Laborator Synevo
Informatii generale
Granulocitele eozinofile sunt implicate activ in diverse procese inflamatorii; procente crescute pot fi intalnite in boli alergice, parazitare, dar si reumatice. Datorita mobilitatii lor extreme, eozinofilele penetreaza rapid in tesutul inflamat si elibereaza local diferiti mediatori ce se gasesc in granulele proprii1.
Astfel, granulele specifice ale eozinofilelor contin proteine preformate care includ atat proteine cationice specifice cat si diverse citokine si chemokine.
Proteinele cationice din granulele eozinofilelor au fost mult studiate datorita abundentei lor si capacitatii lor de a exercita efecte multiple asupra celulelor gazdei si tintelor microbiene2.
Proteina cationica a eozinofilelor (ECP) are o masa moleculara cuprinsa intre 16 si 21 kDa, fiind exprimata in eozinofilele umane intr-o cantitate de 15pg/celula3. In interiorul granulelor ECP este localizata la nivelul matricei din jurul portiunii core2.
Studii mai vechi au aratat ca ECP este o ribonucleaza (RNA-aza) care exercita efecte bactericide, induce degranularea mastocitelor si are o actiune citotoxica asupra parazitilor helmintici. Se crede ca mecanismul de actiune al ECP implica formarea de pori sau canale in membrana tinta, care aparent nu este dependenta de activitatea ribonucleazica reversibila.
ECP este cunoscuta mai ales prin abilitatea sa de a genera fenomenul Gordon atunci cand este injectata in ventriculii cranieni ai iepurilor: distrugerea celulelor Purkinje si modificari de tip spongiform la nivelul cerebelului, puntii si maduvei spinarii3.
Niveluri crescute de ECP au fost detectate in serul, sputa si secretiile nazale ale pacientilor care sufera o reactie alergica de faza tardiva (la 6-24 ore de la expunere), cand influxul de eozinofile predomina in zona reactiva4.
Nivelul ECP in ser reflecta mai bine decat IgE procesul inflamator alergic, adica nivelul de activare a eozinofilelor; se coreleaza foarte bine cu activitatea bolii, deci cu severitatea atopiei.
Acest parametru de laborator este util pentru obiectivarea si supravegherea terapiei in astmul bronsic si dermatita atopica.
Pacientii astmatici cu inflamatie eozinofilica (alergica) prezinta niveluri crescute de ECP in ser si in alte fluide: lavajul bronhoalveolar si sputa indusa. Valoarea ECP serica constituie un marker obiectiv pentru evaluarea inflamatiei alergice in astm.
Tratamentul in astmul bronsic are drept scop suprimarea inflamatiei cronice si persistente a cailor aeriene, iar determinarea ECP poate fi utila in monitorizarea eficientei acestuia1.
Recomandari pentru ECP
-copii cu simptomatologie obstructiva pentru diagnosticul diferential intre astmul bronsic si bronsita obstructiva recidivanta;
-diagnosticul diferential intre afectiuni alergice si non-alergice;
-controlul evolutiei in astmul bronsic si dermatita atopica;
-evaluarea eficientei tratamentului antiinflamator si a compliantei pacientilor1.
Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate) sau postprandial1.
Specimen recoltat – sange venos1.
Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator1.
Cantitate recoltata – minim 1 mL ser1.
Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat, icteric, lipemic sau contaminat bacterian; probe care nu au sosit la laborator congelate1.
Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare cat mai repede dupa formarea completa a coagulului, iar proba va fi imediat congelata la -20°C; probele recoltate in afara punctelor laboratorului vor fi transportate in recipientul destinat probelor congelate1.
Stabilitate proba – serul este stabil 1 luna la -20°C; nu decongelati/recongelati1.
Metoda – imunoenzimatica cu detectie fluorimetrica (FEIA)1.
Valori de referinta – <11 μg/L1.
Interpretarea rezultatelor
Un nivel crescut de ECP indica inflamatie ce constituie un factor de risc pentru pacientii astmatici.
Evolutia clinica favorabila este asociata cu scaderea nivelului de ECP; dimpotriva, exacerbarea bolii atopice este precedata de cresterea concentratiei ECP in ser1.
Bibliografie
- Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
- Peter Weller. Eosinophils and eosinophilia. In Clinical Immunology. Principles and Practice, Mosby, Elsevier, Third Edition, 2008, 363-364.
- Redwan Moqbel, Paige Lacy, Darryl J Adamko, Solomon O Odemuywa. Biology Of Eosinophils. In Middleton’s Allergy, Seventh Edition., Mosby Elsevier, 2009, 302.
- Robert G Hamilton. Assessment of human allergic diseases. In Clinical Immunology. Principles and Practice, Mosby, Elsevier, Third Edition, 2008, 1480.