Laboratorul Synevo
Informatii generale
Osmolalitatea urinara este o masura a concentratiei de particule osmotic active, in principal sodiu, clor, potasiu si uree, glucoza contribuind semnificativ la osmolalitate doar atunci cand este prezenta in urina in cantitati substantiale. Capacitatea rinichiului de a mentine tonicitatea si echilibrul hidroelectrolitic la nivelul compartimentului extracelular poate fi evaluata prin masurarea osmolalitatii urinare. Informatii suplimentare despre functia rinichiului pot fi obtinute, daca osmolalitatea urinara este comparata cu cea serica, raportul normal variind intre 0.2-4.7, cu valori > 3 in cazul deshidratarii nocturne. In afectiunile caracterizate de capacitate scazuta de concentrare raportul este scazut, dar inca ≥ 1.
Un pacient cu aport normal de lichide si alimente va produce o urina de aproximativ 500-850 mosmol/kgH2O. Rinichiul normal poate concentra urina la 800-1400 mosmol/kg, iar in cazul unui aport excesiv de lichide, determina o osmolalitate de 40-80 mosmol/kg. In conditii de deshidratare, osmolalitatea urinara este de 3-4 ori mai mare decat cea plasmatica1,4,5,6.
Recomandari pentru determinarea osmolalitatii urinare
-investigarea echilibrului hidro-electrolitic si acido-bazic;
-evaluarea capacitatii de concentrare a rinichilor in insuficienta renala acuta si cronica;
-sindromul de secretie inadecvata de ADH;
-diabet insipid;
-amiloidoza;
-evaluarea deshidratarii;
-monitorizarea afectiunilor renale;
-monitorizarea pacientilor carora li s-au administrat substante radioopace4;5.
Pregatire pacient – pentru a creste sensibilitatea testului se impune o dieta hiperproteica cu 3 zile inainte de efectuare; nu se consuma lichide la masa de seara; de la ultima masa pana la inceperea colectarii de urina nu se vor consuma lichide si alimente1;3
Specimen recoltat – urina din 24 ore3.
Recipient de recoltare – vas de 2-3 litri si pahar de plastic de unica folosinta pentru urina, pe care se noteaza cantitatea totala de urina din 24 ore 3.
Prelucrare necesara dupa recoltare – nu este necesara 3.
Volum proba – 10 mL3.
Stabilitate proba – 3 zile la 2-8°C3.
Metoda – osmometrie cu reducerea punctului de inghet (freezing point depression)3.
Valori de referinta – 50 -1200 mOsmol/kg3.
Interpretarea rezultatelor
Determinarea osmolalitatii urinare este un test important in monitorizarea cresterii volumului urinar. Defectele de concentrare a urinii (volum urinar < 2L/24h) trebuie diferentiate de poliuria cauzata de diureza osmotica sau apoasa cu volum urinar > 2,5-3L/24h.
O valoare a osmolalitatii <150 mOsmol/kg H2O sugereaza o diureza apoasa, ce se caracterizeaza prin excretia unui volum urinar crescut cu dilutie scazuta, ce are drept cauza reducerea reabsorbtiei apei la nivelul tubilor colectori. Aceasta reducere poate fi motivata prin lipsa secretiei de hormon antidiuretic ADH (diabet insipid central) sau prin incapacitatea rinichiului de a raspunde la stimularea ADH-ului (diabet insipid nefrogen). Diabetul insipid nefrogen poate fi de doua tipuri: congenital (defect la nivelul receptorului ADH-ului sau la nivelul canalelor de apa –aquaporine) sau dobandit (intoxicatie cu litiu, metoxifluran, amiloidoza, hipercalcemie, hipokalemie, uropatie obstructiva).
Lipsa secretiei de ADH poate fi de cauzata de: degenerescenta celulara, tumori, granuloame, interventii chirurgicale, traumatisme, infarct sau infectii hipofizare sau hipotalamice, sarcina (ca urmare a supresiei secretiei ADH prin productia excesiva de vasopresina); de asemenea pot fi implicate cauze psihogene sau iatrogene.
Diureza osmotica, cu nivel al osmolalitatii >400 mOsmol/kg H2O, este o marire a volumului urinar consecutiva cresterii presiunii osmotice plasmatice, ce survine in cursul diabetului zaharat, supraincarcarii azotate a sangelui, administrarii de glucoza, uree sau manitol. Prin proba de diureza osmotica, se poate monitoriza excretia apei sub influenta diureticelor osmotice (furosemid).
In SIADH valorile urinare ale sodiului si osmolalitatii sunt mai mari decat cele plasmatice.
Sugarii cu greutate mica la nastere au osmolalitate serica crescuta fara modificarea osmolalitatii urinare.
Gap-ul osmolar urinar este descris ca suma concentratiilor urinare de sodiu, potasiu, bicarbonat, clor, glucoza, uree in comparatie cu osmolalitatea urinara masurata. Aceasta valoare este in mod normal 80-100 mOsm/kg H2O. Determinarea urinara a gap-ului osmolar este utilizata pentru depistarea acidozei metabolice2,4,5,6.
|
Cresteri |
Scaderi |
|
· Azotemia prerenala; · Insuficienta cardiaca congestiva; · Sindrom de secretie inadecvata de hormon antidiuretic (SIADH) · Boala Addison; · Deshidratare; · Amiloidoza: · Hiponatremie1. |
· Insuficienta renala cronica; · Diabet insipid; · Hipokalemie; · Hipernatremie; · Polidipsie primara; · Hipercalcemie; · Ingestie excesiva de apa1. |
Limite si interferente
Administrarea i.v. de sodiu, dextroza si apa interfera cu determinarea osmolalitatii urinare1.
Bibliografie
- Frances Fischbach. Urine Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 203-204.
- Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods by Matthew R. Pincus, Matthew R. Pincus, Richard A. McPherson. Evaluation of Renal Function, Water, Electrolytes and Acid-Base Balance, 147-150.
- Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
- Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Osmolality, Urine. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
- Lothar Thomas. Electrolyte and water balance. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 299-302.
- Mayo Clinic/Mayo Medical Laboratories. Test Catalog. Osmolality, Urine. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.