Cortizol seric

Laborator Synevo

 

Informatii generale

Cortizolul este cel mai important glucocorticosteroid si este esential pentru mentinerea mai multor functii ale organismului. Ca si alti glucocorticosteroizi, cortizolul este sintetizat in zona fasciculata a cortico-suprarenalei dintr-un precursor comun cu colesterolul. In sange 90% din cortizol este legat de proteina de legare a corticosteroizilor (CBG – corticosteroid binding globulin) si de albumina. Doar o mica parte din cortizol circula nelegata, fiind libera sa interactioneze cu receptorii^3;4;6;7;9.

Cele mai importante efecte fiziologice ale cortizolului sunt cresterea glucozei sanguine (prin stimularea gluconeogenezei), precum si actiunea antiinflamatorie si imunosupresiva^5;9.

Sinteza si secretia de cortizol sunt controlate prin feedback negativ de catre axul hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian. Daca nivelul cortizolului este scazut, hormonul de eliberare al corticotropinei (CRH-corticotropin releasing hormone) este secretat de hipotalamus, iar acesta determina eliberarea de ACTH din hipofiza. ACTH stimuleaza sinteza si secretia de cortizol in corticosuprarenala. Cortizolul insusi actioneaza printr-un mecanism de feedback negativ asupra hipofizei si hipotalamusului. In plus, stresul determina cresterea secretiei de cortizol^4;6;7;9.

In mod normal concentratia serica a cortizolului prezinta o variatie diurna. Concentratiile maxime (pana la 700nmol/L) sunt observate dimineata, iar cele mai scazute (care sunt aproximativ jumatate din cele matinale) se intalnesc intre orele 16 si 20. De aceea pentru interpretarea rezultatelor este necesara cunoasterea momentului recoltarii^3;6;7;9.

Pot fi efectuate si teste de stimulare sau supresie. Testul de supresie cu dexametazona (in cele 2 variante: 1 mg sau 8 mg) este utilizat pentru elucidarea cauzei unui nivel crescut de cortizol bazal. Testul de stimulare cu Cortrosyn (ACTH sintetic)  detecteaza insuficienta corticosuprarenaliana¹.

Recomandari pentru determinarea cortizolului 

Dozarea cortizolului (bazal sau asociat cu teste de stimulare sau supresie) furnizeaza informatii asupra functionalitatii corticosuprarenalei, hipofizei si hipotalamusului. De asemenea, nivelul cortizolului este util in monitorizarea unor afectiuni care se insotesc de cresterea  acestuia (ex.: sindromul Cushing) sau de scaderea lui (ex.: boala Addison). Este util si in monitorizarea unor tratamente (ex.: terapia de supresie cu dexametazona in sindromul Cushing sau terapia cu cortizol in boala Addison)^3;9.

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate)⁸.

NOTA: nivelul cortizolului in sange este mai mare intre orele 5-10 dimineata, comparativ cu intervalul orar 20-4. Recoltarea ideala este dubla: ora 8 si ora 23 (unii prefera ora 16 sau 18 in loc de ora 23)⁸.

Specimen recoltat – sange venos; desi esantioanele de plasma sunt cele recomandate curent, se obtin rezultate comparabile si din ser⁸.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator⁸.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C⁸.

Volum proba – minim 0.5 mL ser⁸.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat, icteric sau lipemic⁸.

Stabilitate proba – 5 zile la 2-8°C; 3 luni la -20°C; nu decongelati/recongelati⁸.

Metoda – imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA)⁸.

Valori de referinta^1;8 

• dimineata orele  7-10: 171-536 nmol/L;
• dupa-amiaza orele 16-20:  64-327 nmol/L;
• dupa stimulare: crestere >20 mg/dL (>552 nmol/L) sau o crestere de cel putin 3x fata de nivelul bazal;
• dupa supresie: <5 mg/dL (<138 nmol/L) sau <50% fata de nivelul bazal (ora 8 a.m.).

Factori de conversie: nmol/L x 0.03625 = mg/dL;  mg/dL x 27.586 = nmol/L.

Limita de detectie – 0.5 nmol/L (0.018 μg/dL)⁸.

Interpretarea rezultatelor

Testul de supresie cu doze mici de dexametazona  este un test de baza pentru excluderea sindromului Cushing si pentru identificarea cazurilor ce necesita investigatii suplimentare. Pacientii cu sindrom Cushing, indiferent de cauza, prezinta aproape intotdeauna o lipsa a supresiei.

Rezultate fals pozitive se pot obtine in boli acute sau cronice, alcoolism, depresie, precum si in cazul utilizarii unor medicamente: estrogeni, fenitoin,fenobarbital, primidona.

Testul de supresie cu doze mari de dexametazona  este folosit pentru diferentierea bolii Cushing asociata cu tumori hipofizare (in care se observa doar o rezistenta relativa la feedback-ul negativ produs de dexametazona) de tumorile suprarenaliene sau productia ectopica de ACTH (de regula rezistenta completa – lipsa supresiei).

Limite si interferente

Deoarece cresteri si scaderi episodice ale concentratiei de cortizol apar atat la pacienti cu boala Cushing sau cu productie ectopica de ACTH, cat si la persoanele normale, aceasta trebuie masurata in cel putin doua zile diferite³.

In sarcina pot aparea valori crescute de cortizol¹.

• Medicamente

Cresteri: anticonvulsivante, aspirina, atropina, benzodiazepine, clomipramina,  corticotropina, contraceptive orale, cortizon, diazoxid, diclofenac, estrogeni, furosemid, gemfibrozil, gliburid, hidrocortizon, insulina, interferon (gama), litiu, metadona, metoxamina, metoclopramid, naloxon, ranitidina, spironolactona, vasopresina².

Scaderi: aminoglutetimid, barbiturice, beclometazona,  danazol, dexametazona, efedrina, fenitoin, indometacin, ketoconazol, labetalol, levodopa, carbonat de litiu, magneziu, metilprednisolon, morfina, nifedipina, oxazepam, pravastatin, prednisolon, rifampicina, sumatriptan, trimipramina².

• Interferente analitice

Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:

-tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;

-titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu⁸. 

 Bibliografie

1. Frances Fischbach. Chemistry Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 390-391.
2. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 1234.
3. Henry John Bernard. Evaluation of endocrine function. In Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods. ASM Press, USA, 20 Ed., 1998, 99-346.
4. Ion Teodorescu Exarcu. Corticosuprarenala. In Fiziologia si fiziopatologia sistemului endocrin. Editura Medicala, Romania, Ed. 1989, 680-699.
5. Ion Teodorescu Exarcu. Fiziopatologia corticosuprarenalei. In Fiziologia si fiziopatologia sistemului endocrin. Editura Medicala, Romania, Ed. 1989, 699-727.
6. Jacques Wallach. Afectiuni endocrine. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, Ed. 7, 2001, 866-868.
7. Jacques Wallach. Afectiuni endocrine. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, ed. 7, 2001, 835-837.
8. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
9. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Cortisol. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.