Virusul varicelo-zosterian IgG in LCR/ser

Analize medicale

Laborator Synevo

Informatii generale

Virusul varicelo-zosterian (VZV) face parte din familia Herpesviridae; contine un ADN dublu catenar localizat central si inconjurat de o anvelopa.

VZV produce leziuni veziculare dermice ce se exprima clinic ca varicela (infectie primara) sau herpes zoster (reactivare). Complicatiile varicelei sunt rare si afecteaza predominat SNC si plamanul. Anomaliile neurologice includ ataxia cerebeloasa acuta, encefalita, meningita, mielita transversa.

Ataxia cerebeloasa (prevalenta 1 la 4000 cazuri) se dezvolta cel mai adesea in decurs de 1 saptamana de la debutul exantemului, dar poate sa apara chiar si dupa 21 zile. Se manifesta prin: febra, vertij, varsaturi, ataxie, tulburari de vorbire sau nistagmus. La copii constituie de obicei o complicatie benigna care se remite intr-un interval de 2-4 saptamani.

O complicatie mai grava este encefalita, care este insotita de o mortalitate de 5-20% si de sechele neurologice la 15% dintre supravietuitori. Pacientii se prezinta cu cefalee progresiva, febra, varsaturi, convulsii si tulburari de constienta, care evolueaza minimum 2 saptamani.

Meninigita afecteaza copiii si adultii tineri si evolueaza ca o meningita obisnuita cu cefalee, febra, rigiditate nucala si fotofobie1;5.

Sinteza intratecala de anticorpi specifici poate fi observata incepand cu saptamana a 2-a de la debutul infectiei. Detectarea prin PCR a VZV-ADN in LCR constituie o metoda sensibila pentru diagnosticul rapid al infectiilor SNC asociate cu VZV, in timp ce demonstrarea productiei intratecale de anticorpi specifici constituie un element adjuvant pentru diagnosticul retrospectiv al acestor infectii2;4. Cresteri ale sintezei intratecale de anticorpi virus-specifici sunt intalnite si in scleroza multipla, ca parte a reactiei MRZ4. Prezenta intratecala a anticorpilor specifici trebuie evaluata luand in considerare variabilele esentiale ale lichidului cefalo-rahidian, cum ar fi: celularitatea, concentratia totala a anticorpilor IgG, concentratia albuminei. Pentru o cuantificare mai veridica a sintezei intratecale de imunoglobuline, trebuie aplicata o functie hiperbolica pentru a distinge intre fractiunile proteice derivate din sange si, respectiv, SNC prezente in LCR (diagrama lui Reiber)3.

Recomandari pentru determinarea VZV – IgG in LCR/ser  diagnosticul sindroamelor SNC asociate cu VZV; utilitate in diagnosticul sclerozei multiple (ca parte a reactiei MRZ) impreuna cu determinarea benzilor oligoclonale 3;4.

Specimen recoltat – se recolteaza obligatoriu 2 probe: a) lichid cefalorahidian recoltat prin punctie lombara si b) sange venos3.

Recipient de recoltare – a) recipient steril; b) vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator3.

Prelucrare  necesara dupa recoltare  se separa serul prin centrifugare3.

Volum minim proba – 1) 2 mL; 2) 1mL3.

Cauze de respingere a probei – ser hemolizat; plasma in loc de ser3.                

Stabilitate proba – 7 zile la  2-80C atat pentru ser cat si pentru LCR3.

Metoda – nefelometrica (pentru determinarea albuminei, anticorpilor totali IgG in ser si LCR); ELISA (pentru determinarea anticorpilor specifici anti-VZV in ser si LCR)3.

Valori de referinta, comunicarea si interpretarea rezultatelor

Pe buletinul final de rezultate sunt comunicati urmatorii parametri:

Denumire parametru

Valori de referinta

Albumina in LCR

100-350 mg/L

Albumina in ser

36.6-51 g/L

Indice albuminic QAlb

< 9

IgG in LCR

<40 mg/L

IgG in ser

7-16 g/L

IgG in LCR/IgG in ser (QIgG)

< 3

Index IgG (QIgG/ Qalb)

< 0.7

VZV IgG ASI

<1.3

Buletinul va contine si interpretarea rezultatelor conform diagramei Reiber, cu urmatoarele situatii posibile:

-bariera hematoencefalica integra; sinteza intratecala de imunoglobuline IgG;

-bariera hematoencefalica alterata; prezenta sinteza intratecala de imunoglobuline IgG; 

-bariera hematoencefalica alterata; sinteza intratecala de imunoglobuline IgG; 

-bariera hematoencefalica integra; prezenta sinteza intratecala de imunoglobuline IgG3. 

Pentru anticorpii IgG, indicele anticorpilor specifici (index specific antibodies = ASI) ASI este calculat conform formulei:

ASI = Qspec / QIgG.

Qspec = coeficientul anticorpilor IgG specifici = anticorpi IgG specifici in LCR/anticorpi IgG specifici in ser.

QIgG = coeficientul anticorpilor IgG totali = anticorpi IgG in LCR/anticorpi IgG in ser.

Daca este necesar (QIgG > Qlim), se va efectua corectia pentru sinteza locala de IgG policlonale:

ASI = Qspec / Qlim.

Qlim reprezinta fractia anticorpilor  IgG din LCR care provin numai din sange si se calculeaza cu ajutorul unei formule din indicele albuminic individual (Qalb).

In mod normal ASI <1.3. Valorile ASI 1.3-1.5 constituie un rezultat echivoc. O valoare a ASI mai mare de 1.5 indica o productie locala crescuta de anticorpi specifici2;3

Bibliografie

  1. Guy Boivin. Diagnosis of Herpesvirus Infections of the Central Nervous System. In HERPES 11, Supplement, 2004.
  2. Hansotto Reiber, Peter Lange. Quantification of Virus-Specific Antibodies in Cerebrospinal Fluid and Serum: Sensitive and Specific Detection of Antibody Synthesis in Brain. In Clinical Chemistry, 37/7, 1153-1160, 1991.
  3. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
  4. Lothar Thomas. Laboratory diagnosis of neurological diseases. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 1308 – 1325.
  5. Richard J. Whitley. Varicella-Zoster Virus. In Mandell, Douglas, and Bennett’s Principles and Practice of Infectious Diseases, 7th edition, Churchill Livingstone, Elsevier, 2010, 1963-1968.