Mycoplasma hominis + Ureaplasma urealyticum – cultura, identificare, antibiograma

Laborator Synevo

 

Informatii generale

Mycoplasmele sunt cunoscute ca fiind cele mai mici forme biologice ce pot supravietui singure. Spre deosebire de toate celelalte bacterii, aceste procariote nu au perete celular. Mycoplasmele sunt ubicuitare regnului vegetal si animal, dar Mycoplasma spp. si Ureaplasma urealyticum colonizeaza si infecteaza omul si nu se gasesc la animale. Ele reprezinta cele 2 genuri ale familiei Mycoplasmataceae⁵.

Mycoplasmele fac parte din flora microbiana a omului si se gasesc in special la nivelul orofaringelui, tractului respirator superior si tractului urogenital. De aceea, ele sunt considerate in principal microorganisme comensale.

Implicarea M. genitalium, M. pirum, M. penetrans si M. fermentans in bolile umane este incerta; habitatul si transmisia acestor mycoplasme sunt necunoscute.

Sunt cunoscute 3 specii a caror izolare prezinta semnificatie (M. pneumoniae, U. urealyticum si M. hominis) deoarece rolul lor in infectiile umane este foarte bine stabilit: U. urealyticum si M. hominis se pot izola din tractul genito-urinar, in timp ce M. pneumoniae se izoleaza din tractul respirator.

Mycoplasmele si ureaplasmele pot coloniza tractul genital al nou-nascutilor in timpul nasterii. Ureaplasma a fost izolata la aproximativ 1/3 din fetite, iarMycoplasma spp. intr-un procent mai mic, in timp ce  la baieti aceasta colonizare este mai redusa. De asemenea atat mycoplasmele cat si ureaplasmele au fost izolate de la nivelul nasului si faringelui la 15% dintre nou-nascuti.

In general, aceasta colonizare nu persista peste varsta de 2 ani, insa, odata cu pubertatea apare din nou colonizarea cu acesti germeni, ca urmare a inceperii vietii sexuale. 

Colonizarea tractului genital cu Ureaplasma este de patru ori mai frecventa decat cea cu Mycoplasma spp. si este mai frecventa la femei decat la barbati.Prezenta lor este dificil de interpretat, aceasta reflectand probabil colonizarea².  

Variabilitatea antigenica, capacitatea de a suprima raspunsul imun al gazdei, rata mica de proliferare si localizarea intracelulara ar putea explica natura cronica a infectiilor cu Mycoplasma spp. si incapacitatea frecventa a gazdei de a suprima infectia prin raspunsuri imune si non-imune³.

Unele specii, de ex. M. pirum, M. penetrans si M. fermentans au fost implicate drept cofactori infectiosi in infectia cu HIV, fiind detectate in aproximativ 20% din cazuri. Ele pot influenta patogeneza infectiei cu HIV prin activarea sau supresia specifica si directa a sistemului imun, productia de superantigene, cu alterari ulterioare ale raspunsurilor imune, sau prin contributia la stresul oxidativ. Infectia cu HIV ar putea creste susceptibilitatea acestor pacienti la infectii cu diferite specii de mycoplasme, de ex. M. fermentans³.

Aspecte clinice

Infectiile provocate de mycoplasme sunt asimptomatice in 30-70% din cazuri.

Mycoplasma hominis si Ureaplasma urealyticum sunt implicate intr-o gama variata de afectiuni urogenitale: boala inflamatorie pelvina, sterilitate, avort septic, uretrite nongonococice la barbati, rar orhiepididimite, sindrom uretral la femei, infectii puerperale acute (subacute si cronice), pielonefrite, peritonite, sindrom Reiter. Anumite serotipuri sunt implicate in etiopatogenia infertilitatii⁴.

Dismicrobismul vaginozelor include frecvent si M. hominis. Tot M. hominis poate da, rareori, vaginite prepubertare¹.

Transmiterea se poate face prin contact direct intre gazde, vertical de la mama la fat, prin infectii nosocomiale si prin transplant.

Din totalul uretritelor nongonococice, 20-25% sunt provocate de M. hominis, U. urealyticum si M. genitalium. Acesti agenti colonizeaza vaginul femeilor care au contact cu mai multi parteneri. Clinic se manifesta ca: vaginite, cervicite, bartholinite, febra puerperala si chiar sterilitate.

Ureaplasma poate cauza inflamatii placentare, poate invada sacul amniotic, provocand infectii persistente si complicatii la nastere. Mycoplasma hominissi Ureaplasma urealyticum au fost izolate, in aproximativ 10% din cazuri, din sangele femeilor cu febra puerperala sau avort, dar nu si de la femeile afebrile care au avut avorturi sau la gravidele sanatoase.

La persoanele cu sistem imun intact, M. hominis si U. urealyticum sunt, de obicei, germeni comensali ai mucoasei tractului genital inferior, prezenta lor nefiind asociata cu manifestari clinice. Virulenta lor este scazuta, comportandu-se ca oportunisti. Prezenta lor in aceasta zona in procente diferite este explicata prin modul de comportament si se refera la: statutul economic, comportamentul sexual si numarul partenerilor sexuali⁵.

