Imunofixare IgD/IgE in ser

Analize medicale

Laborator Synevo

 

Informatii generale si recomandări pentru efectuarea imunofixării IgD, IgE

Posibilitatea unei gamopatii monoclonale IgD sau IgE trebuie luatain considerare la toti pacientii care prezintain ser un lant usor monoclonal liber (fărasaaibaasociat un lant greu de tip γ, α sau μ la imunofixarea obisnuită). De asemenea obtinerea unor valori crescute la determinarea cantitativaa imunoglobulinei D sau E impune efectuarea imunofixării pentru a se face distinctia intre proliferarea poli- si monoclonală.

IgD monoclonalaeste prezentala aproximativ 1% dintre pacientii cu mielom, iar IgE monoclonalain mai putin de 1% din cazuri. Chiar dacaeste vorba de cazuri rare de mielom multiplu identificarea acestora este importantapentru stabilirea prognosticului.

Astfel, pacientii cu mielom IgD au un prognostic rezervat datorat probabil nefropatiei asociate1. Aproximativ 69% dintre pacientiprezintainsuficientarenalasi 82% anemie in momentul stabilirii diagnosticului. Mai mult de jumătate din pacienti prezintainfiltrate plasmocitare extramedulare. Electroforeza proteinelor serice identificain 79% din cazuri un component monoclonal in zona beta sau gamma. In 90% din cazuri este prezent un deficit al imunglobulinelor IgG, IgM si IgA. Se inregistreazao prevalentade 88% a proteinuriei Bence-Jones, in majoritatea cazurilor fiind vorba de un lant usor de tip lambda3.

Un prognostic nefavorabil il au si pacientii cu mielom IgE deoarece existaun risc crescut de aparitie a leucemiei cu plasmocite (in 18% din cazuri in comparatie cu 2% in celelalte tipuri de mielom)1;3. Electroforeza proteinelor serice indicain aproape toate cazurile prezenta unui component monoclonal, cel mai adesea in zona gamma. In 83% din cazuri se depisteazaun deficit al imunglobulinelor IgG, IgM si IgA, iar in 70% din cazuri proteinurie Bence-Jones.

Au fost descrise si gamopatii monoclonale de semnificatie neprecizatade tip IgE3.

Pregătire pacient – à jeun (pe nemancate) sau postprandial2.

Specimen recoltat  – sange venos2.

Recipient de recoltare  – vacutainer făraanticoagulant cu/făragel separator2;

Prelucrare necesaraduparecoltare – se separaserul prin centrifugare2.

Volum proba– minim 1 mL ser2.

Cauze de respingere a probei – ser hemolizat2.

Stabilitatea probei – serul separat este stabil  7 zile la 2-8°C2.

Metoda electroforeza proteinelor serice cu imunofixare; se utilizeazaantiseruri monospecifice pentru IgD si IgE5.

Valori de referintă

Probele de ser normale nu contin componentamonoclonală2.

Interpretarea rezultatelor

Obtinerea unei benzi corespunzătoare IgD sau IgE confirmaprezenta unei gamopatii monoclonale2.

Bibliografie

1.Daniel M. Knowles. B-Cell Immunoproliferative Disorders. In Neoplastic Hematopathology. Lippincott Williams & Wilkins, 2nd Edition, 2001, 1562-1563.

2.Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

3.Lothar Thomas. Immune function. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 750.