Clearance creatinina

Laborator Synevo

 

Informatii generale

”Clearance”-ul, notiune introdusa de Van Slyke, exprima cantitatea de plasma epurata de catre rinichi in unitatea de timp, pentru o substanta data.

C=UxV/P, unde C=clearance-ul substantei; U=concentratia substantei in urina exprimata in mg/mL; V=debitul urinar exprimat in mL/min.; P=concentratia  substantei in plasma exprimata in mg/mL.

Se urmaresc clearance-urile a doua categorii mari de substante:

• substante ce nu se reabsorb si nu se secreta de catre tubii renali – filtratul glomerular;
• substante ce sunt epurate complet – fluxul plasmatic renal.

Creatinina este produsul metabolic al creatinei si fosfocreatinei, ambele prezente aproape in exclusivitate in muschi. Productia endogena de creatinina este constanta in conditiile in care masa musculara ramane constanta¹.

Determinarea clearance-ului de creatinina este proba functionala renala cu cea mai larga utilizare in clinica medicala, fiind folosita pentru estimarea ratei filtrarii glomerulare, deoarece toata creatinina filtrata glomerular este excretata in urina¹. Avantajul metodei consta in faptul ca valorile sunt independente de aportul exogen de proteine si de diureza⁴.

Recomandari pentru determinarea clearance-ului la creatinina

• explorarea functiei renale (detectarea reducerii ratei filtrarii glomerulare in situatiile in care nivelul creatininei serice este inca normal – de obicei pana la 50 mL/min/1.73 mp⁶);
• monitorizarea insuficientei renale si stabilirea momentului inceperii dializei – de obicei <5 mL/min/1.73 mp⁶;
• ajustarea dozelor la pacientii care primesc tratament cu medicamente nefrotoxice (aminoglicozide, metotrexat, cisplatin)^3;6.

Pregatire pacient – pentru obtinerea de rezultate reproductibile clearance-urile renale trebuie executate in conditii clinice si biochimice standardizate.

In ziua efectuarii testului si in ziua precedenta, pacientul va respecta urmatoarele recomandari:

• evita ingestia de ceai si cafea, precum si administrarea de ACTH, cortizon, tiroxina;
• evita eforturile fizice: sta in decubit 12 ore inainte de proba;
• se hidrateaza, pentru a avea un debit urinar mai mare de 2 mL/min, astfel:

– daca are o diureza normala, va bea 250 mL apa/mp suprafata corporala, cu 20-30 min. inainte de proba;

– daca este oliguric, in seara precedenta probei va bea 500 mL apa/mp suprafata corporala, iar cu 20-30 min. inainte de proba va mai bea 500 mL apa/mp suprafata corporala.

Suprafata corporala se calculeaza in  functie de inaltime si greutate, utilizand nomograma du Bois².

Specimen recoltat

• 2 probe de urina (U₁si U₂) si o proba de sange venos (P), dupa cum urmeaza:

– dupa ce pacientul a terminat de baut apa, urineaza – aceasta urina nu se retine;

– se noteaza T₀ ora la care s-a golit vezica urinara;

– apoi se aseaza din nou in decubit;

– dupa 60 min., la momentul T₁, pacientul urineaza – aceasta urina se retine si se eticheteaza U₁;

– se recolteaza sange venos, care se eticheteaza cu P;

– dupa alte 60 min., la momentul T₂, pacientul urineaza – aceasta urina se retine si se eticheteaza cu U₂².

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator; pahar de plastic de unica folosinta pentru urina².

Cantitate recoltata – • sange venos – minim 1 mL²;

• urina: toata cantitatea de la momentul T₁, in  paharul etichetat U₁ si toata cantitatea de urina de la momentul T₂, in  paharul etichetat U₂².

Cauze de respingere a probei – specimene de urina care nu au fost recoltate la timpii stabiliti².

Prelucrare necesara dupa recoltare

• sange venos: se separa serul prin centrifugare rapida. Se lucreaza in maxim 4 ore. Daca acest lucru nu este posibil, se stocheaza serul la 2-8°C sau la -20°C².
• urina: se lucreaza in aceeasi zi. Daca acest lucru nu este posibil, urina se pastreaza la 2-8°C pana in momentul lucrului².

Stabilitatea probei – • serul este stabil: 4 ore la temperatura camerei; 48 ore la 2-8°C; timp indelungat la -18 °C²;

• urina este stabila: 4 zilela 2-8 °C; timp indelungatla -18°C².

Metoda – spectrofotometrica (enzimatica colorimetrica)².

Valori de referinta²

Sex/varsta	Valori (mL/min)
Femei	90-140
Barbati	100-170
Persoane >80 ani	50

In calculul clearance-ului se iau in considerare debitele urinare V₁ si V₂ (mL/min), valorile creatininei din cele 2 probe de urina U₁ si U₂ (mg/dL), valoarea creatininei serice P (mg/dL) si suprafata corporala S (mp) (pe biletul de trimitere in  laborator se vor mentiona greutatea si inaltimea pacientului):

C (mL/min) = 1.73/S x [(V1 x U1) + (V2 x U2)] / 2 x P

Pentru situatiile in care debitul urinar este mai mic decat 1.5 mL/min, la pacienti cu arsuri severe, precum si pentru monitorizarea functiei renale la pacienti tratati cu medicamente nefrotoxice⁶, se aplica pentru calcul formula Cockroft:

C (mL/min) = [(140 – varsta (ani)) x greutatea (kg)] / [72 x creatinina serica (mg/dL)].

La femei rezultatul se inmulteste cu 0.85. Ca o conditie, nivelul creatininei serice trebuie sa fie constant si determinarea se repeta dupa 24 ore⁶. Aceasta formula nu se aplica la bolnavii cu transplant renal, subiectii cu varste peste 70 ani, in  caz de obezitate si sindroame edematoase³.

La copii se aplica formula: C (mL/min) = 0.55 x lungimea corpului (cm) / creatinina serica (mg/dL) (la nou-nascuti la termen si in primul an de viata se inmulteste 0.45 cu lungimea corpului / creatinina serica)⁶.

De asemenea clearance-ul la creatinina poate fi estimat dintr-o singura determinare a creatininei serice utilizand normograme, pe baza varstei, greutatii si nivelului creatininei serice⁶.

Interpretarea rezultatelor

Cresteri	Scaderi
• nu prezinta semnificatie  diagnostica	• flux sanguin renal redus (asociat cu deshidratare severa, soc sau obstructia arterei renale); • insuficienta cardiaca congestiva; • necroza tubulara acuta; • glomerulonefrite acute sau cronice; • pielonefrite cronice bilaterale avansate; • leziuni renale bilaterale avansate (rinichi polichistic, tuberculoze renale, cancer); • nefroscleroze1.

Limite si interferente

• Conditii fiziologice: efortul fizic si sarcina pot creste valoarea clearance-ului la creatinina. Clearance-ul la creatinina prezinta variatii circadiene, cele mai mici valori fiind in timpul noptii, cand pacientul doarme⁶.
• Conditii patologice: in caz de sindroame hiperkinetice, arsuri, intoxicatie cu monoxid de carbon, obezitate, edeme, ciroza, diabet, sindrom nefrotic, epuizare musculara⁶se pot inregistra cresteri ale clearance-ului la creatinina¹. In insuficienta cardiaca severa clearance-ul la creatinina este mai mic decat cel corespunzator ratei filtrarii glomerulare reale prin cresterea reabsorbtiei tubulare a creatininei⁶.

Spre deosebire de clearance-ul la inulina, care este metoda de referinta pentru determinarea ratei filtrarii glomerulare, valorile obtinute prin utilizarea clearance-ului la creatinina sunt mai mari, deoarece 10-14% din creatinina urinara este secretata de catre tubii renali⁶.

In general, masurarea clearance-ului la creatinina nu este necesara daca nivelul creatininei serice este >3 mg/dL. In aceste conditii rata filtrarii glomerulare este <20 mL/min/1.73 mp, iar devierea clearance-ului la creatinina catre valori crescute este semnificativa prin cresterea secretiei tubulare si a eliminarii intestinale a creatininei⁶.

Concentratiile serice scazute ale creatininei la sugari si copii fac testul dificil si inexact.

• Medicamente

Cresteri: aminoacizi, furosemid, metilprednisolon, carbenoxolona.

Scaderi: diazoxid, diuretice tiazidice, triamteren, heroina si canabis (efect tranzitoriu), medicamente care scad filtrarea glomerulara, cortizon, enalapril, epinefrina, lavarterenol (efect slab), blocanti ganglionari, histamina, isoproterenol, lisinopril, oxprenolol, propranolol, somatostatin, medicamente nefrotoxice⁵.

Bibliografie

1. Frances Fischbach. Urine Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 274-277.
2. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
3. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Creatinine Clearance. www.labcorp.com . 2010. Ref Type: Internet Communication.
4. Natalia Mitrica-Kondi. Biochimie. In Laboratorul Clinic. Editura Medicala, Romania, 1981, 311-312.
5. Norbert W Tietz. General Clinical Tests. In Clinical Guide to Laboratory Tests. W.B.SAUNDERS, USA, 3 Ed., 1995, 188-189.
6. Lothar Thomas. Kidney and urinary tract. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 371-374.