Predispozitie genetica psoriazis (HLA-Cw6)

Analize medicale

Laborator Synevo

 

Informatii generale

Psoriazisul este o dermatoza inflamatorie cronica, mediata imunologic si determinata genetic, ce afecteaza aproximativ 2-3% din populatia caucaziana.

Din punct de vedere clinic afectiunea prezinta variatii interindividuale mari in ceea ce priveste varsta si modalitatea de debut, severitatea, evolutia si morfologia leziunilor dermatologice.

In psoriazis sunt descrise mai multe subtipuri clinic distincte: psoriazisul in placi, psoriazisul gutat, psoriazisul pustulos si psoriazisul eritrodermic. Boala mai poate afecta sistemul musculo-scheletal (artrita psoriazica, in ~ 20-30% din cazuri) si aparatul unghial (in 50% din cazuri). Pacientii cu psoriazis pot prezenta si manifestari oculare in cca 10% din cazuri (blefarita, conjunctivita, uveita anterioara adesea bilaterala).

Forma clasica a bolii – psoriazisul in placi sau psoriazisul vulgar – este responsabila de 80% din cazuri, fiind caracterizata prin aparitia de placi eritemato-scuamoase bine delimitate, de dimensiuni si forme variabile, ce sunt localizate frecvent pe suprafetele extensoare (genunchi, coate), zona lombo-sacrata, santul interfesier, scalp. Leziunile se dezvolta adesea la locul traumatismelor cutanate (fenomenul Koebner). Orice fel de agresiune a tegumentului poate initia aparitia placilor caracteristice: excoriatii, arsuri, dermatita de contact, iritatiile chimice, chiar si expunerea solara (psoriazisul fotoagravabil). Alti factori declansatori sunt reprezentati de: stresul psihic major, abuzul de alcool, infectiile (mai ales cele streptococice, dar si infectia HIV), anumite medicamente (preparatele de litiu, beta-blocantele, hidroxiclorochina, unele antiinflamatoare nesteroidiene, cum ar fi indometacinul), agravarea unor boli interne (diabet zaharat, insuficienta cardiaca, ciroza hepatica). Pe masura ce leziunile regreseaza, fie spontan, fie ca raspuns la tratament, se produce o clarificare a zonei centrale, insa persista eritemul marginal, ceea ce confera un aspect inelar. Exista 2 tipuri de psoriazis vulgar:

-tipul I (60-70% din cazuri) asociat cu debutul bolii <40 ani si agregare familiala;

-tipil II (30-40% din cazuri) asociat cu debutul bolii >40 ani, insotit adesea de artrita psoriazica si psoriazis unghial; fara agregare familiala1;2.

Psoriazisul gutat se caracterizeaza prin debutul acut al unor leziuni eritemato-scuamoase de dimensiuni mici, punctiforme, cu aspect reliefat (papule) si distribuite in principal pe trunchi si extremitati. Aceasta forma de psoriazis apare adesea la copiii si adultii tineri cu un istoric familial pozitiv de psoriazis in placi, fiind precedat in pana la 80% din cazuri de infectii streptococice. De obicei are o evolutie auto-limitanta, desi un procent semnificativ din indivizii afectati dezvolta in final o forma cronica de psoriazis.

Se considera ca atat psoriazisul vulgar cat si cel gutat reprezinta conditii similare din punct de vedere genetic, datorita asocierii puternice cu antigenul de histocompatibilate HLA-Cw61.

Psoriazisul pustulos reprezinta o forma acuta rara de psoriazis, caracterizata prin eruptii cu numeroase pustule sterile ce au o baza eritematoasa. Prezinta mai multe variante clinice:

-palmo-plantar, de tip Barber;

-inelar, de tip Bloch-Lapiere;

-generalizat, de tip Zumbusch;

-acrodermatita continua Hallopeau (leziuni pustuloase sterile localizate la nivelul extremitatilor)2;5.

Psoriazisul eritrodermic reprezinta o forma rara de boala, ce poate evolua insa grav; se caracterizeaza printr-un eritem si o descuamare severe care afecteaza peste 90% din suprafata corporala. Exfolierea excesiva poate conduce la hipoalbuminemie si edeme ale membrelor inferioare. Pot sa apara si semne sistemice: febra, frisoane, stare de rau general. Psoriazisul eritrodermic poate complica psoriazisul in placi si pe cel pustulos, sau poate constitui prima manifestare a bolii1;2.

Datele clinice, histopatologice si ultrastructurale sugereaza faptul ca psoriazisul este o boala mediata imunologic, in care activarea limfocitelor T este urmata de eliberarea de citokine proinflamatorii, infltrarea cu leucocite a tegumentului, proliferarea anormala a keratinocitelor si angiogeneza.

Fenomenul patologic major in psoriazis este reprezentat de epidermopoieza accelerata, cu un turnover keratinocitar de 7 ori mai scurt decat cel normal.

Din punct de vedere histopatologic modificarile epidermei sunt reprezentate de:

  • acantoza (ingrosarea epidermei);
  • parakeratoza (prezenta de keratinocite nucleate in stratul cornos) cu pierderea diferentierii keratinocitelor;
  • disparitia stratului granulos;
  • infiltrate inflamatorii alcatuite in principal din neutrofile si limfocite; migrarea neutrofilelor conduce la aparitia de „microabcese” intracornoase caracteristice.

La nivelul dermului infiltratul inflamator contine limfocite T si macrofage. VEGF (vascular endothelial growth factor) produs de keratinocite este responsabil de modificarile angiogenice (neovascularizatia) din placa psoriazica1;4.

In psoriazis a fost identificata o componenta genetica importanta, aproximativ 40% din cazuri fiind familiale. Cercetarile efectuate pe gemeni raporteaza o concordanta de 62-70% la monozigoti si de 21-23% la dizigoti. Recent, studiile de asociere la nivelul intregului genom, au confirmat faptul ca dintre toate locusurile susceptibilitatii genetice pentru psoriazis regiunea HLA-C de pe bratul scurt al cromozomului 6 prezinta cea mai puternica asociere cu psoriazisul, iar alela HLA-C*06 care codifica antigenul tisular HLA-Cw6 reprezinta cel mai important marker genetic al bolii. Aproximativ 67% dintre paientii cu psoriazis sunt purtatori ai alelei HLA-C*06 in comparatie cu o prevalenta de 10-20% a antigenului HLA-Cw6 in populatia generala. Indivizii caucazienii puratatori ai alelei HLA-C*06 prezinta un risc de 10 ori mai mare de a dezvolta psoriazis3;4.

In afectiunile inflamatorii cronice cutanate determinarea HLA-C*06 este foarte importanta pentru diagnosticul diferential, deoarece prezenta antigenului HLA-Cw6 este puternic asociata cu psoriazisul vulgar de tip I (risc relativ 16) si cu psoriazisul gutat (risc relativ 33.6) si numai slab asociata cu psoriazisul vulgar tip II (risc relativ2.6). In tipul I de psoriazis vulgar aproximativ 83% dintre pacienti sunt purtatori ai alelei HLA-C*06, in timp ce in psoriazisul vulgar tip II procentul pacientilor pozitivi este de numai 44%. Tipul I se caracterizeaza printr-o evolutie mai severa a bolii in comparatie cu tipul II de psoriazis vulgar. Prin urmare, prezenta alelei HLA-C*06 este asociata cu o evolutie severa a psoriazisului3;7.

Alte studii, dintre care unul efectuat si in Romania, au demonstrat asocierea alelei HLA-C*06 cu debutul psoriazisului inainte de 40 ani la pacientii cu artrita psoriazica6.

Diagnosticul psoriazisului se bazeaza aproape in exclusivitate pe tabloul clinic caracteristic. Numai in cazurile atipice sau inainte de initierea tratamentului cu agenti biologici se recurge la biopsia cutanata si examenul histopatologic2. Pe de alta parte, investigatiile de laborator au rolul de a depista componenta genetica a psoriazisului si in particular antigenul HLA-Cw6 sau alelele predispozante HLA-C*06.

Datorita posibilelor reactii incrucisate, metodele serologice de detectare a antigenului HLA-Cw6 au o sensibilitate si o specificitate mai reduse in comparatie cu tehnicile de biologie moleculara ce identifica alelele HLA-C*06.

Pana in prezent au fost descrise 51 subtipuri de HLA-C*06 (C*06:02:01:01- C*06:55) care difera doar prin cateva perechi de baze. Testul utilizat in laboratorul nostru poate detecta toate subtipurile HLA-C*06 relevante5.

Specimen recoltat – sange venos5.

Recipient de recoltare – vacutainer ce contine EDTA ca anticoagulant5.

Cantitate recoltata – cat permite vacuumul3.       

Cauze de respingere a probei – folosirea heparinei ca anticoagulant; probe coagulate sau hemolizate5.

Stabilitate proba – 10 zile la 2-8ºC5.

Metoda – tehnologie ADN microarray; testul parcurge urmatoarele etape:

  • reactia de polimerizare in lant (PCR): un fragment al genei HLA-C (secventa tinta) este amplificat impreuna cu gena beta-globinei (controlul pozitiv); primerii sunt astfel preparati incat secventa tinta nu se va amplifica decat in situatia in care proba contine o alela HLA-C*06; in cursul formarii toti produsii PCR vor fi marcati cu un fluorocrom.
  • incubarea produsilor PCR cu microarray-ul in statia de hibridizare: microarray-ul este reprezentat de un biochip, montat pe o lama de sticla, pe care sunt fixate sub forma de spoturi sondele complementare ADN-ului amplificat; amestecul cu tamponul de hibridizare favorizeaza legarea produsilor PCR de sondele specifice;
  • scanarea si evaluarea lamei: spoturile vor emite semnale fluorescente direct proportionale cu intensitatea legarii produsilor PCR de sondele specifice; semnalele vor fi prelucrate de catre computerul sistemului de scanare iar rezultatele vor fi afisate pe ecran.

Un semnal fluorescent generat la nivelul spoturilor specifice HLA-C*06 indica prezenta unei alele HLA-C*06 in proba analizata.

Rezultatul va fi considerat invalid daca nu s-a obtinut un semnal fluorescent corespunzator genei beta-globinei sau daca nu s-au validat celelalte controale utilizate5.

Interpretarea rezultatelor

Un rezultat negativ pentru alelele HLA-C*06 nu exclude diagnosticul de psoriazis.

Un rezultat pozitiv trebuie interpretat intotdeauna in contextul clinic al pacientului. Nu toate persoanele cu predispozitie genetica dezvolta psoriazis, ceea ce demonstreaza faptul ca alaturi de componenta genetica trebuie sa fie prezenti si factori declansatori ai bolii.

Prezenta HLA-C*06 influenteaza fenotipul psoriazisului fiind asociata cu un debut precoce al bolii, incidenta crescuta a puseelor induse de infectii streptococice, fenomenul Koebner, evolutie mai severa si cu o tendinta mai mare de a se remite in cursul sarcinii5;7.

Limite si interferente

Primerii utilizati in cursul testarii detecteaza toate alelele HLA-C*06 cunoscute cu exceptia a 4 alele pentru care o reactie pozitiva nu este asigurata in 100% din cazuri (C*06:15, C*06:23, C*06:47, C*06:49N) si a 2 alele ce nu pot fi detectate (C*06:30, C*06:35)5.

Bibliografie

  1. E. Campalani, J.N.W.N. Barker. The Clinical Genetics of Psoriasis. In Current Genomics, 2005, 6, 51-60.
  2. Ghid de diagnostic si tratament pentru psoriazis. www.emedic.ro/Ghiduri-de-practica-medicala.
  3. Gudjónsson JE et al. HLA-Cw6-positive and HLA-Cw6-negative patients with psoriasis vulgaris have distinct clinical features. In J Invest Dermatol 118 (2002), 362-365.
  4. Korendowych E, McHugh N. genetic factors in psoriatric arthritis. In Current Rheumatology, 2005, 306-312.
  5. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2012. Ref Type: Catalog.
  6. Popa OM, Popa L, Dutescu MI, Bojinca M, Bojinca V, Ciofu C, Bara C, Mrazek F, Petrek M. HLA locus and genetic susceptibility to psoriatic arthritis in Romanian population. In Tissue Antigens, 2011 Apr;77(4):325-8.
  7. V. Chandran. Genetics of psoriasis and psoriatric arthritis. In Indian Journal of Dermatology, 2010, vol.55, 151-156.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *