SanatateaTV / Prof. Dr. Iuliana Dobrescu
La nivelul intregii tari, aproximativ 7% dintre copiii cu varsta scolara sufera de sindromul deficitului de atentie.
ADHD-ul este o tulburare de comportament, o afectiune de tip neurobiologic, care se manifesta prin deficit de atentie si dificultati in desfasurarea unei sarcini, fiind afectata capacitatea individului de a se controla.
Printre principalele cauze ale ADHD se mentioneaza o dereglare in functionarea mecanismelor inhibitorii, la cei afectati observandu-se o cantitate insuficienta de dopamina.
Teoriile etiologice – adevarate, dar inca nevalidate de datele stiintifice – afirma ca expunerea in viata intrauterina la alcool, tutun, droguri si alte substante neurotoxice, creste riscul aparitiei ADHD-ului. Teoria nutritionala care dateaza inca din 1978, sustine ca anumite substante regasite in alimente (salicilati, conservanti) ar creste riscul de ADHD. Spre exemplu, copiii care consuma excesiv bauturi pe baza de cafeina, devin agitati.
O alta cauza extrem de importanta a acestei tulburari neurobiologice o reprezinta factorul ereditar, sansele ca un copil sa sufere de ADHD fiind crescute in cazul in care unul dintre parinti prezinta acest sindrom.
ADHD-ul afecteaza in egala masura copiii si adultii, primele simptome putand fi observate in perioada 3 – 7 ani. Hiperactivitatea, impulsivitatea, problemele scolare si observatiile frecvente facute de educatori si profesori, reprezinta primele semne care ar trebui sa-i determine pe parinti sa ia in calcul posibilitatea ca micutul lor sa sufere de ADHD si, odata ce au realizat acest lucru, sa-i acorde acestuia o atentie speciala.
Parintii sunt cei care nu trebuie sa se teama sa-i aduca pe copii la psihiatru. Prejudecatile parintilor cu privire la cazurile celor care apeleaza la tratament psihiatric pot avea urmari considerabile asupra starii de sanatate mintala a copilului sau adolescentului.
Simptomele de baza ale ADHD sunt hiperactivitatea, impulsivitatea si deficitul de atentie, cu mentiunea ca acestea difera in perioada adolescentei, cand cei care sufera de acest sindrom sunt mai degraba repeziti, impulsivi si nu au rabdare.
Simptomele ADHD-ului pot aparea chiar din primele luni de viata ale copilului. Diagnosticul precoce este esential pentru a ajuta la intelegerea problemei si poate avea un rol hotarator in eficienta tratamentului. Atunci cand sugarul este agitat, doarme putin, plange des si prezinta simptome apropiate colicilor abdominali, este bine ca parintii sa se adreseze unui specialist deoarece exista posibilitatea ca sugarul sa aiba ADHD .
Pe langa aceste simptome, care sunt usor sesizabile daca parintii monitorizeaza atent activitatea copiilor si adolescentilor, mai pot exista si altele care sunt reliefate prin teste speciale care analizeaza si evalueaza comportamentul. ADHD este prezent atunci cand un copil este afectat de aceste simptome in activitatile curente, in mai mult decat un singur context, de exemplu la scoala si acasa .
In plus, exista deja de doi ani criterii internationale de observatie care pot determina daca persoana in cauza sufera sau nu de ADHD.
Specialistii identifica doua mari categorii de factori de risc ce contribuie la instalarea simptomelor mai sus – amintite. Factorii familiali sunt importanti prin prisma lipsei de timp a parintilor, (ne)atentiei cu care isi trateaza copii, a lipsei unui confort material, precum si a unui mediu stresant. Factorii sociali includ relatiile pe care individul le dezvolta la scoala, la locul de munca sau in societate. O alta categorie aparte este reprezentata de stimulii vizuali si se refera in primul rand la influenta televizorului si a jocurilor pe calculator.
La maturitate simptomele se atenueaza, 85% dintre adulti intrunind doar o parte dintre acestea. Adultii cu ADHD care au ramas netratati pot deveni persoane cu probleme de adaptare sociala, cu dificultati in pastrarea locului de munca sau cu tulburari afective (depresie).
Sindromul ADHD poate fi asociat cu alte boli mintale (comorbiditati) precum ticuri, tulburari de invatare sau tulburari afective si anxioase, desi este posibil ca tulburarile afective sa nu se manifeste inainte de adolescenta sau de varsta adulta.
Tratamentul pentru ADHD este unul complex . Tratamentul urmareste trei coordonate: cea educationala, psihoterapeutica si psihofarmacologica – fiecare cu metodele sale specifice.
Tratamentul educational se axeaza pe manifestarea prin arta, prin productii grafice, pe descrieri, povestioare individuale ale copiilor care ajuta la intelegerea comportamentului lor. Exemple despre toate acestea se regasesc la sfarsitul fiecarui episod din serie. Tratamentul psihoterapeutic presupune consilierea psihologica efectuata de specialisti. Evaluarea copilului se realizeaza prin chestionare cu intrebari despre capacitati si dificultati, prin scale comportamentale specifice pentru ADHD, prin intrebari pentru profesori si prin evaluari pentru potentiale afectiuni coexistente. Tratamentul psihofarmacologic includea pana acum trei ani antidepresive si antipsihotice (abia de curand au intrat pe piata medicamente speciale pentru tratarea ADHD). In Romania, tratamentul medicamentos pentru ADHD este gratuit.
Diagnosticarea deficitului de atentie este esentiala pentru a ajuta la intelegerea problemei si se realizeaza cu ajutorul profesorilor, parintilor si medicilor, fiind un efort ce implica intregul context socio-familial al celor care sufera de acest sindrom.