Mannose-binding-lectin (MBL) in ser

Analize medicale

Laborator Synevo

 

Informatii generale

Mannose binding lectin (MBL) este o glicoproteina polimorfa care activeaza complementul dupa legarea specifica, dependenta de calciu, a manozei si a N-acetil glucozaminei1. Este implicata in cea de a treia cale de activare a complementului, recent descrisa sub denumirea de calea lectinelor2.

MBL face parte din familia colectinelor, proteine ce sunt caracterizate prin prezenta in aceeasi subunitate atat a unor structuri colagenice cat si a unor domenii de lectine.

Este sintetizata in ficat si este asemanatoare din punct de vedere structural cu fractiunea C1q. Forma circulanta (functionala) este alcatuita din oligomeri ai unor subunitati care sunt asociate cu o serin proteaza (MASP); sunt descrise 2 serin proteaze care leaga MBL si care sunt similare din punct de vedere structural si functional cu C1r si C1s3;4.

MBL are o afinitate crescuta pentru structuri repetitive de carbohidrati ce contin manoza (carbohidrati „patogenici”) de pe suprafata a numeroase microorganisme; in acelasi timp proteina nu recunoaste carbohidrati cum ar fi galactoza si acidul sialic ce reprezinta zaharuri terminale exprimate pe glicoproteinele mamiferelor. Datorita acestor proprietati, MBL este capabila sa discrimineze self-ul de non-self. Studiile au raportat ca MBL reactioneaza cu o varietate larga de bacterii Gram pozitive si Gram negative acapsulare, virusuri, levuri, mycobacterii, paraziti si protozoare2;3.

Dupa recunoasterea carbohidratului ligand MBL adopta o modificare conformationala care conduce la activarea celor doua serin-proteaze MASP-1 si MASP-2. Dupa activare, MASP-2 cliveaza C4 pentru a genera aceeasi C3 convertaza (C4b2a) din calea clasica. MASP-1 are capacitatea de a cliva C3, sugerand ca ar putea provoca direct activarea caii alterne. Dupa formarea C3 convertazei, activarea complementului decurge in acelasi fel ca pe calea clasica, cu posibila recrutare si a caii alterne2;5.

Legarea MBL de agentii patogeni si activarea complementului conduce la liza microorganismelor si la eliminarea rapida a acestora prin celulele fagocitare ale sistemului imun (granulocite, monocite/macrofage). A fost descrisa o interactiune intre MBL legata de membranele tinta si un receptor specific de pe suprafata acestor celule care faciliteaza indepartarea microorganismelor (opsonizare) 2;3.

Calea lectinelor mai poate fi activata de catre unele complexe antigen-anticorp. Astfel, s-a demonstrat ca o fractiune a moleculelor IgG careia ii lipsesc reziduurile de galactoza terminala (IgG-G0), cum este cea intalnita in plasma pacientilor cu poliartrita reumatoida, are proprietatea de a interactiona cu  MBL si activa complementul.

Se pare ca reglarea caii lectinelor este mediata de catre C1 inhibitor si alfa2-macroglobulina2.

Recent a fost depistata si a o activitate anti-tumorala a MBP denumita citotoxicitate mediata celular dependenta de mannose-binding lectin (MDCC). Aceasta activitate nu necesita activarea complementului ci implicarea unor celule imune. S-a demonstrat de asemenea ca MBP este exprimata selectiv la nivelul celulelor epiteliale din intestinul subtire, fapt ce sugereaza ca aceasta proteina detine un rol important de aparare locala a gazdei1.

Deoarece MBL apartine celor mai importante componente ale raspunsului imun, un deficit al acestei  proteine de faza acuta este asociat cu o activitate opsonofagocitica redusa si in consecinta cu o predispozitie crescuta pentru infectii recurente rezistente la tratament. Nivelurile serice scazute de MBL sunt conditionate genetic3.

Gena care codifica MBL este situata pe cromozomul 10, contine 4 exoni si  prezinta 4 alele (variante genetice) care influenteaza semnificativ concentratia serica de MBL: tipul MBL salbatic denumit alela A  si 3 forme mutante B, C, D. Formele B, C, D rezulta ca urmare a unor mutatii punctiforme inactivatoare la nivelul exonului 1 al genei MBL; proteinele formeaza mai greu oligomeri si astfel prezinta o activitate redusa de activare a complementului. O treime din populatia Europei Centrale este heterozigota pentru cel putin una din aceste mutatii, ceea ce se poate corela cu o predispozitie crescuta la infectii. Defectele homozigote (BB, CC, DD) apar la 0,3% din populatia europeana si au drept consecinta un deficit aproape complet de MBL. Au mai fost descrise 2 polimorfisme in zona reglatoare a promotorului genei MBL care de asemenea cauzeaza un nivel seric scazut de MBL si sunt responsabile de efectele clinice3;4.

