Fosfor seric

Laborator Synevo

 

Sinonime – fosfat seric, fosfor anorganic⁷.

Informatii generale

Dupa calciu, fosforul este cel mai abundent element mineral din organism, aflandu-se in orice tesut. Fosforul reprezinta 1% din greutatea corpului, ceea ce inseamna ca in organismul unui adult se gasesc cca. 600-700 g P sub forma de diversi fosfati anorganici si organici. Din aceasta cantitate 85% intra in constitutia scheletului, 6% in muschi, iar 9% in nervi si sange. Aproximativ 70% din fosforul din sange este prezent in forma organica, in principal fosfolipide, restul fiind fosfor anorganic, sub forma de ortofosfati (H₂PO₄^–, HPO₄^2-), care rezulta din ionizarea secventiala a acidului fosforic⁷.

Fosfatul este anionul intracelular principal; in celula, fosforul este in principal implicat sub forma de fosfor organic in metabolismul glucidic si lipidic sau este legat de proteine si doar o mica parte este prezenta ca ion fosfat⁷.

Conditiile care faciliteaza legarea organica a fosforului implica transportul ionilor fosfati din spatiul extra- in cel intracelular; astfel eliberarea de insulina indusa de glucoza induce transportul glucozei si ionilor fosfati in celulele musculare si hepatice⁷.

Fosforul intra in compozitia oaselor si a dintilor, este unul din constituentii acizilor nucleici, nucleoproteinelor, fosfolipidelor din membranele celulare; este de asemenea implicat in mentinerea echilibrului acido-bazic, in stocarea si transferul de energie¹, in procese enzimatice, stimuleaza contractia musculara si este necesar pentru mentinerea  activitatii neuronale³.

Fosfatul este prezent in multe produse alimentare (carne, vegetale), absorbtia intestinala a fosforului depinzand linear de aportul de fosfat si numai o mica parte este absorbita activ, dependenta de 1,25(OH)₂D₃ [mecanism care devine important in cazurile asociate cu nivel crescut de 1,25(OH)₂D₃]. Rinichii sunt principalii reglatori ai homeostaziei fosforului; aproximativ 80% din cantitatea filtrata glomerular este reabsorbita in tubii proximali si 10% in tubii distali. Fosfatul este transportat de doi cotransporteri Na⁺/fosfat prin marginea in perie a membranei tubilor renali. PTH faciliteaza excretia renala a fosfatului prin inhibarea transportului Na-dependent. Alti hormoni joaca de asemenea un rol in reglarea transportului fosfatului: hormonul de crestere, IGF1, insulina, hormonii tiroidieni, 1,25(OH)₂D₃ reduc excretia fosfatului; calcitonina, factorul natriuretic atrial, EGF, TGF-α, glucocorticoizii cresc efectul excretor⁷.

Recomandari pentru determinarea fosforului seric – boli osoase, boli renale cronice, pacienti dializati, status posttiroidectomie, boli paratiroidiene, nefrolitiaza, alcoolism cronic, pacienti care necesita ingrijiri medicale intensive (nutritie parenterala, ventilatie mecanica), suspiciune de deficit de vitamina D (sindroame de malabsorbtie), slabiciune musculara⁷.

Nivelurile de fosfor seric trebuie evaluate intotdeauna impreuna cu cele ale calciului, deoarece exista o relatie inversa intre cele 2 elemente: cresterea unuia din cei doi electroliti in sange determina cresterea excretiei urinare a celuilalt electrolit. Multe din cauzele care cresc nivelul calciului determina de asemenea scaderea nivelului fosforului¹.

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate).! Postprandial nivelul de fosfat seric creste⁵.

Specimen recoltat – sange venos; se va evita staza cu garoul⁵. 

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator⁵.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare⁵.

Volum proba – minim 0.5 mL ser⁵

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat⁵.

Stabilitate proba – serul separat este stabil 24 ore la temperatura camerei; 7 zile la 2-8ºC; 1 an la -20ºC⁵.

Metoda – spectrofotometrica (colorimetrica)⁵.

