Magneziu urinar

Laborator Synevo

 

Informatii generale

In mod normal 95% din cantitatea de magneziu ce este filtrata la nivel glomerular este reabsorbita tubular, in special in portiunea ascendenta a ansei Henle⁵. Excretia de magneziu controleaza nivelul seric al acestui element si este dependenta de dieta¹, pe de alta parte fiind supusa, impreuna cu cea a calciului, efectelor hormonului paratiroidian; cresterea reabsorbtiei calciului conduce la inhibitia competitiva a absorbtiei magneziului⁵. Hipercalcemia, hipofosfatemia si acidoza se numara printre inhibitorii reabsorbtiei tubulare de magneziu⁴. Cand functia renala este scazuta, magneziul este retinut determinand cresterea nivelului seric.

Recomandari pentru determinarea magneziului urinar

• investigarea statusului electrolitic; stabilirea cauzei unui nivel seric anormal de magneziu;
•  investigarea nefrolitiazei¹.

Specimen recoltat – urina din 24 ore; la ora 7 dimineata pacientul urineaza si nu retine aceasta urina, apoi colecteaza intr-un vas de plastic toate emisiunile de urina pana la ora 7 dimineata in ziua urmatoare, inclusiv; se omogenizeaza urina recoltata; se masoara intreaga cantitate, se retin 100 ml in pahar de plastic de unica folosinta pentru urina; nu se folosesc conservanti; ambele recipiente trebuie sa fie bine inchise cu capac, ele se pastreaza la 2–8^ºC pana in momentul lucrului³. !Sunt inacceptabile probele care vin in contact cu orice fel de metal¹.

Recipient de recoltare – vas de plastic de 2-3 L si pahar de plastic pentru urina (de unica folosinta), pe care se noteaza cantitatea totala de urina din 24 ore³.

Cantitatea recoltata – toata urina din 24 ore din care se retin 100 mL³.

Prelucrare necesara dupa recoltare – acidifiere la pH = 3-4 cu acid clorhidric 6 N³.

Stabilitate proba – 7 zile la temperatura camerei; 7 zile la 4-8°C; 1 an la -20°C³.

Metoda – spectrofotometrica (colorimetrica)³.

Valori de referinta –  60-210 mg/24h³.

Factor de conversie: mmol/L x 2.43 = mg/dL; mEq/L x 0.5 = mmol/L; mEq/L x 1.2 = mg/dL.

Limita de detectie – 0.03 mmol/L (0.07 mg/dL)³. 

Interpretarea rezultatelor

Cresteri	Scaderi
• sindrom Bartter; • boli renale cu pierderi excesive de magneziu (glomerulonefrita cronica, pielonefrita cronica, acidoza tubulara renala, faza diuretica a necrozei tubulare acute, diureza postobstructiva); •hiperaldosteronism; • pacientii cu transplant renal sub tratament imunosupresor1;4;5.	• malabsorbtie; • alcoolism cronic (malnutritie); •tratament parenteral indelungat; • insuficienta renala cronica; • hipoparatiroidism; • hipercalciurie; • boala Addison1;4.

Scaderea magneziului urinar sugereaza deficit de magneziu, iar daca pierderea este de cauza renala, magneziul urinar este crescut.

Limite si interferente

Alcoolemia ridicata determina cresterea magneziului urinar¹. Prezenta sangelui in urina creste magneziul urinar¹.

• Medicamente

Cresteri: acetazolamida, amfotericina B, calcitonina, cisplatin, ciclosporina A, corticosteroizi, diuretice tiazidice, gentamicina, hidroxid de magneziu,litiu, triamteren².

Scaderi: amilorid, contraceptive orale, extract de paratiroida, gluconat de calciu, interferon alfa-2a².

 Bibliografie

1. Frances Fischbach. Urine Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 257-259.
2. Frances Fischbach. Effects of the Drugs on Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 1246.
3. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
4. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Magnesium, Urine. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
5. Lothar Thomas. Trace Elements. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 39-340.