Factor reumatoid IgA,IgM

Analize medicale

Laborator Synevo

 

Informatii generale

Factorii reumatoizi sunt un grup heterogen de autoanticorpi indreptati impotriva determinantilor antigenici  ai regiunii Fc  a moleculelor de IgG de origine umana sau animala, care formeaza complexe IgG-anti IgG  in ser sau in lichidul sinovial1;2;4. Acesti autoanticorpi pot apartine tuturor claselor de imunoglobuline, fiind reprezentati de izotipurile Ig M (predominant), IgG si IgA1.

Factorul reumatoid (FR) se intalneste la aproximativ 70-90% dintre pacientii cu poliartrita reumatoida, astfel ca un rezultat negativ nu exclude diagnosticul;  poate precede aparitia manifestarilor clinice cu mai multi ani, dar poate fi si absent in momentul debutului, pozitivandu-se in primii doi ani de boala5. Sinoviala constituie sursa principala de FR6. In prezenta FR riscul de aparitie a artritei reumatoide la pacientii sanatosi este de 5-40 ori mai mare decat la persoanele seronegative5.

Poliartrita reumatoida este una din  cele mai comune afectiuni reumatice inflamatorii, caracterizata prin episoade acute inflamatorii, distructii cu deformari articulare si impotenta functionala progresiva. Diagnosticul este bazat pe criteriile ACR (American College of Rheumatology), in care detectia factorului reumatoid este unul din criteriile de laborator. Pacientii seropozitivi au un risc mai mare decat cei seronegativi de a dezvolta artrita eroziva cu impotenta functionala articulara si manifestari extraarticulare cum ar fi: noduli reumatoizi, determinare pulmonara de boala, vasculita, sindrom Felty (neutropenie si splenomegalie asociate cu artrita reumatoida), polineuropatie, serozite si sindrom Sjögren secundar2;4;5.

Metodele de determinare prin latex aglutinare si nefelometrie detecteaza predominant factorul reumatoid de tip Ig M. Metoda ELISA (enzyme-linked.imunosorbent assay) permite diferentierea intre  izotipurile de factori reumatoizi IgM, IgA, IgG; este o tehnica precisa, cantitativa si reproductibila de depistare a FR, limitand astfel proportia de artrite seronegative. Obtinerea unei valori crescute pentru un singur izotip FR poate sa nu constituie intotdeauna un factor de risc pentru dezvoltarea  unei artrite reumatoide (in general se asociaza doua izotipuri)6.

  • FR tip IgMramane unul din parametri esentiali pentru evaluarea pacientilor, pe baza caruia formele de artrita reumatoida sunt clasificate in seropozitive si seronegative; de asemenea sunt identificati acei pacienti care vor dezvolta mai rapid o forma de boala eroziva, cu sau fara manifestari extraarticulare1
  • FR tip IgAeste un marker pentru poliartrita precoce si este responsabil pentru progresia radiologica rapida a bolii  si pentru dezvoltarea manifestarilor extraarticulare. Detectia simultana a doua izotipuri pozitive IgA si IgM creste specificitatea diagnosticului1;3.

Determinarea FR in lichidul sinovial poate fi efectuata utilizand metodele descrise anterior, dar datorita vascozitatii sale crescute determinata de acidul hialuronic este recomandat pretratamentul probei cu hialuronidaza. La pacientii cu artrita  reumatoida  rezultatele determinarii FR in lichidul sinovial sunt, in cele mai multe cazuri, similare cu nivelurile din ser5.

Aproximativ 10% dintre pacientii cu artrita reumatoida raman seronegativi chiar daca au fost determinate toate izotipurile FR2;5. Unii factori reumatoizi se pot comporta ca proteine care precipita la frig (crioglobuline)4.

In lupusul eritematos sistemic (LES) prevalenta FR este de 50%; a fost descrisa o corelatie semnificativa intre prezenta FR din clasa IgG si lipsa afectarii rinichiului, in timp ce o corelatie moderata a fost observata intre prezenta FR din clasele IgM si IgA si manifestarile renale (FR din clasa IgG activeaza mai putin complementul decat FR din clasa IgM)7.

Desi numele o sugereaza, FR nu este patognomonic pentru poliartrita reumatoida si nici macar strict pentru afectiunile reumatologice. Aproximativ 5%din populatia sanatoasa poate prezenta seropozitivitate pentru FR, iar acest procent creste o data cu inaintarea in varsta6.

Recomandari pentru determinarea FR IgM, IgA – utilitate in diagnosticul diferential al diverselor tipuri de artrite si in stabilirea prognosticului acestora4.

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate) sau postprandial (dupa mese)3. 

Specimen recoltat  sange venos3. 

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator3.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare3.

Volum proba – minim 1 mL ser3.

Cauze de respingere a probei

  • specimen hemolizat;
  • specimen icteric, lipemic,
  • specimen contaminat bacterian3.

Stabilitate proba  serul separat este stabil 7 zile la 2-8ºC si timp indelungat la -20ºC. Nu decongelati/recongelati3.

Metoda – ELISA3.

Valori de referinta

RF IgM: <20 UI/mL

RF IgA: <20 U/mL3.

Limite si interferente

Absenta factorului reumatoid nu exclude diagnosticul de poliartrita reumatoida, in special daca s-a efectuat o singura determinare. Un marker mai sensibil si mai specific sunt anticorpii anti-CCP2.

Desi nivelul anticorpilor poate inregistra o scadere in urma tratmentului, FR nu prezinta importanta pentru monitorizarea eficientei terapeutice5.

Dupa unele vaccinari se poate inregistra o crestere tranzitorie a factorului reumatoid1.

Bibliografie

  1. Carlos Albertos von Mühlen, Robert M. Nakamura. Clinical and Laboratory Evaluation of Systemic Rheumatic Diseases. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods, Saunders-Elsevier, 21st Edition, 8, 922.
  2. Francesco Dati & Erwin Metzmann. Autoimmune Diseases. In Proteins Laboratory Testing and Clinical Use, Media Print Taunusdruck GmbH, Frankfurt am Main; 2005, 214, 225-226.
  3. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
  4. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Rheumatoid Arthritis, Factor www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
  5. Lothar Thomas. Autoantibodies in Systemic Rheumatic Diseases. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998; 810-811.
  6. Ruxandra Ionescu. Abordarea pacientului cu boli reumatice. In Esentialul in Reumatologie. Editura Amaltea, 2007, 108.
  7. Tarkowski A, Westberg G. Rheumatoid Factors Isotzpes and Renal Disease in Systemic Lupus Erytematosus. In Scand J Rheumatology, 1987; 16: 309-12.