Imunoglobulina IgG

Analize medicale

Laborator Synevo

 

Informatii generale

IgG reprezinta 75% din imunoglobulinele plasmatice. Sunt anticorpii majori produsi ca raspuns la un contact secundar cu un antigen. Strabat endoteliile si placenta si induc pasiv imunitatea la nou nascut.

Neutralizeaza toxinele bacteriene si functioneaza ca opsonine (se leaga de suprafata bacteriana favorizand fagocitoza)5.

Scaderile semnificative de IgG, de cauza congenitala sau dobandita, cresc susceptibilitatea individuala pentru infectii bacteriene. Astfel, in cazul pacientilor cu infectii repetate trebuie verificat nivelul imunoglobulinelor serice deoarece, in cazul unui deficit, pot beneficia de tratament cu gamaglobuline.

Pe de alta parte, niveluri crescute de IgG se intalnesc la persoanele imunocompetente, ca raspuns la o mare varietate de procese infectioase sau inflamatorii. Prezenta anticorpilor IgG specifici a fost demonstrata pentru numeroase organisme; impreuna cu determinarea IgM specifice contribuie la diagnosticul serologic de infectie acuta sau cronica.

O cauza majora de crestere policlonala a IgG o reprezinta sindromul imunodeficientei dobandite. Cresteri policlonale ale IgG se inregistreaza de asemenea in scleroza multipla si in unele hepatite cronice4.

Cresteri monoclonale ale IgG se intalnesc in multe cazuri de mielom multiplu, un nivel >3g/dL constituind un criteriu major de diagnostic.

Recomandari pentru determinarea IgG

  • evaluarea imunitatii umorale;
  • diagnosticul si monitorizarea terapiei in mielomul IgG;
  • estimarea riscului de infectii, in special la copii si pacienti cu limfoame4.

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate)3.

Specimen recoltat  sange venos3.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator3.

Prelucrare necesara dupa recoltare – probele suspectate a avea crioglobuline se mentin la 37ºC; dupa ce se produce coagularea, se separa serul prin centrifugare; probele suspectate a avea aglutinine la rece se trateaza la fel3.

Volum proba – minim 0.5 mL ser3.

Cauze  de respingere a probei – specimen intens hemolizat sau lipemic3.

Stabilitate proba – serul separat este stabil: 3 luni la temperatura camerei; 3 luni la 2-8°C; 6 luni la – 20°C3.

Metoda   imunoturbidimetrica3

Valori de referinta3

Varsta

Valori (mg/dL)

Nou-nascut

700-1600

1-3 luni

250-750

4-6 luni

180-800

7-12 luni

300-1000

2 ani

350-1000

3-5 ani

500-1300

6-9 ani

600-1300

10-13 ani

700-1400

Adult

700-1600

Limita de detectie – 30 mg/dL (0.3 g/L)3. 

Interpretarea rezultatelor

Cresterea Ig G este asociata cu :

Scaderea IgG este asociata cu:

• sarcoidoza, • afectiuni hepatice cronice,

• boli autoimune, • parazitoze, • infectii cronice

• hiperimunizare, • malnutritie severa,  •disproteinemie, • mielom IgG1;2

• sindroame cu pierdere de proteine, • sarcina,

• mielom non-IgG, • macroglobulinemie Waldenström,

• aplazie limfoida, • leucemie limfatica cronica,

• agamaglobulinemie, • deficienta selectiva de IgG1;2.

Limite si interferente

Exista gamapatii monoclonale cu nivel normal de IgG4.  

Nu exista reactii incrucisate intre IgA, IgM si IgG3. 

Bibliografie

  1. Frances Fischbach. Immunodiagnostic studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 607-610.
  2. Jacques Wallach. Analize de sange. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, Ed. 7, 2001; 49-121.
  3. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
  4. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Immunoglobulin G, Quantitative, Serum. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
  5. Minodora Dobreanu. Metabolismul proteinelor. In Biochimie clinica. Implicatii practice. University Press, Romania, Ed. 2006, 133-150.