Activitatea electrica a creierului este inregistrata prin electrozi plasati pe craniu.
Diferenta de potential dintre electrozii pereche de pe craniu ( derivatie bipolara ) sau dintre electrozii individuali plasati pe craniu si un punct de referinta comun relativ inactiv ( derivatie referentiala ) este amplificata si inregistrata pe hartie sau pe ecranul unui osciloscop.
Electroencefalograma depinde de varsta pacientului si de gradul de stimulare.
Activitatea ritmica inregistrata in mod normal reprezinta potentialele post-sinaptice ale celulelor piramidale, orientate vertical, ale cortexului cerebral si este caracterizata de frecventa sa .
Electroencefalograma este cel mai bine inregistrata cu mai multe configuratii de electrozi , iar tehnicile de activare ( hiperventilatie , stimulare luminoasa , somnul si privarea de somn in noaptea precedenta examinarii ) sunt folosite in incercarea de a provoca anomalii.
Electroencefalograma (EEG) este cel mai indicat procedeu in evaluarea pacientilor suspecti de epilepsie. EEG ajuata si in diferentierea sindromului de pseudocoma ( EEG normal ) de coma.