Lactat dehidrogeneza (LDH) – izoenzime

Analize medicale

Laborator Synevo

 

Informatii generale

LDH este o oxidoreductaza ce participa la glicoliza anaeroba, catalizand reactia reversibila de conversie a acidului lactic in acid piruvic. Este o enzima citoplasmatica tetramerica, compusa din subunitati H (Heart)  si M (Muscle), larg distribuita in organism, fiind intalnita cu precadere in rinichi, miocard, musculatura scheletica, creier, eritrocite, ficat si plamani.

LDH este un indicator nespecific de lezare tisulara. Pentru a identifica sursa cresterii nivelului enzimatic sunt necesare izolarea si cuantificarea celor 5 fractiuni diferite ale LDH-ului rezultate prin combinarea in diferite proportii a celor doua tipuri de monomeri H si M: LDH-1 (H4), LDH-2 (H3M), LDH-3 (H2M2), LDH-4 (HM3) si LDH-5 (M4).

Specificitatea tisulara deriva din faptul ca in anumite tesuturi exista sinteza specifica de diferite subunitati in raporturi bine definite. Astfel celulele cardiace, eritrocitele si rinichii sintetizeaza preferential subunitati H (LDH-1 -H4), in timp ce hepatocitele sintetizeaza aproape exclusiv subunitati M. Musculatura striata scheletala produce, de asemenea, in mare masura, subunitati M, astfel incat LDH-5 creste atat in afectiuni hepatice cat si musculare. LDH-1 si LDH-5 sunt cel mai adesea utilizate pentru a indica patologie cardiaca sau hepatica. LDH-2 se gaseste in eritrocite, inima, rinichi, sistemul reticuloendotelial, LDH-3 se intalneste preferential in plamani, limfocite si pancreas, iar LDH-4 in musculatura striata, ficat, rinichi sau pancreas2;3.

Recomandari pentru determinarea izoenzimelor LDH

  • Diagnosticul afectiunilor cardiace, hepatice, musculare, renale, pulmonare sau hematologice;
  • Diagnosticul diferential al bolilor cardiace, hepatice, musculare, renale, pulmonare sau hematologice;
  • Diagnosticul IMA in combinatie cu creatinkinaza totala (CK) si CK-MB;
  • Investigarea cauzelor inexplicabile de cresteri LDH;
  • Detectarea formelor macro-LDH3.

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate) sau postprandial1.

Specimen recoltat  sange venos1.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator1.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare4.

Volum proba – 2 ml ser4.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat4.

Stabilitate proba – serul separat este stabil 7 zile  la 4-8°C; 2 saptamani la -20°C4.

Metoda – electroforeza1.

Valori de referinta1

LDH-1: 0.66-1.29 µmol/sl

LDH-2: 1.2-1.71 µmol/sl

LDH-3: 0.7-1.07 µmol/sl

LDH-4: 0.24-0.5 µmol/sl

LDH-5: 0.13-0.71 µmol/sl.

Interpretarea rezultatelor 

Cresteri marcate ale activitatii lactat dehidrogenazei totale (LDH) sau modelul izomorf (LDH total semnificativ mai mare, fara nici o crestere in procente a unei fractiuni) pot fi observate in anemia megaloblastica, anemia pernicioasa netratata, boala Hodgkin, neoplazii, boli cardiorespiratorii, hipotiroidism, mononucleoza infectioasa sau alte afectiuni inflamatorii, uremie, hipoxie sau soc sever.

In infarctul miocardic acut LDH-1 apare crescut in ser dupa aproximativ 10-12 ore, atinge valori maxime in 48-72 ore, apoi revine la normal in 10-14 zile. Deoarece acest test este nespecific, el poate fi inlocuit cu determinarea troponinei T sau creatinkinazei-MB (CK-MB), cu exceptia cazului in care IMA a avut loc cu cel putin 24 ore inainte de testare.

In mod normal, raportul LDH-1/LDH-2 este subunitar (<0.81). Valorile cuprinse intre 0.82-0.99 indica o suspiciune de leziune miocardica, iar un raport >1 (sau cel putin >0.9) este diagnostic pentru IMA, in cazul in care si criteriile clinice sunt indeplinite. Angina instabila se asociaza cu o crestere a LDH-1/LDH-2, dar cu valori normale ale LDH-ului total. Cu toate acestea, o crestere progresiva a LDH-1/LDH-2 fara inversiune completa este importanta pentru diagnosticul de IMA.

