Folati serici

Analize medicale

Laborator Synevo

 

Informatii generale

Acidul folic (acidul pteroilmonoglutamic) este substanta comuna din care sunt produsi folatii, un grup de compusi cu structura asemanatoare, care constau dintr-un inel pteridinic, paraaminobenzoat si unul sau mai multe lanturi glutamice laterale. Formele poliglutamice sunt cele care predomina intracelular si sunt mai eficiente in reactiile enzimatice. Formele metabolic active sunt 5-metiltetrahidrofolatul (forma majora din organism), 10-formiltetrahidrofolatul si tetrahidrofolatul (care functioneaza ca donor/acceptor de grupuri cu un atom de carbon in reactii din metabolismul  unor aminoacizi si al nucleotidelor, respectiv sinteza ADN). Metabolismul folatului este legat de cel al vitaminei B12: cobalamina este implicata in preluarea celulara de 5-metiltetrahidrofolat monoglutamat si transformarea intracelulara in poliglutamat.

Folatul este ubicuitar, gasindu-se in aproape toate clasele de alimente, in primul rand in legumele cu frunze verzi, dar si in carne, organe, produse lactate, cereale. Folatul alimentar este poliglutamat si necesita conversie in monoglutamat pentru a fi absorbit, fiind mai putin biodisponibil decat acidul folic de sinteza. Folatul este absorbit atat prin intermediul unui carrier, care predomina in intestinul subtire proximal (proces saturabil), cat si printr-un proces nonsaturabil, care predomina la nivelul ileonului. Folatul alimentar si folatul biliar reabsorbit intra in circulatie, unde se leaga nespecific si cu afinitate mica de albumina; o treime circula in forma libera si numai o fractiune foarte mica se leaga specific de proteina de legare a folatului derivata din membrana celulara; folatul circulant monoglutamat este preluat rapid la nivel celular via receptorul pentru folat sau prin difuzie pasiva, este convertit in folat poliglutamat la nivel citosolic si apoi transportat la nivelul organitelor (35% din folatul intracelular se gaseste in mitocondrii). Organismul uman contine 5-10 mg de folati, iar cea mai mare parte (50%) este depozitata la nivelul ficatului. Excretia are loc prin materiile fecale (reciclarea enterohepatica este importanta) si urina (filtrare glomerulara, reabsorbtie si secretie tubulara). De asemenea, folatii sunt sintetizati de catre bacteriile intestinale1;7.

Recomandari pentru determinarea folatului seric7

  • Diagnosticul diferential al anemiei megaloblastice;
  • Alcoolismul cronic;
  • Femei care intentioneaza sa aiba o sarcina, mai ales daca au avut un copil cu defect de tub neural;
  • Monitorizarea tratamentului cu anticonvulsivante, antifolati (metotrexat), pirimetamina (antimalaric), sulfasalazina (pentru boli inflamatorii intestinale), contraceptive orale;
  • Sindroame de malabsorbtie;
  • Boli hepatice cronice;
  • Varstnici cu malnutritie.

Se pot determina atat folatul seric (care reflecta modificari recente in aportul alimentar si absorbtia intestinala de folat), cat si folatul eritrocitar (adevaratul indicator al folatului tisular). Folatul eritrocitar nu face distinctia intre deficitul de folat si cel de vitamina B12: 63% din pacientii cu deficit de vitamina B12 prezinta niveluri scazute de folati. Pe de alta parte folatul seric este crescut la 30% din pacientii cu deficit de vitamina B12; de aceea determinarile de folat si vitamina B12 trebuie efectuate simultan7.

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate), inaintea unor eventuale injectii cu vitamina B12, administrarii de transfuzii sau inceperii tratamentului cu folat3.

Specimen recoltat – sange venos6.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator6.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare6.

Volum proba – minim 1 mL ser6.

Cauze de respingere a probei – ser hemolizat6.

Stabilitate proba – serul separat este  stabil 2 ore la 20-25°C; 2 zile la 2-8°C; 1 luna la -20°C; se protejeaza de lumina6.

Metoda de determinare – imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA)6.

Valori de referinta – 4.6-18.7 ng/mL (pentru populatia europeana)6.