MBL induce si fagocitoza materialului celular apoptotic si a complexelor imune. In deficitul de MBL resturile celulare nefagocitate se acumuleaza si sunt o sursa de autoantigene. In plus se accepta faptul ca pacientii cu deficit de MBL pot fi infectati cu agenti patogeni care joaca rol in patogeneza bolilor autoimune induse de acestia. La pacientii cu lupus eritematos sistemic, artrita reumatoida sau sindrom Sjögren s-au gasit niveluri scazute de MBL si acesti pacienti sunt mai frecvent purtatori de mutatii in gena MBL.

Doar nivelurile scazute de MBL sunt relevante pentru un defect de imunitate; concentratiile crescute indica o infectie activa. Tratamentele de substitutie cu concentrate de MBL recombinate sau obtinute din plasma se afla inca in stadiul de testare clinica. Pacientii cu niveluri scazute de MBL ar trebui sa primeasca vaccinari profilactice, mai ales fata de virusurile gripale, Haemophilus influenzae si Streptococcus pneumoniae3.

Recomandari pentru determinarea MBL – evaluarea pacientilor (copii sau adulti) cu istoric de infectii recurente, mai ales in prezenta unui status imun aparent normal (formula leucocitara normala, imunoglobuline serice normale) 3;4.

Pregatire pacient  à jeun3.

Specimen recoltat – sange venos3.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator3.

Cantitate recoltata  minim 0.5 mL ser3.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat, icteric, lipemic sau contaminat bacterian3.

Prelucrare necesara dupa recoltare  se separa serul prin centrifugare si se transporta in conditii de refrigerare3.

Stabilitate proba  serul este stabil 1 saptamana la 4-8°C3.

Metoda – ELISA3.

Valori de referinta – >450 ng/mL3.

Interpretarea rezultatelor

Un nivel scazut de MBL in ser (<450 ng/mL) se asociaza cu o predispozitie crescuta pentru   infectii cu bacterii si fungi (mai ales Candida albicans) datorita defectelor functionale ale complementului.

Un defect MBL poate fi de asemenea cauza unei eliminari virale scazute sau prelungite (de exemplu in cazul infectiilor cu virus herpetic tip 2).

Spre deosebire de defectele  homozigote clinic evidente (MBL in ser <50 ng/mL), cele heterozigote se exprima clinic numai in contextul unor boli de baza sau tratamente (infectii cronice, radioterapie, chimioterapie, terapie imunosupresoare) sau in asociere cu alte anomalii innascute ale sistemului imun (deficit de imunoglobuline sau de subclase IgG, alele C4 nule). Tablourile clinice tipice sunt candidoza recidivanta sau infectiile bacteriene, ca de exemplu infectiile agresive cu pneumococ sau infectiile recurente de cai respiratorii3.

Limite si interferente

MBL este o proteina de faza acuta indusa in cursul unei infectii; daca testarea se efectueaza in aceasta situatie este posibil ca un deficit latent de MBL sa fie mascat. De aceea, in cazul unui rezultat normal sau aflat in zona de granita (450-1500 ng/mL), in prezenta unei suspiciuni clinice de deficit se recomanda testarea genetica pentru MBL deoarece aceasta nu este influentata de activitatea imuna3.

Identificarea unui deficit MBL nu exclude alte etiologii care ar predispune la o susceptibilitate crescuta la infectii4.

Bibliografie

  1. Francesco Dati & Erwin Metzmann. Complement System. In Proteins Laboratory Testing and Clinical Use, Media Print Taunusdruck GmbH, Frankfurt am Main; 2005, 29-30.
  2. H. Davis Massey, Richard A. McPherson. Mediators of Inflammation: Complement, Cytokines, and Adhesion Molecules. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods, Saunders- Elsevier, 21st Edition, 852.
  3. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
  4. Mayo Clinic/Mayo Medical Laboratories.Test Catalogs and Guides. Mannose-Binding Lectin, Serum. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication
  5. Terry W. Du Clos, Carolyne Mold. Complement and complement deficiencies. In Clinical Immunology. Principles and Practice, Mosby, Elsevier, Third Edition, 2008, 308.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *