Laborator Synevo
Informatii generale
Manganul este un oligoelement ce intra in constitutia unor enzime mitocondriale (piruvat carboxilaza si superoxid dismutaza) si activeaza de asemenea numeroase enzime (decarboxilaze, transferaze, hidrolaze)2. Astfel manganul detine un rol esential in metabolismul lipidic si glucidic, formarea tesutului osos si procesele de reproducere1.
Din punct de vedere industrial, manganul este un metal gri-argintiu intalnit in minereuri sub forma de oxizi2. Are aplicatii in industria otelului si in cea chimica. Este prezent in agentii coloranti pentru sticla si sapun, vopseluri, lacuri si linoleum4.
Intoxicatia acuta determina febra, frisoane, mialgii, uscaciunea mucoasei bucale si faringiene4.
Intoxicatia cronica prin inhalarea prafului de mangan se asociaza cu simptome neuropsihice (manganism): cefalee, iritabilitate, agitatie, tulburari de vorbire, auz si mers, tremor, rigiditate a fetei, halucinatii, tulburari de personalitate1;2;4.
Recomandari pentru determinarea manganului
-manganul in ser: monitorizarea tratamentului cu mangan in alimentatia parenterala; suspiciune de intoxicatie cu mangan, in special in prezenta sindroamelor neurologice si tulburarilor motorii;
-manganul in urina: confirmarea intoxicatiei; monitorizarea tratamentului cu mangan in alimentatia parenterala; monitorizarea terapiei chelatoare in manganism4.
Pregatire pacient – nu este necesara4.
Specimen recoltat – 1) sange venos; 2) urina din 24 ore sau 3) o proba de urina spontana3;4.
Cauze de respingere a probei – specimen coagulat3;4.
Recipient de recoltare – 1) vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator; 2) vas de 2- 3 litri si pahar de plastic de unica folosinta, pentru urina, pe care se noteaza cantitatea totala de urina din 24 ore; nu se folosesc conservanti; 3) eprubeta pentru urina3;4.
Cantitatea recoltata – 1) minim 2 mL ser; 2), 3) aproximativ 10 mL3;4.
Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare3.
Stabilitate proba – probele de ser si urina se pastreaza la temperatura camerei sau la frigider pana in momentul lucrului3;4.
Metoda – spectrometrie cu absorbtie atomica (AAS)3.
Valori de referinta
Manganul in sange3: Manganul in urina1;4:
0.3-0.9 μg/L. < 2.9 µg/L.
Expunere profesionala5: LBT = 10 μg/L;
LBT = limita biologica tolerabila.
Factor de conversie4: μg/L x 18.2 = nmol/L; nmol/L x 0.055= μg/L.
Limite si interferente
In evaluarea toxicitatii trebuie tinut cont de faptul ca nivelul manganului in sange sau urina poate reveni la normal in timp ce simptomele neurologice persista.
Deoarece deficitul de mangan la om este insuficient definit, interpretarea valorilor scazute trebuie efectuata cu prudenta. S-au inregistrat valori usor scazute ale manganului in epilepsie si niveluri crescute in hepatita sau icter4.
Bibliografie
- Frances Fischbach. Appendix G: Minerals in Human Nutrition. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 7 Ed., 2004: 1156..
- Jill C.Merill, et al. Metals. In Principles and Methods of Toxicology. Taylor & Francis, 4th Edition, 2001, 659,660.
- Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
- Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Manganese, Blood and Urine. www.labcorp.com. 2010. Ref Type: Internet Communication.
- Norme generale de protectie a muncii. Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale. Nr. 508/2002.