Amilaza serica-izoenzime

Laborator Synevo

Informatii generale

Amilaza serica face parte din categoria hidrolazelor, subgrupa de enzime ce catalizeaza degradarea hidrolitica a amidonului, glicogenului, poli- si oligozaharidelor.

Amilaza este o enzima de secretie exocrina care este prezenta in ser sub doua forme principale: izoenzima pancreatica (40% din amilaza serica totala) si izoenzima salivara (60% din amilaza serica totala). Enzima mai este prezenta in cantitati mult mai mici in ficat, sucul duodenal, intestinul subtire, trompele uterine si muschii scheletici.

Izoenzima pancreatica este sintetizata in pancreas si din punct de vedere structural este similara cu forma salivara. Se elimina la nivel renal si orice conditie care determina cresterea serica a enzimei determina o modificare corespunzatoare a excretiei urinare.

O forma moleculara rara este macroamilaza care, datorita dimensiunii sale mari (greutate moleculara >200kDa), nu se elimina la nivel renal. Aceasta forma rara este, probabil, un complex intre amilaza (de obicei, de tip S) si IgA, IgG, sau alte proteine plasmatice cu masa moleculara mare. Aceste macroamilaze nu pot fi filtrate la nivel glomerular si sunt astfel retinute in plasma unde prezenta lor determina cresterea amilazei serice de 6-8 ori fata de nivelul normal. Nici un simptom clinic nu este asociat direct cu aceasta modificare paraclinica, desi multe dintre aceste cazuri au fost detectate in urma investigarii unei dureri abdominale^4;5;6;7.

Recomandari pentru determinarea izoenzimelor amilazei serice – evaluarea afectiunilor pancreatice si parotidiene (pancreatita si parotidita acuta, pseudochist pancreatic, ascita pancreatica, abcese pancreatice, neoplasm pancreatic, traume ale pancreasului si litiaza de ducte biliare); stabilirea sursei unei amilaze serice crescute⁴.

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate)³.

Specimen recoltat – sange venos³.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator³.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare³. 

Volum proba – 2 mL ser³.

Stabilitate proba – serul separat este stabil 7 zile la temperatura camerei; 1 luna la 4°C sau la -18°C³.

Metoda – electroforeza urmata de analiza activitatii enzimatice in fractiunile separate³.

Important: prin acest test se identifica doar cele 2 izoenzime (pancreatica si salivara); daca se urmareste depistarea macroamilazemiei se va solicita separat testul “Macroamilaza”.

Valori de referinta 

Amilaza serica totala: <100 U/L

Amilaza pancreatica: 13-53 U/L

Amilaza salivara – <47 U/L³.

Interpretarea rezultatelor

In pancreatita acuta, nivelul izoenzimei pancreatice incepe sa creasca la 2-8 ore de la debutul durerii, atinge un varf  la 12-72 ore si revine la normal in aproximativ 5 zile avand, de obicei, valori ce depasesc de 4-6 ori limita superioara a intervalului de referinta. Amilaza pancreatica este mai utila decat amilaza totala atunci cand se evalueaza pacientii cu pancreatita acuta, iar determinarea lipazei poate fi un test util pentru a confirma sau infirma originea pancreatica  ca sursa de amilaze crescute.

Cauzele non-pancreatice de crestere a nivelului seric de amilaza pancreatica  includ traumatismele, chirurgia intraabdominala, post-ERCP, un numar substantial de medicamente, cum ar fi morfina. In insuficienta renala nivelul plasmatic al izoenzimei nu depaseste in mod normal de trei ori limita superioara a intervalului de referinta.

Pacientii cu macroamilaza pot prezenta valori crescute ale amilazei pancreatice; din acest motiv obtinerea unei activitati crescute a amilazei pancreatice in ser asociata cu o amilaza urinara scazuta sau normala nu este diagnostica pentru pancreatita ci sugereaza prezenta macromilazemiei. Pentru screening-ul macroamilazemiei poate fi utilizat raportul clearance amilaza/clearance creatinina (amilaza urinara/amilaza serica) x (creatinina serica/creatinina urinara) x 100. In mod normal acest raport este 1-4%. In macroamilazemie raportul este <1%, in timp ce in insuficienta renala se inregistreaza o valoare usor crescuta (pana la 5.7%).

Valori plasmatice crescute ale izoformei salivare se pot intalni in: afectiuni ale glandelor salivare (parotidita epidemica, inflamatie cu caracter supurativ, obstructie ductala litiazica, iradiere), alcoolism, carcinoame extrapancreatice (in special la nivelul esofagului, pulmonar, ovarian, prostatic, colonic, tiroidian), boli ale tractului biliar si afectiuni hepatice^4;5;6;7.

Limite si interferente

• Conditii fiziologice:cresteri moderate sunt raportate in sarcina normala; valori scazute se inregistreaza la sugari⁴.
• Conditii patologice:cresteri moderate  (≤4 x valoarea normala²) pot aparea in insuficienta renala (ambele izoenzime), fara semnificatie diagnostica; in cetoacidoza diabetica se inregistreaza valori crescute in principal datorita izoenzimei salivare⁴.
• Medicamente

Cresteri : Medicamente care produc constrictia sfincterului Oddi (ex: betanecol, difenoxilat, colinergice, narcotice analgetice: opiacee, codeina), secretina.

Unele medicamente/droguri determina cresterea amilazemiei si posibil pancreatita. Intre acestea sunt incluse : acid valproic, etanol, asparaginaza, azatioprina, captopril, cimetidina, clofibrat, corticosteroizi, ciproheptadin, didanosin, estrogeni, acid etacrinic, furosemid, ibuprofen, indometacin, acid mefenamic, metildopa, nitrofurantoin, contraceptive orale, pentamidin, fenilbutazona, sulfonamide, sulindac, tetraciclina, diuretice tiazidice, zalcitabin¹.

Scaderi : steroizi anabolizanti, cefotaxim, lamivudin, propiltiouracil, somatostatin, zidovudin¹.

• Inteferente analitice

 Lipemia si anticoagulantele (citrat, oxalat) interfera cu acest test^2;3. 

Bibliografie

1. Frances Fischbach. Effects of the Drugs on Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 ed., 2009; 1224.
2. Jacques Wallach. Afectiuni hepatobiliare si pancreatice. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 ed., 2001, 346-348.
3. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010 Ref Type: Catalog.
4. Laboratory Corporation of America.Directory of Services and Interpretive Guide. Amylase, Isoenzymes, Serum. www.labcorp.com . 2010. Ref Type: Internet Communication.
5. Lothar Thomas. Enzymes. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results, TH-Books, Frankfurt/Main, Germany 1998, 46-50.
6. Martin H. Bluth, Rosemarie E. Hardin, Scott Tenner, Michael E. Zenilman, Gregory A. Threatte. Laboratory Diagnosis of Gastrointestinal and Pancreatic Disorders. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Methods.Sauders Elsevier 21-Ed 2007, 280-282.
7. Mayo Clinic/Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. Amylase, Isoenzymes, Serum. www.mayomedicallaboratories.com Ref Type: Internet Communication.