Porfirine urinare (uro- si coproporfirine)

Informatii generale

Porfirinele sunt compusi ciclici generati din acidul delta-aminolevulinic, cu rol in formarea hemoglobinei si a altor hemoproteine implicate in transportul oxigenului la tesuturi³.

Porfiriile reprezinta un grup de boli al caror mecanism patogenic este reprezentat de un deficit enzimatic la nivelul uneia din etapele de formare a hemului (vezi fig.). Acumularea porfirinelor si a precursorilor acestora ce preceda blocajul enzimatic este responsabila de manifestarile clinice si de laborator ale fiecarui sindrom. Porfobilinogenul (PBG) si acidul aminolevulinic (ALA) produc dureri abdominale si simptome neuropsihiatrice. Cresterea porfirinelor (cu sau fara cresterea PBG si AAL) determina fotosensibilitate. Astfel, deficitele situate in apropierea sfarsitul caii metabolice produc fotosensibilitate mai accentuata si mai putine manifestari psihiatrice^5;7.

Anomaliile enzimatice pot fi genetice (ereditare) sau dobandite (ex: induse de alcool, intoxicatia cu plumb); porfirinele se pot acumula in plasma, eritrocite, urina si fecale².

Fig.  Calea biosintezei hemului si afectiunile asociate deficitelor enzimatice

–––––

Recomandari pentru determinarea porfirinelor urinare

– screening-ul porfiriei cutanate tardive (PCT) la pacienti cu fotosensibilitate¹.

PCT este cea mai frecventa tulburare a metabolismului porfirinelor. Forma ereditara (autosomal dominanta) este exprimata la ~ 20% din pacientii cu aceasta gena si se datoreaza deficitului de uroporfirinogen decarboxilaza din ficat (in forma toxica sporadica) si din toate tesuturile (in forma familiala). Acest tip de porfirie este intalnit in special la barbati de varsta medie consumatori de etanol, la femei tinere sub tratament cu anticonceptionale orale si la pacienti dializati. Forma dobandita (inhibitorul uroporfirinogen decarboxilazei poate fi generat in ficat) se poate datora prezentei unui hepatom, cirozei sau unor substante chimice (ex. hexaclorbenzen)⁵.

– screening-ul porfiriilor acute (porfiria acuta intermitenta, porfiria variegata, coproporfiria ereditara, deficitul de dehidraza acidului aminolevulinic) la pacienti cu durere abdominala acuta si simptome neuro-psihiatrice sugestive (slabiciune musculara, retentie de urina, convulsii, confuzie, halucinatii) impreuna cu determinarea PBG si a AAL in urina;

– intoxicatii acute si cronice cu plumb⁸.

Pregatirea pacientului – se va evita consumul de alcool si  ingestia excesiva de lichide pe perioada recoltarii probei.

Pentru obtinerea unor rezultate relevante este de preferat sa se intrerupa orice medicament care poate interfera cu testarea porfirinelor cu 2-4 saptamani inaintea recoltarii^4;6.

Specimen recoltat­ – urina de 24 ore: la ora 7 dimineata pacientul urineaza si nu retine aceasta urina; apoi colecteaza intr-un vas curat de 2-3 litri toate  emisiunile de urina pana la ora 7 dimineata in ziua urmatoare, inclusiv; omogenizeaza (prin agitare) urina recoltata; masoara intreaga cantitate; retine aprox. 10 mL in pahar de plastic de unica folosinta pentru urina. Proba se tine la 2-8°C in timpul colectarii si ulterior pana se lucreaza efectiv. De asemenea se va evita expunerea la lumina a probei prin acoperirea completa atat  recipientului de recoltare cat si a celui de transport/stocare cu ajutorul unei folii de aluminiu⁶.

Recipient de recoltare – vas de 2-3 litri si pahar de plastic de unica folosinta pentru urina, pe care se noteaza cantitatea totala de urina din 24 ore⁶.

Cantitate recoltata – 10 mL⁶.

Cauze de respingere a probei – specimen care nu a fost pastrat la 2-8°C; specimen care a fost expus la lumina.  