Persistenta inversiunii raportului LDH-1/LDH-2  in zilele urmatoare infarctului miocardic acut poate reprezenta un marker pentru reinfarctizare. Atunci cand IMA este complicat cu soc, modelul izomorf precede modificarea raportului LDH-1/LDH-2.

Cresterile raportului LDH-1/LDH-4 s-au dovedit a fi un indicator mai bun al IMA.

Valori ridicate ale LDH-1 asociate cu inversarea raportului LDH-1/LDH-2 caracterizeaza anemia megaloblastica (deficit de acid folic, anemia pernicioasa), boala hemolitica sau alte forme de hemoliza in vivo, rabdomioliza, efortul fizic excesiv si ocazional, infarctul renal.

Concentratii plasmatice crescute ale LDH-1 pot fi intalnite la pacienti cu seminom testicular, tumori testiculare nonseminomatoase sau disgerminom.

Cresterea raportului LDH-5/LDH-1 poate fi sugestiv pentru carcinomul prostatic sau alte tipuri de tumori.

Cresteri ale formelor LDH-2, LDH-3, LDH-4 sunt nespecifice si se asociaza cu soc septic, trombembolism pulmonar, pneumonie extinsa, leucemie acuta, limfocitoza, pancreatita acuta, neoplasme.

Nivele serice ridicate ale fractiunii LDH-5 sunt determinate de leziuni ale musculaturii striate (traumatisme), de boli hepatice (congestie hepatica, insuficienta cardiaca congestiva, hepatita, ciroza, alcoolism, hepatita determinata de clorpromazina, intoxicatia cu tetraclorura de carbon) precum si de afectiuni cutanate (arsuri). Unele studii au aratat ca un raport LDH-4/LDH-5 <1 sustine diagnosticul de carcinom hepatocelular, in timp ce o valoare supraunitara a raportului indica metastaze hepatice in > 90% dintre cazuri.

Cresterea LDH-5 este mai semnificativa daca se asociaza si cu cresteri ale raportul LDH-5/LDH-4. Cu toate acestea, teste suplimentare, cum ar fi: ALT, GGT, electroforeza proteinelor serice si timpul de protrombina  pot fi utile in stabilirea unui diagnostic de certitudine.

Macroenzimele sunt complexe cu greutate moleculara mare, formate dintr-o enzima si imunoglobuline A sau G, ce pot fi detectate in ser. Aceste complexe se caracterizeaza printr-o migrare anormala a benzilor electroforetice de izoenzima sau prin extinderea anormala a unei benzi. Desi nu pare sa provoace sau sa fie asociata cu nici un simptom sau boala, prezenta de macro-LDH  poate determina o crestere a LDH-ului total.

Recent s-a descoperit o a sasea izoenzima, localizata in apropierea catodului si denumita LDH-6. Aceasta nu este un complex cu imunoglobulina si a fost descrisa la subiectii cu boli hepatice si presupune un prognostic nefavorabil2;3.

Limite si interferente

Un specimen hemolizat nu este acceptabil deoarece eritrocitele contin mai mult LDH decat serul si determina valori fals crescute. Activitatea LDH este unul dintre indicatorii cei mai sensibili ai hemolizei in vitro.

Inghetarea sau depozitarea prelungita la 40C (> 12 ore) poate cauza modificari ale fractiunii LDH-51;3.

  • Medicamente

Cresteri: acebutolol, acid valproic, amiodarona, anestezice, aspirina, azitromicina, azlocilina, captopril, cefalosporine, cimetidina, clorpromazina, dicumarol, etanol, etretinat, flufenazin, foscarnet, furosemid, heparina, imipramina, interferon, ketoconazol, labetalol, metotrexat, metoprolol, nitrofurantoin, antiinflamatoare nesteroidiene (ex.: diflunisal, ketoprofen, piroxicam), penicilamina, piperacilina, plicamicina, propoxifen, simvastatin, sulfonamide, ticarciclina.

Scaderi: acid ascorbic, amikacina, anticonvulsivante, clofibrat, enalapril, hidroxiuree, metronidazol.

Bibliografie

  1. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
  2. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Lactate Dehydrogenase (LD) Isoenzymes. www.labcorp.com . 2010. Ref Type: Internet Communication.
  3. Mayo Clinic, Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. Lactate Dehydrogenase (LD) Isoenzymes, Serum. www.mayomedicallaboratories.com.Ref Type: Internet Communication.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *