Anticorpi anti-Ro SS-A

Laborator Synevo

Informatii generale

Anticorpii anti-Ro sunt indreptati impotriva a 2 proteine (Ro60 si Ro52) legate intracelular, sub forma unui complex, de acizi ribonucleici de dimensiuni mici.

S-a constatat ca exista o baza genetica in aparitia anticorpilor anti-Ro, prin asocierea acestora cu antigenul HLA DR3.

Anticorpii anti-Ro au semnificatie clinica in diagnosticul sindromului Sjögren (prevalenta 70-100% in sindromul Sjögren primar) si LES (prevalenta 25-60%). Acesti anticorpi se asociaza de obicei cu urmatoarele forme clinice de boala: lupus eritematos cutanat subacut, lupus eritematos neonatal, vasculita din sindromul Sjögren.

Pacientii cu boala lupica care asociaza anticorpi anti-Ro prezinta mai frecvente simptome sicca sau exanteme fotosensibile, in special atunci cand anticorpii se gasesc in titru crescut.

Anticorpii anti-Ro impreuna cu anticorpii anti-La au un rol diagnostic important in monitorizarea prenatala a gravidelor. Anti-Ro si adesea anti-La sunt prezenti intr-un procent de 100% la mamele fetilor sau nou-nascutilor cu bloc atrio-ventricular congenital sau lupus neonatal (exanteme fotosensibile, citopenii). Acesti anticorpi sunt considerati a fi un model de fenomene autoimune dobandite transplacentar. Riscul unei mame cu anti-Ro de a da nastere unui copil cu aceste manifestari de boala este de 5-10%. In timpul sarcinii si la nastere, marea majoritate a mamelor nu intrunesc criteriile de diagnostic pentru boala lupica sau sindrom Sjögren primar, unele dintre acestea fiind chiar asimptomatice. In decursul timpului, multe din paciente dezvolta simptome usoare de boala lupica, sindrom Sjögren primar sau o boala de tesut conjunctiv nediferentiata³.

Recomandari pentru determinarea anticorpilor anti-Ro – suspiciune sindrom Sjögren primar sau secundar;

suspiciune LES; suspiciune lupus eritematos cutanat subacut; bloc atrioventricular congenital sau lupus neonatal in asociere cu LES, sindrom Sjögren sau colagenoza nediferentiata^2;3

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate) sau postprandial (dupa mese)¹. 

Specimen recoltat – sange venos¹. 

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator¹.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare¹.

Volum proba – minim 0.5 mL ser¹.

Cauze de respingere a probei – ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian¹.

Stabilitate proba – serul separat este stabil 7 zile la 4°C; timp mai indelungat la -20°C³.

Metoda – imunoenzimatica cu detectie prin fluorescenta (FEIA)¹.

Reactivul folosit consta dintr-un amestec de proteine umane recombinate SS-A/Ro60 si SS-A /Ro52¹.

Valori de referinta:

<7 U/mL : negativ

7-10 U/mL : echivoc

>10 U/mL: pozitiv¹

Limite si interferente:

Sindromul Sjögren primar nu poate fi diferentiat de forma secundara de boala pe baza determinarii anticorpilor anti-Ro. Acest fapt este valabil si pentru sindromul Sjögren secundar asociat cu poliartrita reumatoida.

Deoarece reactivul folosit contine ambele proteine Ro, nu se poate face o distinctie intre anticorpii anti-Ro52 (asociati mai frecvent cu sindromul Sjögren) si anticorpii anti-Ro60 (asociati mai frecvent cu LES); pentru aceasta trebuie sa se recurga la tehnica imunoblot³. 

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog
2. Laboratory Corporation of America.Directory of Services and Interpretive Guide. Sjögren’s Antibodies (Anti-SS-A/Anti-SS-B). www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication
3. Rudolf Mierau, Ekkehard Genth. Autoantibodies in Systemic Rheumatic Diseases. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. Lothar Thomas. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany,1 ed. 1998, 819.