 Factori de conversie: nmol/L x 0.44 = ng/mL; ng/mL x 2.27 = nmol/L.

Limita de detectie – < 0.640 ng/mL (< 1.45nmol/L)6

Interpretarea rezultatelor

Deficitul de folatpoate fi clasificat in 4 stadii:

• o balanta negativa de folat determina initial scaderea folatului seric, dar cu depozite normale,

• ulterior scade folatul eritrocitar,

• apoi apare alterarea eritropoiezei cu VEM si HEM crescute si aparitia neutrofilelor cu nucleu hipersegmentat,

• iar in final, deficit de folati clinic manifest cu anemie megaloblastica7; spre deosebire de deficitul de vitamina B12, manifestarile neurologice sunt rare.

Dupa intreruperea aportului, scaderea folatului seric survine dupa ~1 luna, iar depletia depozitelor de folat la un nivel care nu poate sustine hematopoieza normala are loc in 3-6 luni7.

Cauzele deficitului de folat sunt:

• Dieta deficitara: abuzul de alcool, copii cu diete exclusiv lactate fara suplimentare cu folat, dieta restrictiva din fenilcetonurie, varstnici cu malnutritie, anorexie nervoasa.

• Malabsorbtie: sprue tropical, boala celiaca, boala Crohn, dermatita herpetiforma1, by-pass jejuno-ileal, rezectii intestinale.

• Nevoi crescute: sarcina, lactatie, nou-nascuti prematuri, adolescenti, anemie hemolitica cronica, boli mieloproliferative, carcinom metastatic, hipertiroidism, dermatite exfoliative7.

• Pierderi crescute: dializa cronica.

• Boli hepatice cronice (ciroza, hepatom)3;7.

• Medicamente si toxice: alcool, sulfasalazina, anticonvulsivante (hidantoine, acid valproic), antifolati (metotrexat), trimetoprim-sulfametoxazol, pirimetamina, contraceptive orale, antiacide/blocanti de receptori H2 in exces2;3.

De obicei, deficitul de folati este multifactorial. Deficitul de folati in sarcina poate duce la aparitia defectelor de tub neural.

Folat crescut: • vegetarieni, • deficit de vitamina B12, • sindrom de ansa oarba (cresterea sintezei bacteriene de folati)2;3.

 

Limite si interferente

Deficitul sever de fier poate determina cresteri ale folatului printr-un mecanism necunoscut7.

  • Medicamente

Scaderi:  acid aminosalicilic,  ampicilina,  antiacide,  anticonvulsivante,  barbiturice,  cloramfenicol,  colistiramina,  eritromicina,  fier,  izoniazida,  levodopa,  lincomicina, metformin,  metotrexat,  nitrofurantoin, contraceptive orale,  penicilina,  pentamidina, primidona,  pirimetamina,  rifampicina,  sulfasalazina,  sulfisoxazol, tetraciclina, triamteren, trimetoprim4.

  • Interferente analitice

In prezenta unui ser hemolizat pot aparea false cresteri (eliberarea folatului eritrocitar).

La pacienti care primesc tratament cu doze mari de biotina (>5mg/zi), recoltarea probei trebuie facuta la cel putin 8 ore dupa ultima doza de biotina. Nu se recomanda dozarea in cursul tratamentului cu metotrexat/leucovorin (interactioneaza cu proteina de legare a folatului folosita pentru testare)7.

Hiperproteinemia marcata >16 g/dL (macroglobulinemia Waldenström) interfera cu testul (formare de gel proteic in cupa de testare).

Bibliografie

  1. Carmel R. Megalobastic Anemias: Disorders of Impaired DNA Synthesis. In Wintrobe’s Clinical Hematology. Lippincott, Williams & Wilkins, USA, 11 Ed., 2004, 1367-1388.
  2. DeMott W, Tilzer L, et al. Hematology.In Laboratory Test Handbook. Lexi-Comp Inc. Jaffe, USA, 3 Ed., 1994, 545-546.
  3. Frances Fischbach. Blood Studies: Hematology and Coagulation. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott, Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 141-143.
  4. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott, Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 1238.
  5. Jacques Wallach. Afectiuni hematologice. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 ed., 2001, 503-506.
  6. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
  7. Lothar Thomas. Folates. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 431-435.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *