Porfobilinogen in urina

Laborator Synevo

 

Informatii generale

Porfobilinogenul (PBG) este un precursor al porfirinelor, a carui sinteza are loc in citosol, in prezenta ALA dehidrazei. In mod normal enzima converteste 2 molecule de ALA in compusul ciclic – porfobilinogen, precursor al hemului.

In cazul porfiriilor, afectiuni genetice caracterizate prin defecte ale sintezei hemului, porfirinele si precursorii acestora se acumuleaza in sange si apoi se elimina prin urina si materii fecale. Aceasta acumulare determina manifestarile clinice si de laborator specifice fiecarui sindrom. Porfobilinogenul (PBG) si acidul aminolevulinic (ALA) sunt responsabile de producerea durerilor abdominale si a simptomelor neuropsihiatrice.

Cresterea excretie urinare a PBG reprezinta modificarea patognomonica in porfiria acuta intermitenta³.

Reprezinta testul initial pentru investigarea porfiriei acute intermitente, caracterizata prin excretia urinara crescuta de porfobilinogen si ALA in timpul atacurilor acute. Este important ca masurarea porfilinogenului sa se efectueze in timpul atacurilor acute de dureri abdominale, tahicardie, greata, varsaturi sau anomalii neurologice sau pentru investigarea unei urini de culoare inchisa⁷.

 Recomandari pentru determinarea porfobilinogenului

-porfiriile acute hepatice: porfiria acuta intermitenta, coproporfiria ereditara, porfiria variegata si porfiria cu deficit de ALA dehidraza;

-porfiria cutanea tarda (manifestata clinic);

-intoxicatiile acute severe cu plumb (ALA este mai util);

-in diagnosticul diferential al intoxicatiilor cu metale grele, hepatopatiilor cronice, alcoolismului, hepatopatiilor induse de etanol sau medicamente, porfiriei eritropoietice, porfiriei hepatice cronice, intoxicatiei cu compusi halogenati, tirozinemiei, reactiilor adverse la diverse medicamente⁴.

Pregatirea pacientului

Pentru obtinerea unor rezultate relevante este de preferat sa se intrerupa orice medicament care poate interfera cu testarea porfirinelor cu 2-4 saptamani inaintea recoltarii^2;5.

Se va evita consumul de alcool si  ingestia excesiva de lichide pe perioada recoltarii probe.

Specimen recoltat­ – urina din 24 ore; proba se tine la 2-8°C in timpul colectarii⁶.

Recipient de recoltare – vas de 2-3 litri si pahar de plastic de unica folosinta pentru urina, pe care se noteaza cantitatea totala de urina din 24 ore⁵.

Cantitate recoltata – 10 mL⁵.

Cauze de respingere a probei – specimen care nu a fost pastrat la 2-8°C; specimen care a fost expus la lumina.⁵

Prelucrare necesara dupa recoltare – este de preferat sa se lucreze imediat; daca acest lucru nu este posibil, proba se poate stoca la 2-8°C⁵.

Stabilitate proba – 4 zile la 2-8°C; 1 luna la -20°C⁵.

Metoda – fotometrica⁵.  

Valori de referinta:  <1,9 mg/ 24h⁵.

Factor de conversie: mg/24h x 4.42 = μmol/24h⁵.

Interpretarea rezultatelor

In porfiria hepatica acuta ereditara se inregistreaza o crestere marcata a porfobilinogenului  >100 μmol/24h, fara a depasi insa valori de 1000 μmol/24h.

▪ In porfiria acuta intermitenta modificarea specifica este cresterea semnificativa a PBG si intr-o mai mica masura a ALA. Aceste valori scad in timpul remisiunilor clinice, dar raman semnificativ crescute, rareori obtinandu-se o normalizare a excretiei urinare, asa cum se poate intalni in cazul porfiriei variegata si coproporfiriei³.

Valorile PBG se caracterizeaza prin variatii semnificative intra- si interindividuale; astfel, sunt pacienti asimptomatici la care excretia urinara a PBG este >300 μmol/24h, in timp ce altii prezinta atacuri acute la aceleasi valori ale PBG. Cu toate acestea, se poate spune ca inregistrarea unor niveluri de 300–900 μmol/24h a excretiei urinare a PBG coincide cu aparitia manifestarilor clinice.

Cresteri usoare sau valori la limita normalului ale porfobilinogenului (10-20 μmol/24h) sunt asociate cu porfiriile hepatice cu determinism genetic (formele acute sau clinice latente), porfiria cutanea tarda (forme severe), ciroza indusa de consumul de alcool, anemii, intoxicatii acute cu plumb, porfiria cu deficit de ALA dehidraza.

Cantitatea de porfobilinogen excretata in porfiria acuta intermitenta este de obicei mai mare decat cea de ALA; Cand este mai mult ALA, trebuie luat in considerare un alt diagnostic, incluzand intoxicatia cu plumb, alt tip de porfirie sau tirozinemia ereditara⁷.

Limite si interferente

• Medicamente

Rezultate fals pozitive se pot fi observate la pacientii aflati sub tratament cu fenotiazine.

Cresteri: acid aminosalicilic, anticonvulsivante, barbiturice, clordiazepoxid, clorpromazina, clorpropamida, griseofulvina, imipenem/cilastin, meprobamat, contraceptive orale, fenotiazine, pentazocin, fenitoina, procaina, tolbutamina.

Scaderi: actinomicin, acid ascorbic, cimetidina, contraceptive orale¹.

Bibliografie

1. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Test. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 7 Ed., 2004, 1227-1228.
2. Frances Fischbach. Urine Studies. Urine Porphyrins and Porfobilinogen. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 7 Ed., 2004, 266-268.
3. Jacques Wallach. Boli metabolice si ereditare. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 ed., 2001, 727-734.
4. Lothar Thomas. Porphyria. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 452-455.
5. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
6. ARUP Laboratories. Test Directory: Porphyrins, Urine. www.aruplab.com 2010. Ref Type: Internet Communication.