Laborator Synevo
Informatii generale si recomandari pentru determinarea COMP
CARTILAJ OLIGOMERIC MATRIX PROTEIN (COMP) reprezinta un marker serologic specific care evalueaza gradul de degradare a cartilajului articular si turn-over-ul acestuia. Este detectabil atat in sange cat si in lichidul sinovial.
Cartilajul articular este un tip de tesut conjunctiv alcatuit din celule (condrocite) si o matrice extracelulara. Matricea extracelulara este reprezentata de apa (75-80%) si un reziduu uscat format dintr-o retea de macromolecule: colagen (50-60%), proteoglicani (20-25%), proteine necolagenice, enzime, factori de crestere, lipide. Colagenul articular este reprezentat in principal de colagenul de tip 2 si, in mai mica masura, de alte tipuri (5,6,9,11)3.
COMP se gaseste in cartilajul articular intr-un procent de 0,5-1%; este o glicoproteina cu greutate moleculara de 525 kD ce apartine familiei de proteine denumite trombospondine si este alcatuita din 5 subunitati identice legate prin punti disulfidice. COMP este implicata in stabilizarea matricei extracelulare prin interactiunea cu colagenul de tip 2 si in constructia cartilajului articular. COMP este sintetizata in sinoviocite si condrocite; se gaseste de asemenea in tendoane, menisc, cartilajul nazal si traheal2. Nu se intalneste in piele si plaman.
Initial Saxne si Heinegard au descris niveluri crescute ale COMP in sange si lichidul sinovial la pacientii cu artrita. Nivelul de COMP este mai mare in lichidul sinovial decat in sange, indicand eliberarea acestuia in circulatie din articulatiile afectate. Studiile clinice au demonstrat ca nivelul de COMP nu se coreleaza cu anticorpii anti-CCP, factorul reumatoid si markerii de inflamatie (proteina C reactiva sau VSH)2. Nivelul crescut de COMP se asociaza in schimb cu un grad crescut al distructiei articulare si are valoare predictiva pentru distructia articulara activa. Astfel, testul COMP poate identifica stadiile timpurii ale degradarii articulare (in artrita reumatoida precoce).
In concluzie, testul COMP poate fi folosit ca:
- Marker al distructiei articulare actuale.
- Factor de prognostic pentru degradarea cartilajului articular.
- Monitorizarea tratamentului artritei reumatoide cu antagonisti de TNF-alfa (factor de necroza tumorala alfa) si DMARDs (disease-modifying antirheumatic drugs: saruri de aur, antimalarice de sinteza, sulfasalazina, D-penicilamina, metotrexat, ciclofosfamida, azatioprina, leflunomid).
- Posibila identificare a non-responder-ilor la tratament1.
Pregatire pacient – nu este necesara2.
Specimen recoltat – sange venos2.
Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator2.
Volum proba – minim 1 mL ser2.
Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat, icteric, lipemic sau contaminat bacterian2.
Stabilitate proba – serul separat este stabil 7 zile la 4°C; timp mai indelungat la -20°C1. Nu decongelati/recongelati2.
Metoda – ELISA2.
Valori de referinta – <15.1 U/L2.
Bibliografie
- E.William, St.Clair, David S.Pisetsky, Barton F.Haynes. Rheumatoid artritis. Ed.Lippincott Williams,2004.
- Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
- Magda Negru. Articulatiile. In Esentialul in Reumatologie. Editura Amaltea, Ed.2, 2007, 68-72.