Progesteron

Laborator Synevo

 

Informatii generale

Progesteronul este un hormon steroid produs de celulele corpului galben ovarian, iar in timpul sarcinii de catre placenta. Concentratia progesteronului prezinta stranse corelatii cu dezvoltarea si regresia corpului galben. In timp ce progesteronul este putin detectabil in faza foliculara, se observa o crestere a nivelului de progesteron in ziua anterioara ovulatiei. Sinteza crescuta de progesteron se mentine de-a lungul fazei luteale. Determinarea nivelului de  progesteron reprezinta cel mai bun test de confirmare a producerii ovulatiei. In a doua jumatate a ciclului pregnandiolul este eliminat prin urina, fiind principalul produs de degradare al progesteronului^5;6;8. 

In cursul sarcinii se inregistreaza o crestere progresiva a nivelului de progesteron intre saptamanile 9 si 32, adesea de 100 de ori fata de nivelul anterior sarcinii. Concentratia de progesteron este mai mare in caz de sarcina multipla, comparativ cu sarcina unica¹.

Uterul reprezinta cel mai important organ-tinta al progesteronului. Progesteronul realizeaza transformarea mucoasei uterine intr-un tesut bogat in glande (faza secretorie), care va favoriza implantarea intrauterina a ovulului fecundat. In timpul sarcinii progesteronul inhiba contractiile miometrului, dar scade si sensibilitatea la stimulii fiziologici ai contractiei. In glandele mamare progesteronul (impreuna cu estradiolul) stimuleaza proliferarea si aranjarea secretorie a alveolelor^3;6;8.   

Recomandari pentru determinarea progesteronului 

La femei: detectarea ovulatiei si urmarirea fazei luteale, stabilirea formarii si functionarii corpului galben, stabilirea statusului functional al corpului galben la pacientele cu infertilitate, functionarea placentei pe parcursul sarcinii, testarea functiei ovariene, tumori ovariene, chisturi ovariene, iminenta de avort, moarte fetala, toxemie de sarcina. Nivelurile serice de progesteron impreuna cu beta-HCG permit diferentierea sarcinii uterine normale de sarcina ectopica sau sarcina uterina anormala¹.

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate). Pacientele vor mentiona : • data ultimei menstruatii; • trimestrul de sarcina⁷.

Specimen recoltat – sange venos⁷.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator⁷.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C⁷.

Volum proba – minim 0.5 mL ser⁷.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat⁷.

Stabilitate proba – 5 zile la 2-8°C; 6 luni la -20°C; nu decongelati/recongelati⁷.

Metoda – imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA)⁷.

Valori de referinta – Sunt dependente de varsta si sex, iar la femei si de perioada ciclului menstrual⁷:

Sex	Valori de referinta (nmol/L)
Femei • faza foliculara            • faza ovulatorie            • faza luteala            • postmenopauza	0.6-4.7 2.4-9.4 5.3-86 0.3-2.5
Barbati	0.7-4.3

• Prepubertar: 0.3-1.8 nmol/L;
• Trimestrul I de sarcina: 32.6-140 nmol/L;
• Trimestrul II de sarcina: 62-262 nmol/L;
• Trimestrul III de sarcina: 206.7-728 nmol/L.

Factori de conversie: nmol/L x 0.314 = ng/mL;  ng/mL x 3.18 = nmol/L.

Limita de detectie – 0.095 nmol/L (0.030ng/mL)⁷. 

Valori critice – <16 nmol/L: sarcina neviabila; 16-32 nmol/L: sarcina patologica¹.

Limite si interferente

• Medicamente

Cresteri: corticosteron, clomifen (cresteri peste normal in faza luteala), 11-deoxicortisol, 11-deoxicorticosteron, dihidroprogesteron, dibenzodiazepina, fenotiazina, hidroxiprogesteron, ketoconazol, pregnandiona (reactie incrucisata), tamoxifen, TRH².

Scaderi: acid valproic, ampicilina, carbamazepin, contraceptive orale, danazol, dopamina, ergotamina, etinilestradiol, fenilbutazona in doze terapeutice, fenitoin, levodopa, medroxiprogesteron, pentobarbital, pravastatin, PGF-2alfa (dinoprost, trometamina)².

• Interferente analitice

Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:

-tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;

-titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu⁷.

 Bibliografie

1. Frances Fischbach. Chemistry Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 405-407.
2. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 1251.
3. Henry John Bernard. Evaluation of endocrine function. In Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods. ASM Press, USA, 20 Ed., 1998, 338-339.
4. Ion Teodorescu Exarcu. Fiziopatologia ovarului. In Fiziologia si fiziopatologia sistemului endocrin. Editura Medicala, Romania, Ed. 1989, 1046-1060.
5. Ion Teodorescu Exarcu. Fiziologia ovarului. In Fiziologia si fiziopatologia sistemului endocrin. Editura Medicala, Romania, Ed. 1989, 1001-1035 .
6. Jacques Wallach. Afectiuni endocrine. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, Ed. 7, 2001, 878.
7. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
8. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Progesterone. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.