Ag HD

Laborator Synevo

Informatii generale

Virusul hepatitei D este un virus defectiv, care are nevoie pentru replicare si supravietuire de prezenta virusului hepatitei B. Astfel, infectia cu VHD se produce numai la persoanele infectate cu VHB. VHD are un diametru de 35 nm si este alcatuit din:

• genom format din ARN circular monocatenar cu polaritate negativa;
• miez proteic (AgHD) reprezentat de 2 proteine;
• invelis care isi are originea in VHB si care contine toate cele 3 tipuri de proteine AgHBs. Din acest motiv, detectarea Ag HD necesita o tratare a probelor cu detergenti care sa inlature Ag HBs.

Hepatita D prezinta trei tablouri clinice principale, diferite in ceea ce priveste severitatea simptomelor¹. Ca o regula, simptomele hepatitei D sunt mult mai severe decat cele observate in infectia cu VHB sau in alte hepatite virale. Depistarea celor trei markeri serologici ai hepatitei D (Ag HD, anti HD IgM si anti-HD totali), dupa detectarea AgHBs, permite diagnosticarea si caracterizarea diferitelor forme de hepatita D:

• coinfectia: cand pacientul este infectat cu VHB si VHD in acelasi timp; in acest caz simptomatologia este in general aceeasi cu cea din hepatita B acuta. In cele mai multe cazuri, se ajunge la o vindecare completa; cronicizarea este rara;
• suprainfectia: cand pacientul s-a infectat cu VHB si ulterior cu VHD. In acest caz boala este mai severa si poate evolua catre o forma fulminanta a hepatitei sau se poate croniciza. Ca o regula, raspunsul anticorpilor la suprainfectie este mai rapid decat in cazul coinfectiei;
• infectia cronica: este mai severa decat hepatita B cronica.

Caile de transmitere ale infectiei VHD sunt parenterale, mai rar sexuale si perinatale¹.

AgHD este detectabil numai in serul anumitor pacienti si de obicei doar in faza precoce (primele 2 saptamani) a infectiei acute cu VHD. Odata cu aparitia anticorpilor specifici, Ag HD devine nedetectabil in ser, deoarece reactivitatea sa antigenica este mascata de anticorpii endogeni².

Recomandari pentru determinarea AgHD

• diagnosticul  infectiei acute cu VHD;
• monitorizarea infectiei cronice cu VHD¹

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate)¹

Specimen recoltat – sange venos¹

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator¹

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare; se lucreaza imediat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C¹

Volum proba – minim 0.5 mL ser¹

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat; specimen expus la temperaturi ridicate; specimen contaminat bacterian¹.

Stabilitate proba – serul este stabil 24 ore la 2-8°C; timp indelungat la -20; evitati decongelarea/recongelarea¹

Metoda – ELISA¹

Valori de referinta – Ag HD negativ¹

Limite si interferente

Ag HD din ser este detectabil numai la anumiti pacienti si de obicei doar in primele stadii, prima sau a doua saptamana a infectiei acute. Dupa aparitia anticorpilor VHD, testul pentru antigen este de obicei negativ¹.

• Interferente analitice

Contaminarea bacteriana sau inactivarea prin caldura a probelor poate afecta valorile absorbantelor si prin urmare poate conduce la rezultate eronate; trebuie evitata adaugarea de conservanti la probe, deoarece acestia pot afecta activitatea enzimatica a kitului¹. 

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog

      2. Lothar Thomas. Hepatitis D. In Clinical Laboratory Diagnostics– Use              and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH- Books                                 Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany,1 ed. 1998, 1278-           1280.