Valori de referinta⁵

Varsta	Valori (mg/dL)
0-16ani	3.4 – 6.2
>16ani	2.7 – 4.5

Factor de conversie: mg/dL x 0.323 = mmol /L

Limita de detectie – 0.3 mg/dL (0.1 mmol/L)⁵. 

Valori critice – nivel scazut: < 1 mg/dL; nivel crescut: > 9 mg/dL

Interpretarea rezultatelor

Cresteri

Scaderi

• insuficienta renala acuta si cronica (cea mai frecventa cauza); • hipoparatiroidism; • pseudohipoparatiroidism; • hipervitaminoza D; • sindrom lapte-alcaline; • sindrom acut de liza tumorala, • sindrom de strivire; • acidoza metabolica; • cetoacidoza diabetica (inaintea inceperii tratamentului cu insulina); • majoritatea cazurilor de hipocalcemie; • metastaze osteolitice (unii pacienti); • fracturi osoase in curs de vindecare; • sarcoidoza; • acromegalie; • boala Adisson; • hipertiroidism1;4;7.

• atleti de performanta, bodybuilding; • hiperparatiroidism primar; • carente de vitamina D (rahitism la copil si osteomalacie la adult); • cetoacidoza diabetica (rehidratarea si administrarea de insulina induc fluxul intracelular); •hiperinsulinism; • alcoolism; • malabsorbtie, varsaturi si diaree severe; • reluarea aportului alimentar dupa o perioada de post; • tratament cu antiacide pe baza de hidroxid de aluminiu; • arsuri severe; • septicemie cu germeni Gram negativi; • hipercalcemie de diverse etiologii; • alcaloza respiratorie; • osteomalacie oncogenica hipofosfatemica; • hipofosfatemie familiala; • sindrom Fanconi; • hipercalciurie idiopatica1;4;7.

Limite si interferente

• Conditii fiziologice: in mod normal nivelurile de fosfor sunt crescute la copii; exista de asemenea variatii sezoniere (maxime in lunile mai-iunie, minime in lunile de iarna)⁴si circadiene (maxime dimineata si minime seara)¹ale concentratiei de fosfor. Stres-ul creste nivelul seric al fosforului¹.
• Conditii patologice: unele persoane cu malnutritie severa pot prezenta hipofosfatemie; administrarea intravenoasa de glucoza si de fluide in exces, hiperalimentatia, dializa pot determina de asemenea hipofosfatemie^1;6. Hipofosfatemia usoara este frecventa la pacientii spitalizati si este intalnita la 30% din pacientii chirurgicali⁷. Laxativele orale si clismele cu fosfat de sodiu cresc nivelul fosforului¹. Trombocitoza se asociaza cu cresterea concentratiei fosforului⁷.
• Medicamente

Cresteri: steroizi anabolizanti, androgeni, blocanti beta adrenergici (acebutolol, pindolol), eritropoietina, ergocalciferol, furosemid, hormon de crestere, hidrocloratiazida, meticilina (nefrotoxicitate), fosfati, etidronat de sodiu, tetraciclina (nefrotoxicitate), tacrolimus, vitamina D².

Scaderi: acetazolamida, albuterol, antiacide care contin aluminiu, aminoacizi, anestezice, calcitonina, carbamazepin, epinefrina, estramustin, estrogeni, glucocorticoizi, hidroclorotiazida (tratament prelungit), ifosfamida, insulina, izoniazida, contraceptive orale, fenitoina, sucralfat².

• Interferente analitice

Hemoliza poate determina valori fals crescute^1;5. 

Bibliografie

1. Frances Fischbach. Pulmonary Function, ANGs and Electrolyte Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 999-1001.
2. Frances Fischbach. Effects of the Drugs on Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 1247.
3. Iulian Mincu, Aurora Popescu, C.Ionescu Tirgoviste. Elemente de biochimie si fiziologie a nutritiei, 1985.
4. Jacques Wallach. Analizele de sange. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 Ed., 2001, 76-78.
5. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
6. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Phosphorus, Serum. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
7. Lothar Thomas. Bone and Mineral Metabolism. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 241-244.