Enterovirusri ARN,LCR, materii fecale

Laborator Synevo

 

Informatii generale

Clasificarea conventionala a enterovirusurilor cuprinde virusurile polio, Coxsackie si ECHO

(enteric cytopathogenic human orphan). Intre aceste subgenuri nu exista diferente semnificative, toate determinand in mod obisnuit infectii subclinice (inaparente) ale tractului digestiv, dar si un spectru larg de alte sindroame². Ca urmare a strategiilor eficiente de vaccinare, virusurile polio salbatice 1-3 circula numai intr-un numar restrans de tari in curs de dezvoltare³.

La randul lor, virusurile non-polio includ:

-virusuri Coxsackie A, 23 serotipuri: 1-22 si 24;

-virusuri Coxsackie B, 6 serotipuri: 1-6;

-Echovirusuri, 29 serotipuri: 1-9,11-27, 29-31;

-Enterovirusuri “noi”: toate enterovirusurile descoperite din 1970 au fost incluse in genul enterovirus serotipurile 68-71 (virusul hepatitei A denumit initial enterovirus 72 a fost reclasificat ca hepadnavirus)^1;3.

Infectiile SNC induse de enterovirusuri includ:

• Meningita aseptica: enterovirusurile constituie cea mai frecventa cauza de meningita aseptica (80-92%); serotipurile implicate sunt variabile iar manifestarile clinice depind de statusul imun al gazdei; tabloul clinic include invariabil cefalee si fotofobie; iritatia meningee dureaza > 6 saptamani la 50% dintre pacienti dar anomaliile neurologice sunt rare si evolutia bolii este buna la pacientii imunocompetenti;
• Encefalita enterovirala: este mai putin frecventa dar mai grava decat meningita aseptica; este caracterizata prin afectare focala similara encefalitei herpetice; adultii imunodeprimati si copiii cu agammaglobulinemie sunt susceptibili sa dezvolte meningita cronica sau meningoencefalita;
• Sindromul paralitic: este asociat clasic cu virusurile polio; un sindrom similar poate fi indus de enterovirusurile 70/71 si de virusul Coxsackie A7.

Nou-nascutii infectati cu enterovirusuri prezinta o morbiditate si o mortalitate mare. In bolile febrile afectarea meningiana se produce in 70% din cazuri¹.

Diferentierea enterovirusurilor de alti agenti patogeni care determina infectii SNC este importanta pentru management-ul corect al pacientilor.

Clasic, diagnosticul se stabileste prin izolarea virusului in culturi de celule, care dureaza in medie 6 zile. La ora actuala se considera ca detectarea ARN-ului viral reprezinta cea mai sensibila si rapida metoda de diagnostic a infectiilor SNC cauzate de enterovirusuri⁵.

In scop epidemiologic ARN-ul viral mai poate fi depistat in probe provenite din tractul respirator superior precum si din materii fecale⁴.

Recomandari pentru determinarea Enterovirusuri – ARN – diagnosticul rapid al infectiilor SNC cauzate de enterovirusuri⁵.

Pregatire pacient – nu este necesara⁴.

Specimen recoltat – a) lichid cefalorahidian recoltat prin punctie lombara; b) exsudat faringian sau nazofaringian; c) materii fecale sau tampon rectal⁴.

Recipient de recoltare – a) recipient steril; b) tampon uscat; c) coprorecoltor fara mediu de transport sau tampon simplu⁴.

Cantitate recoltata – a) minimum 2 mL; c) 5 g⁴.

Prelucrare necesara dupa recoltare – probele nu vor fi centrifugate⁴.

Stabilitate proba – probele sunt stabile 48 ore la 2-4°C inainte de extractia acizilor nucleici⁴.

Metoda – Real-time PCR Light-Cycler: reactie de polimerizare in lant cu detectie in timp real a produsului PCR  acumulat, prin masurarea fluorescentei emise (test calitativ); testul poate detecta toate tipurile de enterovirusuri⁴.

Valori de referinta – Enterovirusuri – ARN nedetectabil⁴.

Limita de detectie – 10 copii/proba⁴.

Interpretarea rezultatelor

Detectia Enterovirusuri-ARN in diverse produse patologice sustine diagnosticul clinic de infectie cauzata de un tip de enterovirusuri⁵.

Limite si interferente

Un rezultat negativ nu exclude posibilitatea unei infectii SNC cu enterovirusuri⁵.

Bibliografie

1. ARUP Laboratories. Test Directory: Coxsackie B Virus Antibodies; Echovirus Antibodies. www.aruplab.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
2. Costin Cernescu. Picornaviridae. In Virusologie medicala, Editura medicala ,Bucuresti, 2003, 136.
3. John F. Modlin. Introduction to the Enteroviruses and Parechoviruses. In Mandelll, Douglas and Bennett’s Principles and Practice of INFECTIOUS DISEASES, Seventh Edition, 2009, 2337-2342.
4. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
5. Mayo Clinic. Mayo Medical Laboratories. Test Catalog: Enterovirus, Molecular Detection, PCR, Spinal Fluid. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.