Argint in ser

Analize medicale

Laborator Synevo

Informatii generale

Argintul nu este un element constitutiv esential al corpului uman, metabolismul acestuia fiind studiat insuficient la om iar putinele date disponibile sunt incerte. Cu toate acestea, proprietatile bacteriostatice ale argintului sunt recunoscute de mult timp, nitratul de argint fiind utilizat, in secolul al 19-lea, pentru a trata oftalmia gonococica a nou-nascutului. Compusi cu argint care se folosesc in mod curent in practica medicala sunt unguentul cu sulfadiazina pentru arsuri si unele decongestionante nazale. Firele chirurgicale argintate si anumite catetere s-au aratat eficiente impotriva unui spectru larg de bacterii. Argintul coloidal este continut in diverse preparate alimentare.
Expunerea la argint se poate realiza in timpul procesului de fabricatie a diversilor compusi ce contin nitrati de argint, cum ar fi germicidele, antisepticele, causticele si reactivii analitici. In plus, sursele de expunere includ utilizarea sau producerea sarurilor de argint ca si catalizatori in reactiile de oxido-reducere si polimerizare, in sinteza reactivilor de laborator si a compusilor medicali, in fotografie, placari, fabricarea oglinzilor, cernelurilor, colorantilor, sticlei si portelanului.

Corpul uman normal contine aproximativ 1 mg de argint.

Contactul prelungit cu diferiti compusi de argint determina o afectiune ce poarta denumirea de argirie sau argiroza. Cantitatea cea mai mica de argint care produce argirie generalizata este de 4-5 g. Argintul in cantitate de 50-500 mg/kg corp este toxic si letal. Aceasta afectiune se caracterizeaza printr-o pigmentare difuza de culoare gri-neagra a pielii si mucoaselor cauzata de depunerea particulelor de argint, fie prin expunere industriala (lucratorii din minele de argint, prelucrarea si rafinarea argintului, filmele metalice, solutii si procesare fotografica), fie ca rezultat al administrarii de medicamente care contin saruri de argint (ca suplimente in infectia HIV, diabet, infectii herpetice). Argiroza a fost, de asemenea, atribuita procedurilor chirurgicale, dentare si acupuncturii. Boala este asociata cu intarzierea cresterii, dilatare cardiaca, degenerescenta hepatica, precum si distrugerea tubulilor renali2.

Recomandari pentru determinarea argintului seric – monitorizarea expunerii la argint2.

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate)1.

Specimen recoltat – sange venos1.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator1.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare1

Volum proba – 2 mL ser1.

Stabilitate proba – probele de ser se pastreaza la temperatura camerei sau la frigider pana in momentul lucrului1.

Metoda – spectrometrie cu absorbtie atomica (AAS)1.

Valori de referinta – <0.3 μg/L1.

Interpretarea rezultatelor

O valoare serica  >1000 μg/L este orientativa pentru expunerea acuta la argint.

Cand concentratia plasmatica a argintului depaseste valoarea de >2000 μg/L, putem vorbi despre argirie.

In studiile clinice de specialitate, nu s-a raportat nici o conexiune intre concentratiile serice moderate si simptomatologie2.

Limite si interferente

Un nivel seric crescut de gadoliniu interfera cu testele la metale, de aceea in cazul in care au fost administrate substante de contrast cu gadoliniu, recoltarea trebuie amanata cel putin 48 de ore.

Analiza argintului urinar nu poate fi o alternativa la acest test, deoarece studiile au demonstrat ca argintul este rapid indepartat din urina in conditiile normale de pastrare2

Bibliografie

  1. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
  2. Mayo Clinic/Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. Silver, Serum. www.mayomedicallaboratories.com.Ref Type: Internet Communication