Infectiile cu M. hominis si U. urealyticum, alaturi de Chlamydia trachomatis, sunt considerate boli venerice “de generatia a III-a”; infectiile evolueaza cronic si produc o serie de complicatii, afectand calitatea vietii individului. Aceste persoane pot ramane mult timp “purtatori sanatosi” ai infectiei, surse in vehicularea agentilor infectiosi pe cale sexuala.

In vederea reducerii morbiditatii se impun: depistarea si tratarea corecta a bolnavilor, controlul periodic al acestora pentru evitarea recidivelor si educatia sanitara in randul populatiei active sexual.

Diagnosticul de laborator

Probele corespunzatoare pentru cultivarea mycoplasmelor sunt: sange, lichid sinovial, lichid amniotic, LCR, urina, secretie prostatica, sperma, sputa, lichid pleural, lavaj bronho-alveolar etc., in functie de conditiile clinice si de suspiciunea de diagnostic. In laboratoarele Synevo se efectueaza numai determinari din secretii urogenitale: secretie vaginala, secretie uretrala, urina primul jet doar la barbati si sperma⁴.

Recoltarea secretiilor vaginale si uretrale se efectueaza pe tampon; se va asigura rotirea viguroasa a tamponului pentru obtinerea de celule potential infectate cu mycoplasme. Tamponul va fi introdus in recipientul furnizat de laborator.

Determinarea mai poate fi efectuata la barbati din urina-primul jet dupa centrifugare (din sediment), din sperma sau dupa masaj prostatic. Nu se recolteaza probe daca s-au administrat lubrifianti sau antiseptice locale. Se recomanda tampoane de Dacron, calcium alginate sau poliester, cu maner de plastic sau aluminiu, deoarece  alte materiale pot avea un efect inhibitor asupra mycoplasmelor.

Mycoplasmele sunt microorganisme foarte sensibile in conditii de mediu cald si uscat. De aceea, probele trebuie recoltate pe mediu de transport corespunzator.

Probele pot fi pastrate 48 de ore la 2-8ºC.

Prelucrarea probelor, valori de referinta si comunicarea rezultatelor

In laboratorul Synevo pentru cultura si identificarea Mycoplasma hominis si Ureaplasma urealyticum se foloseste un kit ce combina cultura in bulionul selectiv cu stripul ce contine 22 teste. Bulionul furnizeaza conditii optime de crestere a Mycoplasmei (pH, substraturi, asocierea mai multor factori de crestere). Daca o cultura in bulion este pozitiva, atunci substraturile specifice (uree pentru Ureaplasma spp si arginina pentru M. hominis) si indicatorul de culoare rosu fenol prezente in bulion vor conduce la schimbarea culorii, ca urmare a cresterii pH–ului.

Dupa inoculare, bulionul este dispersat in strip, iar citirea se face la 24 ore si la 48 ore. Acesta furnizeaza simultan rezultate pentru identificare, apreciere semicantitativa si testarea susceptibilitatii la 9 antibiotice (Doxiciclina, Josamicina, Ofloxacina, Eritromicina, Tetraciclina, Ciprofloxacina, Azitromicina, Claritromicina, Pristinamicina).

Valori de referinta

Ureaplasma urealyticum – Negativ.

Mycoplasma hominis – Negativ.

In cazul unor rezultate pozitive sunt posibile doua situatii:

-Ureaplasma urealyticum si/sau Mycoplasma hominis >10⁴ UFC/proba; va fi comunicata antibiograma;

-Ureaplasma urealyticum si/sau Mycoplasma hominis <10⁴ UFC/proba; va fi comunicata antibiograma impreuna cu urmatorul comentariu: “Avand in vedere ca Mycoplasama hominis si  Ureaplasma urealyticum fac parte din flora comensala a mucoasei tractului urogenital, medicul va interpreta oportunitatea tratamentului in functie de contextul clinic”.

Rezultatul echivoc se comunica atunci cand trusa nu poate fi interpretata.

Acest aspect apare datorita prezentei in proba a florei microbiene (alta decat Mycoplasma si Ureaplasma) dotata cu echipament enzimatic care metabolizeaza substraturile  specifice si vireaza indicatorul de culoare din trusa. In acesta situatie va fi comunicat rezultatul echivoc impreuna cu urmatorul comentariu: “Proba contaminata bacterian, rugam repetarea recoltarii dupa efectuarea tratamentului adecvat”⁴.

Bibliografie

1. Daniela Badescu. Identificarea Micoplasmelor si Ureaplasmelor. In Tratat de Microbiologie Clinica. Dumitru Buiuc, Marian Negut, Editura Medicala, Romania, Editia a II-a. 2008; 36:928-934.
2. J.D.C.Diaconu, O.A.Coman, V.Benea. Tratat de terapeutica dermato – venerologica. In Viata Medicala Romaneasca, Romania ed. 2002, 790-793.
3. Ken B.Waites, David Taylor-Robinson. Mycoplasma and Ureaplasma. In Manual of Clinical Microbiology. Patrick R. Murray et al, ASM PRESS, USA,9-Th Edition. 2007;64:1004-1020.
4. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog
5. Olga-Mihaela Dorobat.Familia Mycoplasmataceae. In Bacteriologie Medicala. Universitatea “Titu Maiorescu”, Romania ed. 2006;32:429-435.