Anticorpi anti-proteina bazica a mielinei MBP in LCR

Laborator Synevo

Informatii generale

Proteina bazica a mielinei (MBP) este un peptid format din 169 de aminoacizi care constituie 30% din structura proteica a  tecii de mielina. S-a constatat ca in perioadele acute ale afectiunilor demielinizante ale SNC (dintre care cea mai cunoscuta este scleroza multipla) se elibereaza in lichidul cefalorahidian (LCR) fragmente de mielina care pot constitui astfel un marker de activitate a bolii³.

Scleroza multipla este o boala demielinizanta care afecteaza substanta alba din creier si maduva spinarii. Apare mai frecvent la femei decat la barbati si este legata mai ales de perioada de adult tanar. Tabloul clinic al bolii este polimorf. Aproximativ 50% din pacienti prezinta alternari ale puseelor de boala activa cu perioade de  remisiune, aceasta sugerand o afectare cronica progresiva. De obicei, diagnosticul de scleroza multipla are la baza manifestarile clince si excluderea altor afectiuni.

Din punct de vedere al investigatiilor de laborator, cel mai frecvent este folosita examinarea LCR. Aceasta investigatie furnizeaza informatii care coroborate vin sa sustina diagnosticul de scleroza multipla. Sinteza de imunglobuline G ( IgG) creste anormal in LCR la pacientii cu scleroza multipla, de aceea masurarea indexului IgG si a ratei de sinteza a IgG se dovedeste util, dar nu este un test specific. Evaluarea LCR pentru benzile oligoclonale este de asemenea utila in aprecierea statusului clinic, fiind identificate la mai mult de 90% din pacientii cu scleroza multipla. Totusi prezenta lor nu are specificitate de diagnostic deoarece acestea sunt  depistate si in alte afectiuni cum ar fi : neurosifilis, vasculite ale SNC, boala Lyme, panencefalita subacuta sclerozanta, boala Creutzfeldt-Jakob, sindrom Guillain-Barré, tumori .

Desi cauzele sclerozei multiple nu sunt cunoscute, mecanismul autoimun pare sa joace un rol important in patogeneza acestei boli. Cel mai frecvent dozati sunt anticorpii anti-MOG (glicoproteina oligodendrocitara a mielinei) si anticorpii anti-MBP. S-a constatat ca  79% din pacientii cu scleroza multipla prezinta in LCR celule care produc anticorpi anti-mielina si 57% prezinta in LCR celule care produc anticorpi anti-MBP de tip IgG. Proportia acestor celule in sangele periferic este semnificativ scazuta fata de LCR. De asemenea  proportia acestor celule in LCR este mult mai scazuta la pacientii cu meningoencefalita aseptica⁴.

Studiile au aratat ca  nivelurile de anticorpi anti-MBP sunt crescute la pacientii cu scleroza multipla activa clinic si ca exista o corelatie intre statusul clinic si nivelul anticorpilor. Acesti anticorpi nu au fost depistati in cazurile de boala stabilizata. De asemenea, a fost demonstrat faptul ca MBP este un component al complexelor imune circulante prezente atat in serul cat si in lichidul cefalorahidian al pacientilor cu scleroza multipla. In scleroza multipla progresiva anticorpii anti-MBP sunt in principal legati in aceste complexe imune, in timp ce niveluri crescute de anticorpi liberi sunt intalnite in perioadele de exacerbare a bolii.

Se pare ca anticorpii anti-MBP pot fi folositi si ca factor predictiv dupa primul episod de demielinizare (frecventa recaderilor  fiind mai mare la cei care prezinta anticorpi anti-MBP)¹.

Recomandari pentru determinarea anticorpilor anti-MBP

-diagnosticul unei perioade active de demielinizare la pacientii cu scleroza multipla;

-stabilirea riscului de evolutie spre scleroza multipla la pacientii cu sindrom clinic izolat (CIS – clinically isolated syndrome)⁴.

Pregatire pacient – nu este necesara o pregatire speciala².

Specimen recoltat – sange venos si/ sau LCR² (obtinut prin punctie lombara).

Recipient de recoltare – pentru sange: vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator; pentru LCR: o eprubeta sterila² .

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C, la -20°C sau la -70°C¹; LCR se centrifugheaza 5 minute la 2000 rotatii/minut, dupa care se pipeteaza cel putin 1 ml supernatant intr-o eprubeta de plastic si apoi se refrigereaza (2-8°C)²

Volum proba – minim 1 mL ser; minim 1 ml supernatant LCR².

Cauze de respingere a probei

• specimen (ser sau LCR) hemolizat;
• specimen expus la temperatura ridicata;
• specimen contaminat bacterian;
• ser lipemic².

Stabilitate proba – serul separat  si/sau  supernatantul LCR este stabil 7 zile  la 2-8°C².

Metoda – ELISA¹.

Valori de referinta si  interpretarea rezultatelor

Rezultatele sunt exprimate sub forma unui index.

Valori de referinta pentru anti-MBP in ser si LCR: <10².

Anticorpii anti-MBP prezinta valori crescute (atat in LCR cat si in sange) in perioadele de exacerbare  ale sclerozei multiple^1;4;5. Sunt depistati la aproximativ 77% dintre pacientii cu scleroza multipla si la circa 89% dintre cei cu nevrita optica.

Anticorpii anti-MBP mai pot fi intalniti in:

-sindromul neurologic asociat infectiei HIV (in ~ 64% din cazuri);

-autism (in ~ 58% din cazuri);

-encefalita japoneza (in ~ 30% din cazuri);

-panencefalita sclerozanta subacuta (in ~ 30% din cazuri)⁵. 

Bibliografie

1. John T. Cacioppo, Louis G. Tassinary, Gary G. Berntson. Handbook of Psychophysiology, Cambridge University Press, third edition, 2007, 441.
2. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
3. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Myelin basic protein-CSF, Serum. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
4. Michael P. Pender, Pamela A. McCombe. Autoimmune neurological disease. Multiple sclerosis. Cambridge University Press, 2003, 119.
5. www.specialtylabs.com. Use & Interpretation of Laboratory Tests Books. Myelin Basic Protein Autoantibodies