Laborator Synevo
Informatii generale
Diagnosticul serologic al sifilisului se bazeaza pe determinarea anticorpilor non-treponemici si treponemici. Testele treponemice detecteaza anticorpi fata de componentele antigenice specifice ale Treponemei pallidum. In mod clasic, testele non-treponemice detecteaza anticorpi fata de antigene nespecifice (in principal cardiolipina), produsi de catre gazda ca raspuns la infectie. Insa, studii mai noi referitoare la cardiolipina indica faptul ca aceasta ar constitui de asemenea un component celular al Treponei pallidum si ca formarea anticorpilor “non-treponemici” are la baza un raspuns imun fata de antigene specifice, de natura lipidoidala1.
Primul raspuns imun umoral demonstrabil este reprezentat de anticorpii specifici antitreponemici de tip IgM, care pot fi detectati la sfarsitul celei de a 2-a saptamani de infectie; anticorpii antitreponemici de tip IgG apar mai tarziu, in saptamana a patra. Astfel, la debutul simptomatologiei clinice majoritatea pacientilor prezinta anticorpi IgM si IgG. Anticorpii nespecifici se pozitiveaza dupa aproximativ 4 saptamani de la contactul infectant. Tratamentul si infectia HIV asociata pot afecta raspunsul imun.
Titrul anticorpilor nespecifici si cel al anticorpilor specifici IgM scade rapid dupa tratamentul adecvat in sifilisul precoce, dar anticorpii specifici IgG persista indefinit3.
Exista multe limite ale diagnosticului serologic in sifilis. Aparitia si disparitia anticorpilor nu se coreleaza neaparat cu aparitia si disparitia agentului patogen. Pe de alta parte, diagnosticul precoce al infectiei depinde de sensibilitatea metodelor utilizate.
Detectia anticorpilor de tip IgM are potentialul de a imbunatati diagnosticul serologic al sifilisului primar; cu toate acestea nu exista suficiente date pentru o recomandare definitiva in acest sens. Aceasta determinare are insa un rol mai important in situatia in care un test treponemic de screening (TPHA, TPLA, EIA) este pozitiv, iar un test non-treponemic (VDRL, RPR) este negativ, pentru a diferentia infectia activa de expunerea in antecedente, cu impact asupra deciziei terapeutice si a investigarii contactilor1.
Testul imunoblot permite determinarea productiei de anticorpi IgM fata de antigenele Treponema pallidum cu relevanta pentru diagnostic, obtinute printr-o tehnica de recombinare4.
In sifilisul congenital, combinarea testului imunoblot pentru anticorpii IgM cu demonstrarea prezentei spirochetelor prin imunofluorescenta directa in probe recoltate din nazofaringe sau cordonul ombilical si/sau testul PCR, reprezinta modalitatea cea mai eficienta de stabilire a diagnosticului2. Testarea anticorpilor IgM specifici are utilitate atunci cand se obtine un rezultat pozitiv, deoarece un rezultat negativ nu exclude sifilisul congenital1.
Intr-un studiu relativ recent s-a constatat ca testele Treponema pallidum IgM pozitive identifica mai bine mamele infectate care au risc de a da nastere la copii cu sifilis congenital, in comparatie cu titrurile RPR materne ≥ 1/165.
Recomandari pentru determinarea anticorpilor Treponema pallidum IgM (Blot) – diagnosticul infectiei congenitale; utilitate in diagnosticul infectiei active la pacienti cu TPHA, TPLA sau EIA pozitive si un test non-treponemic negativ, mai ales daca nu exista un istoric recent de tratament1;2;4.
Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate)4.
Specimen recoltat – sange venos4.
Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator4.
Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare; determinarea se executa imediat; daca acest lucru nu este posibil, serul se stocheaza la 2-8ºC4.
Volum proba – minim 1 mL ser4.
Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat, lipemic sau contaminat bacterian4.
Stabilitate proba – serul separat este stabil: 7 zile la 2-8°C si timp indelungat la – 20°C4.
Metoda – Imunoblot; sunt folosite urmatoarele antigene recombinate specifice Treponemei pallidum: Tp47, TmpA, Tp17, Tp15 (proteine de membrana) si Tp 37 (flagelin A)4.
Valori de referinta
Anticorpi Treponema pallidum IgM: Negativ4.
Interpretarea rezultatelor
Un rezultat pozitiv indica o infectie activa sau recenta4.
Limite si interferente
In stadiile timpurii ale unui sifilis primar este posibil ca rezultatul sa fie negativ; in cazul suspiciunii clinice se va repeta recoltarea probei peste 1-2 saptamani.
Un rezultat negativ nu exclude sifilisul congenital4.
Bibliografie
- APHL (Association of Public Health Laboratories). Laboratory Diagnostic Testing for Treponema pallidum. Expert Consultation Meeting Summary Report, January 13-15, 2009, Atlanta (report produced in cooperation with the Centers for Disease Control and Prevention.
- Edmund C. Tramont. Treponema pallidum (Syphilis). In Mandell, Douglas, and Bennett’s Principles and Practice of Infectious Diseases, 7th edition, Churchill Livingstone, Elsevier, 2010, 3044-3049.
- Egglestone SI, Turner AJL. Serological diagnosis of syphilis. In Commun Dos. Public Health 2000, 3: 158-62.
- Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
- Rawstron SA, Mehta S, Bromberg K. Evaluation of a Treponema pallidum-specific IgM enzyme immunoassay and Treponema pallidum western blot antibody detection in the diagnosis of maternal and congenital syphilis. In Sex. Trans. Dis. 2004 Feb;31(2):123-6.
