Retractia cheagului

Laborator Synevo

 

Informatii generale

Retractia cheagului reprezinta ultima etapa a coagularii in care cheagul se retracta eliminand o mare parte din ser, fenomen care rezulta in consolidarea trombusului si posibil in favorizarea vindecarii plagii. Desi prezenta plachetelor pentru retractia cheagului este indisputabila, iar studiile efectuate incrimineaza un mecanism contractil care implica actina si miozina, nici un model care descrie in detaliu acest proces nu a fost acceptat. Fibrinogenul interactioneaza cu integrina αIIb-β3 pentru a media o varietate de raspunsuri plachetare, incluzand adeziunea, agregarea si retractia cheagului. Desi αIIb-β3 este necesara pentru retractia cheagului, acest proces nu reprezinta o simpla reflectie a legarii fibrinogenului la αIIb-β3, asa cum s-a observat din diferenta in abilitatea antagonistilor αIIb-β3 de a inhiba retractia cheagului care nu se coreleaza cu abilitatea de a bloca legarea fibrinogenului la plachete, precum si din mutatii ale fibrinogenului in care lipseste secventa care mediaza legarea la αIIb-β3, dar acesta este totusi capabil sa sustina retractia cheagului³.

RC poate fi masurata fie in sangele total fie in plasma.

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate)¹.

Specimen recoltat – sange venos, recoltat in vacutainer de plastic sau sticla siliconata cu citrat de Na 0.105M (raport citrat de sodium-sange=1/9; capac bleu/verde).

Se recomanda recoltarea simultana de sange venos pentru determinarea numarului de trombocite, in vacutainer cu EDTA K3 (capac mov/roz)¹.

Cantitate recoltata – cat permite vacuumul;

• 2 vacutainere cu citrat de Na 0.105M;
• 1 vacutainer cu EDTA.

Pentru a preveni coagularea partiala a probelor se va asigura amestecul corect al sangelui cu anticoagulantul, prin miscari de inversiune a tuburilor⁵.

Prelucrare proba 

Imediat dupa recoltare sau in maxim 1 ora de la recoltare:

• se centrifugheaza un vacutainer cu sange recoltat pe citrat de Na 5 minute la 1000 rotatii/minut, pentru a obtine o plasma bogata in trombocite;
•  se centrifugheaza celalalt  vacutainer cu sange recoltat pe citrat de Na 10 minute la 5000 rotatii/minut, pentru a obtine o plasma saraca in trombocite;
• se amesteca cele doua plasme intr-o proportie convenabila, pentru a obtine o plasma cu cca.100000 trombocite/µL (+/- 10000)^1;5.

Stabilitate proba – 1 ora la 15-20ºC pentru sangele recoltat in vacutainerele cu citrat de Na¹.

Metoda – manuala, conform tehnicilor de lucru din laborator¹.

Valori de referinta – >85%¹.

Semnificatie clinica – o retractie a cheagului anormala poate reflecta un numar anormal de trombocite (nr. trombocite <50000/μL), cantitate sau structura anormala a glicoproteinelor plachetare (trombastenia Glanzmann), mecanisme de semnalizare intraplachetara anormale, niveluri sau structura anormale ale fibrinogenului^1,6. Trombastenia Glanzmann este o boala hemoragica mostenita autosomal recesiv, caracterizata prin agregare plachetara sever redusa sau absenta in raspunsul la agonisti fiziologici multipli si datorata unor anomalii cantitative sau calitative ale complexului glicoproteic membranar plachetar GPIIb-IIIa (GPαIIb/CD41 si/sau GPβ3/CD61), care reprezinta situsul de legare pentru fibrinogen. Fibrinogenul lipseste din α-granulele multor pacienti cu trombastenie in ciuda nivelelor plasmatice de obicei normale². Majoritatea pacientilor sunt diagnosticati inaintea varstei de 5 ani, iar manifestarile hemoragice sunt de tip cutaneo-mucos, fara hemartroze sau hematoame profunde, severitatea sangerarilor variind de la usoare pana la sangerari recurente incepand de la nastere. Trombocitele sunt normale numeric si morfologic, iar timpul de sangerare este mult prelungit. Pacientii sunt clasificati in trei tipuri in functie de severitatea deficientei de GP IIb-IIIa, legarea fibrinogenului si retractia cheagului:⁴

	GPIIb-IIIa	Legarea fibrinogenului	RC
Tipul 1	<5%	Absenta/deficienta sever	Absenta
Tipul 2	10-20%	Prezenta	Normala/moderat deficienta
Varianta	>50%	Variabila	Variabila

Heterozigotii sunt asimptomatici, iar testele de laborator sunt normale.

O boala identica trombasteniei Glanzmann poate fi dobandita prin aparitia de autoanticorpi care inhiba functia de receptor pentru fibrinogen a GPIIb-IIIa, de exemplu la pacienti cu boli limfoproliferative sau leucemie promielocitara acuta².

Limite si interferente

Deoarece valoarea fibrinogenului plasmatic influenteaza rezultatul RC (hipofibrinogenemia il mareste, iar hiperfibrinogenemia il scade), testul nu are valoare diagnostica decat daca fibrinogenul plasmatic este intre 150-550mg/dL. In afara acestui interval efectuarea RC este inutila, deoarece se pot obtine rezultate eronate^1,5.

Testul este normal in cele mai multe afectiuni ale functiei plachetare⁶. Trombastenia Glanzmann este tipic diagnosticata prin teste de agregare plachetara sau citometrie in flux, care este metoda de electie pentru diagnosticul de confirmare.^2,6

Prezenta fibrinolizei poate afecta RC.

• Medicamente

Scaderi: plicamicin, carbenicilin⁴. 

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
2. Nurden A, George J, “Inherited Abnormalities of the Platelet Membrane: Glanzmann Thrombasthenia, Bernard-Soulier Syndrome and Other Disorders”, Hemostasis and Thrombosis. Basic Principles and Clinical Practice, Colman R, Marder V, Clowes A, George J, Goldheber S, 5th Ed, Lippincott Williams & Wilkins, 2006, 987-98.
3. Parise L, Smyth S, Shet A, Coller B, “Platelet Morphology, Biochemistry, and Function”, Williams Hematology, Lichtman M, Beutler E, Kipps T, Seligsohn U, Kaushansky K, Prchal J., 7th ed, McGraw-Hill Medical, 2006, 1610.
4. Parker S, “Qualitative Disorders of Platelet Function”, Wintrobe`s Clinical Hematology, Greer J, Foerster J, Lukens J, Rodgers G, Pareskevas F, Glader B, 11th ed, Lippincott Williams & Wilkins, 2004, 1606
5. Poppa C, Enache F, “Metode de explorare a hemostazei”, Tratat de Medicina Interna-Hematologie, partea a II-a, Paun R, Colita D, Bucuresti, 1999, 1222.
6. Rodgers G, “Diagnostic Approach to the Bleeding Disorders”, Wintrobe`s Clinical Hematology, Greer J, Foerster J, Lukens J, Rodgers G, Pareskevas F, Glader B, 11th ed, Lippincott Williams & Wilkins, 2004, 1517.