Uree serica

Synevo

Informatii generale

Ureea este principalul produs azotat final al metabolismului aminoacizilor, proveniti din scindarea in stomac si intestin a proteinelor, sub actiunea fermentilor proteolitici si absorbtia acestora prin peretele intestinal. Sediul principal de formare a ureei este ficatul, dar si tesutul in curs de crestere (de exemplu, tesutul embrionar sau tumoral) are proprietatea de a forma uree din arginina. Cea mai mare parte a ureei este eliminata prin filtrare glomerulara; 40-60% redifuzeaza in sange in functie de fluxul tubular si de hormonul antidiuretic (ADH)⁶.

Ureea din sange si urina variaza in raport direct proportional cu alimentatia proteica si invers proportional cu anabolismul celular din cursul starilor de crestere, graviditate, convalescenta³. De asemenea, concentratia plasmatica a ureei depinde de perfuzia renala: in prezenta diurezei redifuzia ureei in sange din tubii renali distali este minima, o cantitate mare de uree este excretata in urina si nivelul ureei serice ramane scazut; daca este prezenta antidiureza, ca in sete, exsicoza, insuficienta cardiaca oligurica, ureea redifuzeaza din tubii distali in sange, iar nivelurile plasmatice ale ureei cresc. Niveluri persistent crescute ale ureei serice indica alterarea semnificativa a ratei filtrarii glomerulare. La un aport proteic normal de 100 g/zi si perfuzie renala normala, niveluri crescute ale ureei serice nu se intalnesc pana cand rata filtrarii glomerulare nu scade la 30 mL/min⁶.

In laborator se determina atat ureea serica propriu-zisa cat si portiunea azotata a ureei: ureea nitrogen (BUN).

Recomandari pentru determinarea ureei serice – diagnosticul insuficientei renale; diferentierea intre azotemia prerenala si postrenala pe baza raportului uree/creatinina; in insuficienta renala terminala, intrucat semnele urotoxice se coreleaza bine cu nivelul ureei; monitorizarea succesului dietei hipoproteice in insuficienta renala cronica; monitorizarea hemodializei^5;6.

Pregatire pacient –  à jeun (pe nemancate) sau postprandial⁴.

Specimen recoltat – sange venos⁴.

Recipient de recolta – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator⁴.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare⁴.

Volum proba – minim 0.5 mL ser⁴.

Stabilitate proba – serul separat este stabil 7 zile la temperatura camerei; 7 zile la 2-8°C; 1 an la -20°C⁴.

Metoda – spectrofotometrica (kinetica)⁴.

Valori de referinta – sunt dependente de varsta⁴.

• uree:

Varsta	Valoare (mg/dL)
0-6 luni	<42
7 luni-18 ani	<48
>18 ani	<50

• uree nitrogen (BUN):                                      

Varsta	Valoare (mg/dL)
0-12 luni	<19
1-18 ani	<18
>18 ani	<20

Factor de conversie: mg/dL x 0.166 = mmol/L;  mmol/L x 6.024 = mg/dL; mg/dL uree nitrogen x 0.357 = mmol/L uree; mg/dL uree nitrogen x 2.14 = mg/dL uree;  mg/dL uree x 0.467 = mg/dL uree nitrogen.

Limita de detectie – 0.83mmol/L (5mg/dL)⁴.

Valori critice – >100 mg/dL¹.

Interpretarea rezultatelor

• o valoare scazuta a ureei, de 6-8 mg/dL, se asociaza frecvent cu o stare de hiperhidratare;
• o valoare de 10-20 mg/dL indica o functie glomerulara normala;
• cresterea ureei sanguine la 50-150 mg/dL presupune o afectare semnificativa a functiei renale;
• o valoare marcat crescuta a ureei, de 150-250 mg/dL, indica o afectare severa a functiei glomerulare.

In insuficienta renala cronica valorile ureei sanguine se coreleaza mai bine cu simptomele de uremie decat cele ale creatininei serice³.

Cresteri

Scaderi

Starile asociate cu cresterea ureei serice sunt cunoscute ca azotemie: • scaderea perfuziei renale (azotemie prerenala): insuficienta cardiaca congestiva, hemoragie digestiva, soc, deshidratare; • afectiuni renale, acute sau cronice (azotemie renala): glomerulonefrite, pielonefrite; • obstructii ale tractului urinar (azotemie postrenala); • intensificarea catabolismului proteic (valorile creatininei serice raman neschimbate): arsuri, neoplazii, stari febrile prelungite, stres, IMA etc.; • diabet zaharat cu cetoacidoza1;3;6.

• afectiuni hepatice severe (insuficienta hepatica): toxice, infectioase; •acromegalie; • malnutritie; • malabsorbtie; • hormoni anabolizanti; • SIADH (sindromul secretiei inadecvate de ADH-hormon antidiuretic)1; • hiperamoniemiile ereditare (ureea este virtual absenta in sange)3;6.

  Limite si interferente

• Variatii fiziologice

In mod normal copiii prezinta valori mai scazute ale ureei serice (catabolism proteic scazut legat de crestere)⁶.

In ultima parte a sarcinii pot aparea valori scazute ale ureei serice datorita hipervolemiei fiziologice.

• Factori legati de dieta

O dieta hipoproteica, dar cu un continut crescut de carbohidrati, poate cauza scaderi ale ureei serice¹.

Ingestia recenta a unei mese bogate in proteine poate determina valori “borderline” crescute ale ureei serice⁵. Aportul crescut de proteine (>200 g/zi), in special daca se asociaza cu aport redus de lichide, transpiratii profuze sau poliurie indusa de alcool, poate duce la cresterea nivelului seric al ureei pana la 80 mg/dL⁶.

• Conditii patologice: administrarea intravenoasa excesiva de fluide poate determina scaderea ureei serice⁵.

Ureea serica nu este un parametru specific, nici sensibil pentru stabilirea debutului unei disfunctii glomerulare. In prezenta unei disfunctii renale mai pronuntate concentratia ureei serice se coreleaza mai bine cu rata filtrarii glomerulare⁶.

In insuficienta renala cronica cu poliurie sau asociata cu diaree, varsaturi, insuficienta hepatica, nivelul ureei poate fi mai putin crescut decat cel anticipat. Pe de alta parte, in asocierea insuficientei renale cronice cu oligurie, aport proteic crescut, insuficienta cardiaca, hemoragie digestiva nivelul ureei este mai mare decat cel asteptat⁶.

• Medicamente

Cresteri: acetaminofen, acetazolamid, acid aminocaproic, acid nalidixic, acyclovir, albendazol, antiacide alcaline, alopurinol, amantadina, amikacin, amilorid, amiodarona, aminoacizi, amfotericina B, asparaginaza, aspirina, atenolol, azatioprin, azitromicina, bacitracin, benazepril, bisoprolol, busulfan, calcitriol, canabis, capreomicin, captopril, carbamazepin, carvedilol, caspofungin, cefaclor, cefamandol, cefazolin, cefixim, cefoperazon, cefotaxim, cefotetan, cefoxitin, cefpodoxim, ceftibuten, ceftizoxim, ceftriaxon, cefuroxim, cefalexin, cefaloridin, cefalotin, cetirizin, cloroform, clorotiazida, clorfeniramina, clortalidona, cimetidina, cinoxacin, ciprofloxacin, cisplatin, claritromicina, clindamicina, clonidina, codeina, cotrimoxazol, colistin, ciclosporina, dexametozona, dextran, diazepam, diazoxid, diclofenac, disopiramida, diuretice, doxorubicin, doxiciclina, enalapril, ergotamina, epoetin alfa, eprosartan, etambutol, eter, etidronat, etretinat, fenoprofen, flucitozin, fludarabina, foscarnet, furosemid, ganciclovir,  gentamicina, griseofulvina, hidralazina, hidroclorotiazid, hidroxiuree, ibuprofen, idarubicin, ifosfamida, imipramina, indometacin, isotretinoin, kanamicina, ketoprofen, labetalol, leuprolid, levodopa, lidocaina, lisinopril, litiu, losartan, lovastatin, manitol, acid mefenamic, meropenem, meticilina, metisergid, metoprolol, metotrexat, metildopa, metilprednisolon, metoprolol, mitomicin, mitoxantron, moxalactam, naproxen, neomicina, netilmicina, nifedipina, nitrofurantoin, norfloxacin, ofloxacin, oxacilina, pamidronat, penicilamina, penicilina, pentamidina, pentostatin, piperacilina, piroxicam, preparate de fier, probenecid, propafenona, propranolol, rifampicina, ramipril, saruri de aur, spironolactona, streptokinaza, streptomicina, streptozocin, sulfametoxazol, sulfasalazina, sulindac, tacrolimus, tetraciclina, taliu, ticarcilina, ticlopidin, tobramicin, tramadol, trandolapril, tretinoin, triamteren, triazolam, trimetroprim, ursodiol, valsartan, vancomicin, vasopresin, vitamina D, zalcitabin².

Scaderi: acid ascorbic, fenotiazine².

Bibliografie

1. Frances Fischbach. Chemistry studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 369-370.
2. Frances Fischbach. Effects of the Drugs on Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009; 1230-1231.
3. Jacques Wallach. Analizele de sange. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 Ed., 2001; 110-111.
4. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
5. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Urea Nitrogen, Serum. www.labcorp.com . 2010. Ref Type: Internet Communication.
6. Lothar Thomas. Kidney and urinary tract. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 374-377