La Medic
În luna Aprilie 2005, la cererea Societăţii Române Alzheimer, cu sprijinul Pfizer, compania GfK a realizat primul studiu de piaţă asupra bolii Alzheimer în România. Acest studiu evaluează cu mare acurateţe managementul bolii Alzheimer.
Studiul a fost derulat pe un eşantion format din:
– 418 persoane cu vârste între 18 şi 60 ani, care locuiesc în zona urbană şi care nu au în gospodărie o persoană cu boala Alzheimer;
– 370 îngrijitori ai persoanelor cu Alzheimer;
-136 persoane care lucrează la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în Direcţia de Sănătate Publică şi la Primărie;
– 400 de medici de familie, în zona urbană;
– 305 medici specialişti: psihiatri şi neurologi în zona urbană.
Principalele informaţii desprinse din rezultatele studiului sunt următoarele:
- Percepţia asupra problemelor de memorie
Mai mult de jumătate dintre respondenţi din toate segmentele implicate în managementul bolii Alzheimer sunt de acord că oamenii au probleme de memorie pe măsură ce îmbătrânesc şi că este normal ca problemele care apar după vârsta de 65 de ani să fie supărătoare.
Această atitudine, relevată de cercetare, nu este în favoarea managementului bolii Alzheimer: pe de o parte populaţia va considera că problemele de memorie sunt normale şi nu va avea iniţiativa de a merge la doctor şi, pe de altă parte, medicii nu vor considera că este important să trateze problemele de memorie ale vârstnicilor.
Chiar dacă, în general, oamenii consideră că problemele legate de memorie sunt normale, le este teamă de deteriorarea memoriei când îmbătrânesc.
În ceea ce priveşte costurile suportate de societate, bolile mentale sunt considerate ca generând cele mai mari costuri, după cancer şi SIDA.
În concluzie, dacă populaţia în general, autorităţile şi medicii ar fi conştienţi de faptul că micile probleme de memorie ale vârstnicilor ar putea degenera în boli mentale, le-ar lua în consideraţie cu o mai mare seriozitate şi le-ar acorda mai multă atenţie.
- Cunoştinţe despre boala Alzheimer
Studiul a scos la iveală un punct slab legat de gradul de cunoaştere a bolii Alzheimer în rândul populaţiei obişnuite – o treime din populaţie nu a auzit de această boală. Cunoaşterea bolii Alzheimer nu este o problemă în rândul autorităţilor.
Legat de simptomele bolii Alzheimer prezentate medicilor, ei au asociat simptomele stadiilor uşoare şi moderate cu stadii mai grave ale bolii.
- Diagnosticul bolii Alzheimer
O altă descoperire importantă a cercetării este că, la momentul diagnosticării, majoritatea pacienţilor erau în stadiile moderate şi severe (estimarea medicilor este de mai mult de 70%).
Perioada de timp de la prima vizită la medic şi până la diagnosticul final nu este foarte mare, majoritatea medicilor apreciind că aceasta este mai mică de o lună.
Rata de confirmare a diagnosticului în cazul pacienţilor suspecţi de Alzheimer este mare (estimată la 90% de către specialişti), ceea ce se poate explica prin faptul că mulţi dintre pacienţi s-au prezentat la medic când simptomele erau severe.
Medicii specialişti estimează că în România numai unul din doi pacienţi cu Alzheimer sunt diagnosticaţi.
- Tratamentul bolii Alzheimer
În privinţa tratamentului pentru Alzheimer, majoritatea autorităţilor (71%) ştiu că boala Alzheimer poate fi tratată, dar problema este la nivelul populaţiei obişnuite: aproape jumătate din aceştia (43%) nu ştiu dacă poate fi tratată şi 27% spun că boala Alzheimer nu poate fi tratată.
Majoritatea pacienţilor cu Alzheimer diagnosticaţi (88% dintre pacienţii îngrijitorilor) sunt în prezent sub tratament, în timp ce numai 4% nu au primit niciodată tratament.
- Impactul bolii Alzheimer
În general toate segmentele implicate în managementul bolii Alzheimer recunosc că a avea în casă o persoană cu Alzheimer reprezintă un impact important asupra familiei şi a îngrijitorului.
De obicei diagnosticul de Alzheimer îngrijorează familia persoanei bolnave.
Segmentul autorităţilor şi populaţia obişnuită admit faptul că îngrijirea unei persoane cu Alzheimer este dificilă.
Îngrijitorii admit faptul că îngrijirea unei persoane cu Alzheimer este costisitoare şi că membrii familiei se simt extenuaţi.
- Implicarea autorităţilor
Aproape toţi respondenţii din toate segmentele sunt de acord că rolul medicului de familie în managementul bolii Alzheimer ar trebui să fie numai în diagnosticarea pacientului şi trimiterea lui la medicul specialist.
Autorităţile care sunt considerate a avea o implicare mai mare în managementul bolii Alzheimer sunt Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în timp ce Primăriile sunt cel mai puţin implicate.
Aproape toţi respondenţii din segmentul autorităţilor şi medicilor recunosc că nivelul îngrijirii pacienţilor cu boala Alzheimer ar trebui îmbunătăţit în viitor.
- Atitudinea faţă de informaţie
Majoritatea celor care fac parte din populaţia obişnuită sunt foarte deschişi şi interesaţi să afle informaţii despre Alzheimer. Ei sunt interesaţi în principal de informaţii despre simptome şi tratament. Aproape toţi respondenţii din segmentul autorităţilor, îngrijitorilor şi populaţiei obişnuite se informează de obicei despre sănătate, principala sursă de informare fiind televizorul pentru populaţia obişnuită, medicii pentru îngrijitori şi ziarele, revistele pentru autorităţi.
Concluzii:
- Boala Alzheimer, o afecţiune care aduce costuri sociale mari, dar care poate fi tratată, este diagnosticată în 70% din cazuri în stadii avansate.
- Cunoştinţele despre Boala Alzheimer sunt reduse în rândul populaţiei generale.
- Se estimează că jumătate din bolnavii cu Alzheimer nu sunt cunoscuţi (diagnosticaţi).
- Aproape toţi respondenţii din segmentul autorităţilor şi medicilor recunosc că nivelul îngrijirii bolnavilor de Alzheimer ar trebui îmbunătăţit în viitor.
- Receptivitatea populaţiei la informaţie este mare, sursele preferate fiind televizorul pentru populaţia generală, ziarele şi revistele pentru autorităţi