Antigenul polipeptidic tisular – TPA

Laborator Synevo

Informatii generale si recomandari pentru determinarea antigenului polipeptidic  tisular

TPA reprezinta o combinatie heterogena de molecule cu masa moleculara cuprinsa intre 20 si 45 kDa. A fost definit pentru prima oara ca marker tumoral in 1957 de catre Bjorklund⁴.

Este un antigen universal asociat tumorilor deoarece prezinta valori crescute indiferent de localizarea acestora^1;3.

TPA este alcatuit dintr-un amestec de citocheratine: 19 (44%), 18 (36%) si 8 (30%). Este prezent in tesuturile fetale, placenta, epiteliul organelor cavitare. Are timp de injumatatire o zi. Sintetizat de membrana celulelor canceroase umane este secretat activ in lichidele biologice^1,3.

Specificitatea TPA pentru diagnostic este medie/slaba. Poate fi folosit si ca marker unic in cazurile in care nu sunt disponibili alti markeri specifici, insa in combinatie cu alti markeri tumorali specificitatea testarii creste semnificativ. Spre deosebire de ceilalti markeri a caror concentratie se coreleaza cu masa tumorala, TPA indica activitatea actuala a tumorii, de aceea este numit si „antigen de proliferare”. TPA este sintetizat in faza S a ciclului celular iar concentratia TPA se coreleaza cu proliferarea tisulara. Valorile crescute se asociaza cu procesele proliferative care pot fi de natura benigna sau maligna. Astfel, TPA indica mai rapid si mai precis schimbarile survenite in procesul malign, fiind util atat in monitorizarea terapiei cat si in depistarea recurentelor. Poate fi identificat in urina, saliva, lichid de lavaj bronhoalveolar sau de ascita, aceste determinari fiind de multe ori mai valoroase decat cele din ser.

Fragmentele de citocheratina au sensibilitate diferita in functie de localizarea tumorii³

Localizarea tumorii	Sensibilitate %
Plamani- cu celule mici	90-95
Plamani- altul decat cel cu celule mici	90-95
Mamar – preoperator             – postoperator	40-95 75-85
Ficat	80-90
Pancreas	80-90
Colon, rect – preoperator                   – postoperator	10-85 70-80
Vezica urinara	80-90
Prostata	80-90
Ovar	80-90
Tiroida	40-60
Cap, gat	60-80

Pregatire pacient­ – á jeun (pe nemancate) sau postprandial; se va evita administrarea de izotopi radioactivi cu cel putin 48 ore inaintea recoltarii².

Specimen recoltat – sange venos².

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator².

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare în maxim 45 minute de la recoltare folosindu-se pentru separare o eprubetă de plastic; se lucrează serul proaspăt; dacă acest lucru nu este posibil, serul se păstrează la -20°C sau la -70°C².

Volum proba – minim 1 mL ser².

Cauze de respingere a probei:

• specimen hemolizat;
• specimen expus la temperatura ridicata;
• specimen contaminat bacterian².

 Stabilitate probă – serul separat este stabil 2 luni la -20°C sau la -70°C^1;2. Nu decongelaţi/recongelaţi².

 Metoda – radioimunologica (RIA) ².

Valori de referinta – 0-10 U/L².

Limite si interferente:

TPA creste frecvent in inflamatii, infectii respiratorii, diabet, hepatita, ciroza hepatica, pancreatita, insuficienta renala^3;4.

Interferente analitice se pot produce si la pacientii tratati cu radioizotopi inainte de recoltarea sangelui². 

Bibliografie:

1. Concepcion Prados, Rodolfo Alvarez-Sala, Javier Gomez de Terreros- An evaluation of Tissue Polypeptide Antigen(TPA) in two brochoalveolar lavage fractions of lung cancer patients. In Japanese Journal of Clinical Oncology (2000) pg 215-220.
2. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
3. Minodora Dobreanu. Aspecte metabolice in proliferari maligne – markeri tumorali. In Biochimie clinica – Implicatii practice, cap.16, 261-262
4. Turkan Cetin; Arsu Oguz,Pelin Algar- The use of tissue polypeptide specific antigen as marker in liver disease. In Turk Journal of Gastroenterology. 2003 pg 177-180.