Site icon laMedic.ro

Scabia

  1. Introducere

1.1. Definiţie

Scabia este o dermatoză contagioasă, produsă de Sarcopetes scabie varietas hominis.

            1.2. Importanţa medico-socială      

  1. Criterii diagnostice

2.1. Simptome şi semne clinice esenţiale

  1. Erupţia cutanată:

–          leziune elementară patognomonică pentru scabie = şanţul acarian şi vezicula perlată

–          leziuni cutanate nespecifice

Observaţie!  La copii, leziunile pot avea dispoziţii particulare: palme, plante, faţă, scalp; apar în plus veziculo-bule palmo-plantare

  1. Simptomatologia subiectivă:

III.Context epidemiologic:

           – existenţa şi a altor cazuri în familie sau în colectivitate;

           – debutul erupţiei după un contact sexual ocazional;

2.2. Explorări diagnostice

2.2.1. Minimale:

            2.2.2. Opţionale

                        2.2.3. Forme clinice

I – Normoergice: 

  1. A) Clasică: şanţ acarian, vezicule perlate, papulo-vezicule de tip prurigo, leziuni de grataj, plăci urticariene;
  2. B) Incognita (la cei trataţi cu dermato-corticoizi): aspecte clinice atipice, distribuţie modificată;
  3. C) Forma atenuată (la persoanele cu igienă foarte bună):  prurit sever, leziuni cutanate minime

II – Hiperergice:

              Scabia nodulară:

                       – în cazurile cu evoluţie îndelungată sau după aplicarea de corticoizi fluorinaţi

                       – noduli roşii bruni infiltraţi pruriginoşi, acoperiţi de cruste hematice apărute post grataj

                       – localizare pe fese, flancuri, organe genitale externe, coapse

III – Hipoanergice:

             Scabia norvegiană: la persoane tarate, pe un teren imuno-compromis, la deficienţi mintali, la persoanele tratate greşit cu dermato-corticoizi, leziuni eritematoscuamoase extinse crustoase.

            Complicaţii:

–          cele mai frecvente:

o   suprainfecţia locală strepto-stafilococică (consecutivă gratajului)

o   glomerulonefrită poststreptococică

o   eczematizarea primară sau secundară posterapeutică

  1. Atitudine terapeutică

3.1. Principii generale

            Obiective terapeutice:

  

3.2. Tratament prespitalicesc – ambulator

3.2.1. Măsuri generale

  1.              Educaţia pacientului: protecţia în vederea reinfectării; tratarea obligatorie şi a contacţiilor familiali şi sexuali; precedarea obligatorie a tratamentului de baie, spălare cu săpun urmată de ştergere cu un prosop aspru
  2. Igiena, circuitul rufăriei: deparazitarea lenjeriei prin spălare şi fierbere; articolele ce nu pot fi fierte se închid în saci cu DDT timp de 7 zile.

3.2.2. Tratament medicamentos

  1. A) Local:

                        – în funcţie de: extinderea leziunilor;  prezenţa sau absenţa complicaţiilor;  vârsta pacienţilor

  1. I) Permetrină 5%; O aplicaţie: se îndepărtează după 8-12 ore cu posibila repetare după 7 zile
  2. II) Lindan 1%; Contraindicat: copii mici, gravide, suprafeţe erodate mari = toxic neurologic

                        III) Benzoat de benzil 25%; Indicat la copii în concentraţie de 10-15%

  1. IV) Crotamiton 10%;             Poate fi folosit la copiii
  2. V) Malathion max 0-5%; Contraindicat copii, gravide

Observatii:     

1) Pentru cuparea pruritului şi a eczematizării se pot folosi creme simple anti-pruriginoase sau dermatocorticoizi

2) În scabia nodulară rezistentă la tratamentul anti-scabios, după terminarea curei scabicide se practică aplicaţii de dermatocorticoizi, infiltrări intra-lezionale cu cortico-steroizi în suspensie micro-cristalină; în caz de rezistenţă folosim crio-terapie cu zăpadă carbonică; azot lichid

  1. B) General:

                        – antibiotice în formele suprainfectate timp de 7-10 zile

                        – antihistamice pentru cuparea pruritului

3.3. Criterii de internare şi dirijare

3.4. Dispensarizare (sarcinile medicului de familie)

Exit mobile version