Complement hemolitic total (CH100)

Analize medicale

Laborator Synevo

 

Sinonime – CH100, CH50, complement seric total6.

Informatii generale

Complementul este un sistem de aproximativ 20 de proteine si glicoproteine plasmatice (10% din totalul globulinelor serice), ce produce un raspuns rapid si mult amplificat la un stimul declansator, prin activarea in cascada a componentelor sale. In urma clivajul proteolitic se produc multiplii mediatori ai inflamatiei cu rol in reglarea sistemului imun. Componentele complementului se activeaza prin 3 cai: calea clasica, calea alterna si calea lectinelor ce foloseste o proteina serica denumita mannose-binding lectin (MBL).

Calea clasica a complementului este compusa dintr-o serie de proteine care sunt activate ca raspuns la prezenta de complexe imune ce contin IgM, IgG1, IgG2 sau IgG3. O serie de molecule, cum ar fi: proteina C reactiva, β amiloidul, heparina, unele bacterii gram negative, virusuri, mycoplasme, protozoare, componente celulare (ADN, membrana mitocondriala, filamente de citoschelet) au de asemenea capacitatea de a activa complementul pe calea clasica prin interactiunea directa cu componenta C1q.

Componenta C1 este un complex proteic format din 3 molecule: C1q, C1r si C1s asociate necovalent impreuna cu ioni de Ca2+. C1q este o proteina de 400 kD formata din 18 catene polipeptidice, cu regiuni in triplu helix si regiuni globulare, la nivelul carora se gasesc situsurile de legare cu imunoglobulinele. C1q interactioneaza prin domeniul sau globular cu domenii specifice ale IgG si IgM numai daca acestea formeaza complexe imune. C1q nu are activitate proteazica si se asociaza cu 2 molecule C1r si 2 C1s, in prezenta Ca2+. In mod normal, activarea spontana a complexului C1s – C1r este stopata de un factor inhibitor – C1 inh (inhibitor de serin proteaza). In urma atasarii complexului antigen – anticorp, C1q sufera o modificare conformationala care duce la eliberarea C1 – inh si la activarea autocatalitica a unei molecule de C1r.

Fragmentul C1r are activitate serin-proteazica si activeaza C1s. Acesta are activitate esterazica si cliveaza componenta C4 in doua fragmente: unul mic, C4a (o anafilatoxina eliberata in ser),  si unul mare, C4b, ce ramane atasat de activatorul sau. In prezenta ionilor de Mg2+, C4b leaga C2 care este clivat, la randul sau,  in doua fragmente: cel mare, C2a, ramane legat pe C4b si constituie complexul C4b2a, denumit convertaza  C3, iar cel mic, C2b, este eliberat in plasma.

Clivarea lui C3 este evenimentul central al fixarii complementului, pe calea clasica sau alterna. C4b2a (convertaza lui C3), prin componenta sa enzimatica C2a, formeaza doua pepetide: C3a, anafilatoxina, si C3b, principala opsonina a serului. Fiecare unitate C1qrs4b2a (convertaza C3) poate atasa si cliva sute de molecule C3, deoarece C3 are o concentratie plasmatica crescuta. Majoritatea moleculelor de C3b raman in plasma si au rol opsonizant. Restul se leaga la complexul C4b2a si formeaza urmatoarea unitate catalitica, C4b2a3b, convertaza C5. Aceasta enzima cliveaza substratul in doua subunitati: C5a si C5b. Fragmentul mare C5b se fixeaza pe membrana celulara, ataseaza C6 si initiaza formarea complexului de atac membranar. In prezenta lui C7 se formeaza complexul C5b67, cu proprietati amfifile, care se leaga de fosfolipidele membranare.  La acesta se adauga compomentele C8 si C9 constituindu-se astfel un complex macromolecular C5b6789, asemanator unui canal, cu suprafata externa hidrofoba si un ax central hidrofil. Rezultatul final al cascadei de activare este formarea unui complex de liza membranara (MAC), care permite intrarea rapida a cationilor (Ca2+, Na+) si a apei, distrugerea celulara cu eliberarea de histamina prin degranularea mastocitelor si plachetelor, cresterea permeabilitatii vasculare, contractia muschilor netezi si liza unor virusuri.  

