Urocultura

Synevo

Informaţii generale

Încă din 1956 E. H. Kass a stabilit că este semnificativ pentru ITU pragul de 105 UFC pentru bacilii Gram negativi/mL urină; pentru genul Staphylococcus pragul este 5×104 UFC/mL, iar pentru Candida albicans 104 UFC/mL.

Rezultatul investigaţiilor microbiologice depinde de calitatea recoltării şi a transportului.

Urocultura poate fi efectuată prin mai multe metode: metoda diluţiilor, metoda ansei calibrate, sistemul Uricult Plus – ultimul fiind utilizat şi în cadrul laboratoarelor Synevo.

Sistemul Uricult Plus este alcătuit din 3 medii de cultură ce permit creşterea celor mai frecvent întâlniţi agenţi etiologici ai infecţiilor urinare.

După însămânţare incubarea se face la 35 – 37°C timp de 18 – 24 de ore ^1;2;3. Rezultatele obţinute (numărul de UFC/mL) sunt semicantitative.

Interpretarea şi comunicarea rezultatelor

În tabelul de mai jos este prezentată interpretarea rezultatelor obţinute la urocultură în funcţie de modul de recoltare şi statusul clinic al pacientului, conform ghidurilor europene de analiză a urinii (ECLM-EUG European Urinalysis Guidelines – 2000).

Metoda de recoltare şi statusul clinic	Nr. semnificativ de colonii (UFC/mL)
Recoltare din jetul mijlociu, timpul de la ultima micţiune <4h, pacient simptomatic	≥ 103
Recoltare din jetul mijlociu, timpul de la ultima micţiune >4h, pacient simptomatic	≥ 104-5
Probă recoltată prin cateterism vezical la ♂	≥ 103
Probă recoltată prin cateterism vezical la ♀	≥ 104
Bacteriurie asimptomatică	≥ 105
Recoltare prin puncţie suprapubiană	Orice creştere bacteriană

 

Comentarii:

Probele de urină recoltate prin nefrostomă şi puncţie suprapubiană sunt considerate în mod normal sterile şi rezultatul este comunicat clinicianului indiferent de numărul de UFC/mL.
Rezultatul uroculturilor semicantitative ale probelor recoltate din jetul mijlociu se vor comunica ţinând cont de următoarele situaţii:

• *
  Absenţa creşterii sau bacteriurie < 103 UFC/mL, se comunică:”Rezultat negativ”. * Prezenţa a mai mult de două tipuri de bacterii cu >103 UFC/mL, se comunică: “Floră mixtă (posibilă contaminare). Dacă medicul apreciază că este necesar, se va repeta recoltarea de urină, pentru urocultură, în condiţii de igienă corectă.”
  *
  Prezenţa unei bacterii patogene în cantitate <105UFC/mL, necesită informaţii suplimentare de la medicul clinician, (prezenţa simptomatologiei clinice, timpul de ultima micţiune, control după tratament). În absenţa oricărei date clinice de la medicul trimiţător se identifică microorganismul până la nivel de specie, iar rezultatul se va comunica astfel: “Bacil E. coli, <105UFC/mL. Rezultatul va fi interpretat în context clinic. Dacă medicul apreciază că este necesar, se va efectua antibiograma după o nouă recoltare.” * Prezenţa unei bacterii patogene în cantitate >105UFC/mL, impune identificarea până la nivel de specie şi testarea sensibilităţii la antibiotice. Rezultatul se va comunica conform ex.: “Bacil E.coli, > 105UFC/mL urină”.
  *
  Prezenţa a două tipuri de izolate care depăşesc fiecare 105UFC/mL de urină reprezintă cel mai frecvent o contaminare. În această situaţie se ia legătura cu clinicianul şi se solicită o nouă probă recoltată în condiţii de igienă corectă. Dacă din a doua probă se izolează în cantitate semnificativă aceleaşi bacterii, se confirmă relevanţa clinică a izolatelor şi se testează sensibilitatea celor 2 germeni la antibiotice. Infecţia mixtă este confirmată doar în aproximativ 10% din cazurile în care pacienţii recoltează probele de urină din jetul mijlociu şi la aproximativ 36% din pacienţii cateterizaţi.
  *
  Prezenţa a mai multor germeni, izolaţi fiecare în concentraţii de cca. 105UFC/mL de urină indică o contaminare grosieră. Raportarea acestor probe ca fiind pozitive şi efectuarea antibiogramei (la care din germeni?) este eronată şi dăunătoare pentru pacient. În acest caz rezultatul se comunică astfel: “Floră mixtă (posibilă contaminare). Dacă medicul apreciază că este necesar, se va repeta recoltarea de urină, pentru urocultură, în condiţii de igienă corectă”^2;3.
• În cazul în care medicul/pacientul solicită simultan cu urocultura şi examenul biochimic al urinii medicul de laborator poate efectua comentarii suplimentare pentru clarificarea rezultatelor obţinute (dacă nu sunt disponibile alte date clinice):
• *
  leucociturie semnificativă la examenul biochimic al urinii + urocultură negativă: “Discordanţă între examenul biochimic de urină şi urocultură. Pacient sub tratament antibiotic sau cu afecţiune uro-genitala?”;
  *
  examen biochimic normal + urocultură cu >105UFC/mL: “Discordanţă între examenul biochimic de urină şi urocultură. Posibil debut de infecţie urinară sau urină incorect conservată.”;
  *
  leucociturie semnificativă la examenul biochimic al urinii + urocultură cu < 105UFC/mL: “Discordanţă între examenul biochimic de urină şi urocultură. Pacient sub tratament antibiotic? Recoltarea probei s-a efectuat corect?”;

Bacterii patogene în urocultură

Germenii cel mai frecvent întâlniţi în etiologia ITU sunt:

– bacili Gram negativi glucozo-fermentativi (E.coli, Klebsiella, Proteus, Enterobacter, Citrobacter, Morganella, Providencia);

– bacili Gram negativi glucozo-nefermentativi (Pseudomonas, Acinetobacter);
– coci Gram pozitivi (Enterococcus spp., Staphylococcus aureus, Staphylococcus saprophyticus, Streptococcul hemolitic grup B).

– Corynebacterium urealyticum – cauza ITU la pacienţii cu tratamente antibiotice prelungite sau intervenţii urologice.

Candida albicans determină uretrocistite la diabeticii necontrolaţi metabolic^1,2. Undiagnostic microbiologic corect necesită informaţii clinice despre pacient, acestea putând fi oferite de către medical curant prin intermediul fişei de microbiologie, care trebuie atent şi corect completată cu datele pacientului (vârstă, sex, sarcină, tratament cu antibiotice, patologie urinară asociată).

Menţiune: În Laboratorul Synevo Bucureşti este disponibil, pentru cazurile de urgenţă, un sistem automat de identificare bacteriană şi efectuare a antibiogramei, cu eliberarea rezultatului în 24 ore de la izolarea germenului în cultură pură³.

Bibliografie :

1. Betty A.Forbes, Daniel F.Sahm, Alice S.Weissfeld. Infections of the urinary tract. în Bailey and Scott’s Diagnostic Microbiology. Mosby, USA, 11 ed. 2002;927-938.
2. Buiuc Dumitru, Negut Marian,Diagnosticul de laborator al infecţiilor tractusului urinar.In:”Tratat de microbiologie clinica” 1999, 14:270-295.
3. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2006. Ref Type: Catalog