Factorul XII

Laborator Synevo

 

Informatii generale

Factorul XII sau factorul Hageman, o glicoproteina sintetizata la nivel hepatic, formeaza impreuna cu prekalicreina si kininogenul cu greutate moleculara mare sistemul activarii de contact. Acesti factori sunt necesari pentru formarea cheagului in vitro la determinarea timpului de tromboplastina partiala activat (APTT). In tubul de testare factorul XII este activat prin contactul cu suprafetele incarcate negativ. Deficitul acestor factori nu se insoteste de manifestari hemoragice deoarece coagularea fiziologica este activata prin cai alternative care sunteaza activarea de contact². Se considera ca sistemul kalicreina-kinina nu detine rol in activarea coagularii; acesta este  important pentru controlul tensiunii arteriale prin contrabalansarea efectului sistemului renina-angiotensina, precum si in procesul de fibrinoliza⁴.

Deficitul de FXII este o tulburare congenitala cu transmitere autosomal recesiva. Statusul heterozigot este relativ frecvent, cu o prevalenta in populatie de 1.5-3%. De fapt, deficitul de factor XII constituie cauza cea mai frecventa de prelungire a APTT la un pacient fara istoric de sindrom hemoragipar, in absenta anticoagulantului lupic. Persoanele homozigote au de obicei o activate a factorului XII <1% si pot asocia o alungire APTT de >100 secunde^2;3.

Factorul XII poate inregistra modificari variate (atat in sensul cresterii cat si in sensul scaderii) in anumite conditii clinice: septicemie, boala coronariana, tromboliza farmacologica, boala intestinala inflamatorie, sarcina, acidoza lactica, dializa si angioedem².

Testul se recomanda pentru elucidarea cazurilor de prelungire APTT ce nu sunt asociate cu manifestari hemoragice^2;4.

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate)¹.

Specimen recoltat – sange venos¹.

Recipient de recoltare – vacutainer cu citrat de Na 0.105M (raport citrat de sodiu – sange=1/9). Presiunea realizata de garou trebuie sa fie intre valoarea presiunii sistolice si cea a presiunii diastolice si nu trebuie sa depaseasca 1 minut. Daca punctia venoasa a esuat, o noua tentativa pe aceeasi vena nu se poate face decat dupa 10 minute¹.

Cantitate recoltata – cat permite vacuumul; pentru a preveni coagularea partiala a probei se va asigura amestecul corect al sangelui cu anticoagulantul, prin miscari de inversiune a tubului¹.

Prelucrare necesara dupa recoltare – proba va fi centrifugata 15 minute la 2500g, urmata imediat de separarea plasmei si congelarea acesteia; probele recoltate in afara laboratorului vor fi transportate in recipientul destinat probelor congelate¹.

Cauze de respingere a probei – vacutainer care nu este plin; proba de singe hemolizata sau coagulata; plasma care nu a ajuns congelata la laborator¹.

Stabilitate proba – plasma separata este stabila 4 ore la temperatura camerei; 3 saptamani la  – 20ºC; > 1 an la – 70ºC¹.

Metoda – coagulometrica (consta in masurarea timpului de coagulare a probei de investigat in prezenta cefalinei + activator si a unei plasme care contine in exces toti factorii plasmatici ai coagularii cu exceptia factorului XII)¹

Valori de referinta  – 60% -150%¹.

Limite si interferente

Inhibitorii de trombina (hirudin, argatroban) prezenti in proba de testat  pot duce la o subestimare a nivelului  factorului XII¹.

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog
2. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Factor XII Activity.www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
3. Radu Paun. Tratat de medicina interna . Hematologie. Partea II. Ed. Medicala 1999, 779-854.
4. Richard A. McPetersen, Matthew R. Pincus. Clinical diagnosis and management by laboratory methods. 2007, 729-743.