Complexele imune nu sunt capabile sa activeze cascada complementului in absenta unor componente ale complementului cum ar fi C1, C2, C3, C4. Pacientii cu deficiente de C5, C6, C7, C8 si C9 nu pot forma MAC si au o sensibilitate crescuta la infectiile bacteriene.

Determinarea CH100 este un test screening pentru bolile asociate cu hipocomplementemie; evalueaza  in principal calea clasica a complementului sicuantifica complementul seric functional total1;2;4;5;6.

Recomandari pentru determinarea CH100 – primul test screening pentru evaluarea deficientelor congenitale ale componentelor complementului; evaluarea si monitorizarea LES (lupus eritematos sistemic); evaluarea activitatii complementului in cazul bolilor cu complexe imune: vasculite generalizate, glomerulonefrite, artrita reumatoida, crioglobulinemie4;5,6.

Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate)3.

Specimen recoltat – sange venos3.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator3.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare3.

Cantitate recoltata – 1 mL3.

Cauze  de respingere a probei – specimen intens hemolizat/lipemic/contaminat bacterian3.

Stabilitate proba – complementul se deterioreaza la temperatura camerei; daca proba nu se poate lucra imediat (2h), serul se pastreaza in tuburi inchise ermetic,  congelate la  -70ºC pana se efectueaza testul3.

Metoda – EIA3.

Valori de referinta – 40 – 200 U/ml 3. 

Interpretarea rezultatelor

Un nivel normal de CH100 indica faptul ca toate componentele de la C1 la C9 sunt prezente, dar, cu toate acestea, chiar si in prezenta unei concentratii normale, valorilor absolute ale unor componente (de exemplu, C3 si C4) pot fi semnificativ (50 – 80%) mai mici decat nivelele de referinta, fara a afecta insa activitatea complementului. Acest lucru se datoreaza faptului ca, in mod normal, in ser exista concentratii in exces de C3 si C4.

Nivele nedetectabile se gasesc la pacientii cu diferite deficiente ale componentelor complementului. Acestia nu pot genera peptide chemotactice si prezinta risc crescut de infectii bacteriene recurente cu microorganisme incapsulate. De asemenea pot prezenta simptome care sugereaza o boala autoimuna.

Concentratii scazute se intalnesc in boli infectioase si autoimune datorita consumului complementului ca urmare a procesului de fixare. Astfel, persoanele cu afectiuni reumatismale, in special cele cu forme active si complexe imune circulante prezente, au concentratii plasmatice reduse de complement. Nivelul scazut in ser al complementului hemolitic total, dar si al fractiunilor C1q, C3 si C4 sunt semnalate la o parte semnificativa a bolnavilor cu LES in puseu si atunci cand exista o afectare renala. Hipocomplementemia severa este considerata un indicator precoce al unui puseu de LES.

Proteinele complementului pot creste tranzitoriu ca urmare a raspunsului de faza acuta la inflamatie sau infectie, valorile revenind la normal dupa incetarea procesului patologic1,4,6.

Limite si interferente

CH100 poate fi utilizat pentru evaluarea integritatii caii clasice (prezenta componentele C1-C9), dar pentru monitorizarea specifica a modificarilor concentratiilor componentelor complementului sunt necesare determinari suplimentare de C3 si C4.

Factorii caii alternative nu pot fi detectati si din acest motiv este necesara efectuarea unor teste specifice de determinare a nivelelor individuale de componente ale complementului.

Deoarece acesta este un test functional, rezultatele sunt dependente de modul de transport si depozitare a probei4;6.

Bibliografie

  1. Frances Fischbach, Total hemolytic complement (CH50). In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 7 Ed., 2009, 617-621.
  2. H. Davis Massey, Richard A. McPherson. Mediators of Inflammation: Complement, Cytokines, and Adhesion Molecules. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods, Saunders-Elsevier, 21st Edition, 849-852.
  3. Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
  4. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Complement, Total, Serum Profile. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
  5. Lothar Thomas. The complement system. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 794-805.
  6. Mayo Clinic/Mayo Medical LaboratoriesTest Catalogs and Guides. Test Catalog. Complement, Total, Serum. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *