Seleniu

Analize medicale

Laborator Synevo

 

Informatii generale

Seleniul constituie unul din oligoelementele esentiale care protejeaza organismul de stresul oxidativ. In celulele si tesuturile organismului uman au fost descrise aproximativ 25 selenoproteine (proteine care contin un reziduu de selenocisteina), clasificate in glutation-peroxidaze, tioredoxin reductaze si deiodinaze.

In primul rand seleniul este un cofactor necesar pentru mentinerea activitatii glutation peroxidazei, o familie de enzime ce catalizeaza degradarea hidroperoxizilor organici rezultati din procesele metabolice normale si asigura protectia proteinelor, lipidelor si acizilor nucleici fata de actiunea moleculelor oxidante. Activitatea antioxidanta este similara celei exercitata de vitamina E. Astfel, absenta seleniului se coreleaza cu scaderea activitatii glutation peroxidazei si este asociata cu distrugerea membranelor celulare, ca rezultat al acumularii de radicali liberi2;5.

5′ iodotironindeiodinaza este o selenopropteina care detine rol in conversia periferica a tiroxinei (T4) in triodotironina (T3). Se pare ca tioredoxin reductaza detine rol in metabolismul vitaminei C.

Seleniul interactioneaza cu un numar mare de metale, potential toxice. Acestea sunt: arseniu (As), cadmiu (Cd), mercur (Hg), argint (Ag), plumb (Pb) si platina (Pt). La niveluri micronutritionale (intre 50 si 200 μg/zi), seleniul este capabil sa previna manifestarile toxice ale acestor substante, probabil prin formarea derivatilor mai putin toxici sau inactivi. In acest mod, seleniul moduleaza toxicitatea metalelor grele.

Alimentele vegetale constituia sursa majora de seleniu. Continutul de seleniu din alimente depinde de continutul de seleniu din sol. Ratia zilnica de seleniu recomandata este de 55 μg1.

Deficitul de seleniu influenteaza in primul rand miocardul, avand drept consecinta aparitia in cazuri severe a bolii Keshan (denumirea provine de la provincia situata in nord-estul Chinei unde prevalenta bolii este mare datorita unui sol deficitar in seleniu). Afectiunea se caracterizeaza prin cardiomiopatie ce conduce la cardiomegalie si insuficienta cardiaca congestiva; se manifesta in special la copii si femei aflate in perioada reproductiva. Histopatologic se constata o degenerescenta miocardica; datorita afectarii membranare celulele miocardului normal sunt inlocuite de fibroblasti. Boala mai asociaza cataracta, osteoartrita la copii, unghii decolorate/ingrosate, tulburari de crestere3;4;5.

In SUA au fost raportate mai multe cazuri de deficit de seleniu la persoanele care au primit mai mult de o saptamana alimentatie parenterala fara suplimentarea seleniului3;5.

Intoxicatia cu seleniu se poate inregistra in cazurile de supradozare a seleniului, ca urmare a expunerii industriale sau prin consumul de apa cu un continut ridicat in acest oligoelement. In industrie seleniul reprezinta un produs secundar in procesul de rafinare a cuprului; este utilizat de asemenea la fabricarea semiconductorilor, ca agent decolarant pentru ceramica si sticla, ca agent vulcanizator in industria cauciucului. Selenoza –  intoxicatia cronica cu seleniu –  se produce in situatia unui aport de seleniu de aproximativ 5 mg/zi si se manifesta prin caderea parului si unghiilor, carii dentare, halena cu miros de usturoi, insuficienta hepatica, neuropatii, dermatita. Aportul zilnic maxim de seleniu fara a fi insotit de reactii adverse a fost calculat la 800 μg, insa pentru unele persoane este de 600 μg3;4.

Seleniul nu este considerat teratogen. Datorita activitatii sale antioxidante s-a presupus ca seleniul are efecte anticancerigene, fapt nedovedit insa5.

Recomandari pentru determinarea seleniului

-detectarea deficitului de seleniu;        

 -monitorizarea terapiei de substitutie cu seleniu;

-monitorizarea expunerii la seleniu3;5.

Pregatire pacient – nu este necesara o pregatire speciala2.

Specimen recoltat – sange venos2.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator2.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare2.

Cantitate recoltata – 2 mL ser2.

Stabilitate proba – serul separat este stabil 7 zile  la 2-8°C2.

Metoda – spectrometrie cu absorbtie atomica (AAS)2.

Valori de referinta si interpretarea rezultatelor

Valorile de referinta variaza in functie de varsta:

0-3 luni: 18-64 μg/L

4-11 luni: 32-101 μg/L

1-5 ani: 58-116 μg/L

6-16 ani: 69-121 μg/L

> 16 ani: 74-139 μg/L2.

Valorile < 40 μg/L indica de obicei un deficit de seleniu asociat cu pierderea activitatii glutation-peroxidazei5.

Limite si interferente

Nivelurile serice crescute de gadoliniu si iod interfera cu testarea seleniului, de aceea in cazul in care au fost administrate substante de contrast cu gadoliniu sau iod, recoltarea trebuie amanata cel putin 96 de ore5.

Bibliografie

  1. Florentina Moldovanu. Micromineralele – nutrienti esentiali pentru sanatatea copilului. In Medicina Moderna, Vol. XII – Nr. 7 (iulie 2005).
  2. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
  3. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Selenium, Blood. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
  4. Martin J. Salwen. Vitamins and Trace Elements. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods. Sauders Elsevier 21-Ed 2007, 385.
  5. Mayo Clinic, Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. Selenium, Serum. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.