Antigenul cancerului cu celule scuamoase – SCC

Laborator Synevo

 

Informatii generale si recomandari pentru determinarea SCC 

Antigenul cancerului cu celule scuamoase (SCC) constituie un grup de glicoproteine ce apartin familiei inhibitorilor de serin/cistein proteaze¹.

SCC este un marker serologic pentru carcinoamele cu celule scuamoase localizate la nivelul colului uterin, vulvei, plamanului, esofagului si zonei cap-gat².

Utilitatea marker-ului in functie de localizarea carcinomului cu celule scuamoase:

A. Cancerul de col uterin

Sensibilitatea clinica a SCC este de 45-85% in cancerul primar si de 66-84% in cancerul recurent.

Concentratia serica de SCC se coreleaza cu gradul de extindere a bolii (manifestari clinice si afectare ganglionara). Nivelul pre-tratament constituie un indicator precoce al prognosticului. Dupa tratamentul chirurgical radical sau radioterapie concentratia serica de SCC se normalizeaza de obicei in 2-7 zile. Persistenta nivelurilor anormale dupa 2-6 saptamani de la tratament se coreleaza cu o rata inalta de recidive. Reaparitia nivelurilor crescute, dupa o normalizare initiala, se asociaza cu recidiva bolii, chiar in absenta manifestarilor clinice, marker-ul fiind astfel util in detectarea precoce a recurentelor tumorale. Din punct de vedere al sensibilitatii clinice, markerul CEA este inferior Ag SCC in cancerul de col uterin cu celule scuamose^2;3.

B. Cancerul pulmonar

In cancerul pulmonar cu celule scuamoase prevalenta concentratiilor crescute de SCC variaza intre 39 si 78%. Nivelurile de SCC sunt crescute in directa corelatie cu stadiul bolii si clasificarea TNM. Dupa 2 zile de la rezectia tumorii valorile SCC trebuie sa se normalizeze; in cazul tumorilor reziduale declinul valorilor se produce mai greu. Daca dupa 4-5 luni nivelul SCC va creste semnificativ, aceasta indica recidiva tumorala. Dupa unele studii, determinarea combinata de SCC si CEA creste sensibilitatea clinica pentru acest tip de cancer de la 35 la 50-82%^2;3.

C. Carcinoamele din zona cap-gat

In aceste forme de cancer sensibilitatea clinica a SCC variaza de la 34 la 78%, fiind dependenta de stadiul bolii si clasificarea TNM. Rata de detectie in diverse tumori este: 49% in leziunile sinusului maxilar, 34% in leziunile cavitatii bucale, 23% in leziunile limbii, 19% in leziunile laringelui si 11-33% in leziunile faringelui. In ceea ce priveste detectarea recidivelor tumorale, se descrie o sensibilitate clinica de 60-75%².

D. Cancerul esofagian

In cancerul de esofag sensibilitatea clinica medie a SCC este de 30-39%, aceasta fiind dependenta de stadiul bolii. Dupa o interventie chirurgicala reusita nivelurile de SCC se normalizeaza. Persistenta nivelurilor crescute se asociaza cu prezenta tumorilor reziduale, iar cresterea valorilor, dupa o normalizare initiala, indica recidiva tumorala².

E. Alte tumori genito-urinare

In tumorile ginecologice (altele decat cancerul de col uterin) s-au descris sensibilitati clinice variate ale SCC: 8-30% in cancerul de endometru, 4-20% in cancerul ovarian, 19-42% in cancerul vulvar si 17% in cancerul vaginal.

Valori crescute de SCC se inregistreaza si la pacientii avand carcinom metastatic cu celule scuamoase de penis si uretra in aproximativ 45% din cazuri².

 

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate) sau postprandial¹.

Specimen recoltat – sange venos¹.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator¹.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat in maxim 2 ore; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C, la -20°C sau la -70°C¹.

Volum proba – minim 0.5 mL ser¹.

Cauze de respingere a probei  

• specimen hemolizat;

• specimen expus la temperatura ridicata;

• specimen contaminat bacterian¹.

Stabilitate proba – serul separat este stabil 1 zi la 2-8°C; timp indelungat la -20°C sau la -70°C¹. Evitati decongelarea/recongelarea¹.

Metoda – imunoenzimatica EIA¹.

Valori de referinta – <1.2 μg/L¹.

Limita de detectie – 0.3 μg/L¹.

Limite si interferente

Antigenul SCC este prezent in epiteliile scuamoase normale astfel incat niveluri crescute pot fi intalnite in afectiuni cutanate asociate cu hiperkeratinizare (psoriazis, eczema). Concentratii crescute mai pot sa apara in afectiuni inflamatorii pulmonare, insuficienta hepatica sau renala.

SCC nu trebuie utilizat in screening-ul cancerului  la pacienti asimptomatici¹.

• Interferente analitice

Antigenul SCC este prezent in piele, sudoare si saliva, fiind distribuit cu usurinta in aerosoli (ca rezultat al stranutului). Pentru a evita valorile fals crescute datorita contaminarii este obligatoriu sa se utilizeze bariere protectoare (ex. manusi, masca) in timpul efectuarii testului.

Anticorpii heterofili sau anticorpii monoclonali proveniti de la soarece administrati la unii pacienti in scop diagnostic sau terapeutic pot interfera cu testul si da rezultate neconcludente¹.

Bibliografie

1. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.

2. Lothar Thomas. Tumor Markers. In Clinical Laboratory Diagnostics, 1998, 986-989.

3. The National Academy of Clinical Biochemistry. Practice Guidelines and Recommendations for Use of Tumor Markers in the Clinic (Laboratory Medicine Practice Guidelines), 2002, 19.