Cultura sant balano-preputial cu antibiograma dupa caz

Laborator Synevo

 

Informatii generale

Uretra masculina reprezinta calea ascendenta de acces a infectiei spre tractul urinar inferior si tractul genital. Tractul genital masculin, alcatuit din prostata, canale ejaculatoare, vezicule seminale, canale deferente, epididim, testicule este, in mod normal, steril. Aceasta conditie este asigurata prin actiunea mecanica a mictiunii si ejacularii, si mai ales prin actiunea antibacteriana a unui polipeptid (care contine zinc) eliminat prin secretia prostatica².

Clasificarea infectiilor de tract genital masculin

In functie de localizare, infectiile genitale masculine se clasifica in: uretrite, prostatite, epididimite si orhite.

Uretritele

In functie de etiologie se impart in:

• uretrite gonococice– cu mai multe forme clinice: in peste 70% din cazuri au evolutie acuta, cu disurie marcata si scurgere uretrala frecvent purulenta,iar in aproximativ 5–10% din cazuri infectia evolueaza inaparent. Netratata, gonoreea se cronicizeaza si pot aparea complicatii (prin propagare canaliculara si limfatica la prostata si epididim) si sechele (stricturi uretrale). Infectia se poate generaliza pe cale sangvina si pot aparea interesari articulare (localizare metastatica)². Uretritele gonococice pot aparea si in cazul infectiilor duble (de exemplu, gonococ + C. trachomatis sau U. urealyticum), in care perioada de incubatie a celeilalte infectii este mai mare decat a celei gonococice. Pe de alta parte, pot aparea uretrite cu Cryptococcus neoformans, posibil favorizate de terapia cu tetracicline a gonoreei. Exista si cazuri de reinfectii gonococice, eventual consecutive unui esec terapeutic in cazul tulpinilor de N. gonorrhoeae secretoare de beta-lactamaza².
• uretrite non-gonococice– evolueaza cu disurie mai putin intensa si se insotesc doar in aproximativ 38% din cazuri de scurgere uretrala, care este arareori purulenta. Etiologia este dominata de C. trachomatis (50%), urmata de Ureaplasma urealyticum, Mycoplasma hominis, Trichomonas vaginalis, virus Herpes simplex. Bacilii Gram negativi pot fi implicati ca agenti etiologici la pacientii cu stricturi uretrale sau la cei cu fimoza. In cazuri rare sifilisul poate debuta cu sancru uretral².

Prostatite

Evolueaza cu reactie inflamatorie in secretia prostatica, bacteriurii si piurii intermitente. Apar, de obicei, pe cale ascendenta, pornind de la o uretrita.

Clasificare:

1. prostatite bacteriene:

-acute: cel mai frecvent determinate de N. gonorrhoeae;

-cronice: mai frecvent – C. trachomatis, Enterobacteriaceae, pseudomonade, enterococi; mai rar Staphylococcus saprophyticus, Trichomonas vaginalis. Pot aparea localizari metastatice in infectii sistemice (tuberculoza sau micoze – blastomicoza, coccidioidomicoza, criptococoza, histoplasmoza)

2. prostatite non-bacteriene: rar Candida spp.

Prostatodinia reprezinta un sindrom caracterizat prin simptomatologie asemanatoare prostatitei, dar fara reactie inflamatorie in secretia prostatica^1,2.

Epididimite

Apar tot ca infectii ascendente, ca urmare a unei prostatite sau uretrite. Ca factor favorizant amintim traumatismele locale (instrumentatie urologica), mai ales in conditii de bacteriurie.

Din punct de vedere etiologic se descriu:

-epididimite bacteriene nespecifice: cel mai frecvent cauzate de Enterobacteriaceae, urmate de pseudomonade si ocazional coci Gram pozitivi;

-epididimite cu transmitere sexuala: produse de C. trachomatis, N. Gonorrhoeae;

-epididimite in boli sistemice: apar rar in tuberculoza, blastomicoza.

Complicatii posibile:

-extinderea infectiei: orhiepididimita, hidrocel, infarct testicular, abcese scrotale cu posibila fistulizare;

-cronicizare;

-supuratii, ce necesita interventii chirurgicale^1,2.

Orhite determinate de:

-virusuri: virusul urlian si virusul Coxsackie B, ce infecteaza testiculele uni- sau bilateral, pe cale hematogena;

-bacterii: infectia apare prin contiguitate de la o epididimita^1,2.

Diagnosticul uretritelor

Prelevarea probei trebuie efectuata la cel putin 2 ore de la ultima mictiune cu ajutorul unui tampon steril. La pacientii cu secretie discreta se recomanda reducerea ingestiei de lichide incepand din ziua premergatoare recoltarii, iar prelevarea se efectueaza inainte de mictiunea matinala.

Cand proba nu poate fi prelevata de la nivelul meatului urinar, se recolteaza intrauretral cu tamponul sau cu ansa de platina. Examinarea necesita recoltarea a 2 tampoane (pentru microscopie si cultura). Se insereaza bland tamponul pe uretra cca 2 cm, se roteste si se retrage usor. Recoltarea celui de-al doilea tampon se va efectua prin inserarea lui mai profund decat primul cu cca 1 cm. De corectitudinea recoltarii depinde evidentierea C. trachomatis (care se multiplica intracelular) si mycoplasmelor (care adera de uroepiteliu)^2;3.

In cazul suspiciunii de infectie cu Trichomonas vaginalis recoltarea se efectueaza inainte de mictiunea matinala; tamponul se imerseaza in 1 ml solutie salina izotona incalzita la 37ºC pentru examen microscopic direct^2;3. In laboratoarele Synevo se utilizeaza mediul Vagicult.

Pentru examen microscopic colorat se efectueaza 2 frotiuri: unul colorat Gram (pentru aprecierea morfologiei si tinctorialitatii bacteriene) si cel de-al doilea colorat Giemsa (pentru aprecierea reactiei inflamatorii).

Insamantarea se realizeaza pe agar Columbia cu 5% sange de berbec, agar chocolate (ambele incubate 24 – 48 de ore, in atmosfera cu 5% CO₂) si geloza lactozata (cu incubare 24 de ore in atmosfera obisnuita) in functie de suspiciunea clinica³.

Germenii izolati se identifica pana la nivel de specie si se efectueaza antibiograma, tinand cont de corelarea culturii cu examenul microscopic.

Pentru evidentierea C. trachomatis si Mycoplasma spp. consultati capitolele respective. Mycoplasmele izolate in cantitate > de 10000 unitati au semnificatie clinica, in cantitati mai mici, se considera portaj². 

Bibliografie

1. Betty A.Forbes, Daniel F.Sahm, Alice S.Weissfeld. Genital tract infections. In Bailey and Scott’s Diagnostic Microbiology. Mosby, USA, 11 ed. 2002, 939-953.
2. Dumitru Buiuc. Diagnosticul de laborator al infectiilor tractusului genital masculin. In Tratat de Microbiologie Clinica. Dumitru Buiuc, Marian Negut, Medicala, Romania,1 ed. 1999, 295 – 304.
3. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate, 2010. Ref Type: Catalog.