Analiza calculi biliari

Analize medicale

Laborator Synevo

Informatii generale

Litiaza biliara se defineste ca prezenta calculilor in tractul biliar. Calculii se pot forma in orice segment al tractului biliar, dar mai frecvent in vezicula biliara.

Litiaza este semnificativ mai frecventa la femei decat la barbati, si la varsta avansata. Majoritatea persoanelor cu litiaza veziculara (70-80%) sunt asimptomatice. Litiaza devine o boala propriu-zisa in prezenta durerilor si a complicatiilor.

Calculii in calea biliara principala sunt prezenti la 10-15% dintre persoanele cu calculi veziculari, mai ales la varsta avansata.

Litiaza biliara este o conditie medicala a carei prevalenta este in crestere, posibil datorata cresterii sperantei de viata si a modificarilor de dieta. In Europa si America procentul persoanelor afectate este de 10-20%; in Romania se raporteaza o prevalenta de 10%, ajustata dupa varsta1.

In ultimul deceniu s-au inregistrat progrese semnificative in ceea ce priveste biologia moleculara a excretiei biliare  si mecanismele care conduc la formarea calculilor.

Un element patogenic important pentru procesul de formare a calculilor este suprasaturarea bilei in anumite substante care vor precipita si vor genera cristale microscopice. Aceste cristale vor fi ancorate in mucusul din vezicula biliara producand noroiul biliar. In timp, cristalele vor creste in dimensiuni, vor agrega si vor conduce la calculi macroscopici.

Se descriu doua mari categorii de calculi biliari:

→ Calculi de colesterol (85%);

→ Calculi pigmentari (15%).

Factorii principali care contribuie la formarea calculilor de colesterol sunt urmatorii:

-proportia inadecvata intre colesterol, lecitina si saruri biliare (compusi secretati de ficat) in favoarea colesterolului;

-gradul de concentrare a bilei si staza din vezicula.

Suprasaturarea bilei in colesterol nu poate explica in totalitate procesul de formare a calculilor. Nucleatia – etapa initiala in formarea calculilor – este procesul de tranzitie a colesterolului din stare solubila in stare solida cristalizata. In interiorul veziculei biliare anumiti compusi pot favoriza acest proces iar altii il pot inhiba. Spre exemplu, mucusul favorizeaza nucleatia in timp ce glicoproteinele specifice bilei se opun acestui fenomen. Hipersecretia de mucina de catre mucoasa veziculei biliare creeaza un gel vascoelastic favorabil nucleatiei. Arahidonil-lecitina ce este absorbita din tractul digestiv si secretata in bila determina hipersecretie de mucus prin stimularea sintezei de prostanoizi de catre mucoasa veziculei biliare; inhibitorii de prostaglandina exercita un efect negativ asupra productiei de mucus.

Un alt factor implicat in formarea calculilor il constituie hipomotilitatea veziculei biliarei cu staza consecutiva. Aceasta conditie poate fi intalnita in sarcina, dupa administrarea de contraceptive orale precum si la pacientii aflati in unitatile de terapie intensiva ce primesc alimentatie parenterala.

In functie de compozitia chimica, calculii de colesterol sunt impartiti in doua categorii:

-calculi de colesterol pur ce contin 90-100% colesterol; sunt adesea unici, de culoare albicioasa, avand diametrul >2.5 cm;

-calculi micsti cu un continut in colesterol de 50-90%; sunt cel mai adesea multipli, de dimensiuni mai mici, cu variatii de forma si culoare; pot prezenta o structura laminara, in care stratul albicios de colesterol alterneaza cu un strat subtire de pigment inchis la culoare avand o dispozitie concentrica in jurul unui centru pigmentat.

Factorii ce confera un risc crescut de dezvoltare a calculilor de colesterol sunt urmatorii:

  • obezitatea;
  • dietele hipercalorice;
  • terapia cu clofibrat;
  • fibroza chistica asociata cu insuficienta pancreatica;
  • sexul feminin.

Calculii pigmentari sunt la randul lor de doua tipuri:

-calculi bruni ce contin bilirubinat de calciu si sapunuri de calciu; in formarea acestora sunt implicate bacterii (prin producerea de beta-glucuronidaza si fosfolipaza); se asociaza frecvent cu diverticuli duodenali periampulari; tind sa se formeze in ductele biliare;

-calculi de culoare neagra ce contin bilirubinat de calciu rezultat in urma polimerizarii bilirubinei in exces ce patrunde in bila; apar predominant la pacienti cu anemii hemolitice cronice, ciroza alcoolica precum si la persoanele de varsta inaintata; tind sa se formeze in vezicula biliara2;3.

Tratamentul litiazei biliare depinde de stadiul bolii. De obicei, daca pacientul este asimptomatic se ramane in expectativa. Pe de alta parte, la persoanele simptomatice este necesar sa se recurga la interventie chirugicala (colecistectomie). Exista insa unele situatii in care colecistectomia comporta anumite riscuri pentru pacient fiind necesar un tratament medical efectuat in mod obisnuit cu acid ursodeoxicolic. Trebuie mentionat insa ca acest tratament se aplica numai in cazurile in care calculii contin colesterol3.

Recomandari pentru analiza calculilor biliari  stabilirea compozitiei chimice a calcului in vederea unui tratament adecvat la pacientii cu risc operator crescut; calculul este extirpat in cursul unei ERCP (colangiopancreatografie endoscopica retrograda) sau prin colecistolitotomie percutana4.

Recipient de transport – dupa extirpare calculul trebuie lasat sa se usuce dupa care este introdus intr-un recipeint curat; nu se vor adauga alte substante si nu se va fixa cu scotch5.

Metoda – analiza chimica a calculior dupa mojararea pana in stadiul de pulbere; va fi analizata prezenta urmatorilor compusi: colesterol, pigmenti biliari, calciu, magneziu, fosfati, carbonati5.

Interpretarea rezultatelor

Prezenta unui continut crescut de colesterol in calculii biliari ofera informatii asupra procesului de formare a acestora si permite instituirea unui tratament corespunzator4

Bibliografie

  1. Litiaza biliara. www.ms.ro. Reference Type: Internet Communication.
  2. Annie T Chemmanur. Biliary Disease. http://emedicine.medscape.com. Update: May 2013. Reference Type: Internet Communication.
  3. Douglas M Heuman. Cholelithiasis. http://emedicine.medscape.com. Update: May 2013. Reference Type: Internet Communication.
  4. Mayo Clinic, Mayo Medical Laboratories. Gallstone Cholesterol Content. www.mayomedicallaboratories.com. Update: 2013. Reference Type: Internet Communication.
  5. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate 2013. Ref Type: Catalog.