Prelucrare necesara dupa recoltare – este de preferat sa se lucreze imediat; daca acest lucru nu este posibil, proba se poate stoca la 2-8°C acoperita complet cu folie de aluminiu, dupa ce in prealabil se adauga carbonat de sodiu pana se obtine o solutie 1% (1 g carbonat de sodiu la 100 mL urina)⁶.

Stabilitate proba – 7 zile la 2-8°C⁶.

Metoda – cromatografica-spectrofotometrica (determinarea porfirinelor totale + separarea uroporfirinelor si coproporfirinelor)⁶.

Valori de referinta

Porfirine totale: < 220 μg/24h

Coproporfirine: 35-150 μg/24h

Uroporfirine: 15-50 μg/24h⁶.

Interpretarea rezultatelor

In porfiriile hepatice acute sau cronice se intalnesc valori ale porfirinelor urinare totale > 2000 μg/24h; valorile sunt in functie de faza clinica a bolii: latenta sau clinic manifesta⁸.

In PCT se inregistreaza o crestere marcata a uroporfirinei cu numai o usoara crestere a coproporfirinei si raport uroporfirine/coproporfirine >7.5. In faza de remisiune biochimica valorile uroporfirinei se apropie de cele normale⁵.

In porfiria acuta intermitenta rareori se obtine o normalizare a excretiei urinare a porfirinelor dupa un atac acut. In coproporfiria ereditara si porfiria variegata excretia crescuta de porfirine poate persista mai multe saptamani in cursul fazei de remisiune, revenind la valori normale dupa cateva luni.

In porfiria eritropoietica congenitala se intalnesc valori foarte crescute ale porfirinelor totale > 5000 μg/24h.

In porfiria hepatoeritropoietica valorile porfirinelor totale pot fi normale sau usor crescute (~ 500 μg/24h).

Exista anumite conditii clinice asociate cu cresteri usoare sau moderate ale porfirinelor urinare (500-1000 μg/24h), in special ale coproporfirinelor, denumite coproporfirinurii secundare. Acestea constituie tulburari asimptomatice ale metabolismului hemului asociate cu una din urmatoarele afectiuni:

• intoxicatii: alcool, anumiti compusi organici halogenati, metale grele (in special plumb) – coproporfinuria constituie un indicator important de expunere la aceste toxice;
• afectiuni hepatice: hepatita, ciroza, degenerescenta grasa a ficatului, hepatopatii induse de etanol sau medicamente, hemocromatoza (trecerea de la o coproporfirinurie secundara asociata unei hepatopatii cronice – in special cea indusa de etanol – la o porfirie hepatica cronica nu este neobisnuita, de aceea porfirinuria trebuie testata la intervale de timp regulate);
• afectiuni hematologice: anemii hemolitice, sideroacrestice, sideroblastice, aplastice, eritropoieza ineficienta (hemoliza intramedulara), leucemii;
• boli infectioase;
• diabet zaharat;
• tulburari ale metabolismului fierului: hemosideroza, hemocromatoza;
• hiperbilirubinemii ereditare: sindromul Dubin-Johnson, sindromul Rotor;
• tumori maligne: hepatice, limfogranulomatoza;
• infarct miocardic;
• reactii adverse la medicamente: analgezice, sedative, hipnotice, antibiotice, derivati de sulfonil-uree, estrogeni, contraceptive orale si agenti anestezici.

Intoxicatia cronica cu plumb se caracterizeaza printr-o coproporfirinurie moderata (350-1500 μg/24h) in timp ce intoxicatia acuta este insotita uneori de o excretie urinara excesiva a porfirinelor totale de pana la 10 000 μg/24h, coproporfirinele fiind intr-o proportie de peste 80%⁸.

Limite si interferente

Testul este mai putin util pentru evaluarea simptomelor neurologice si/sau psihiatrice asociate cu porfiriile acute (ex. porfiria acuta intermitenta) decat determinarea porfobilinogenului in urina¹.

• Medicamente

Cresteri: acid nalidixic, antipiretice, barbiturice, cloralhidrat, clordiazepoxid, cipropfloxacin, derivati de hidantoina, derivati de progestina, diazepam, griseofulvin, hidroxiclorochina, meprobamat, metildopa, norfloxacin, ofloxacin, oxitetraciclina, preparate din ergot, sulfametoxazol, tetraciclina, vitamina K.

Scaderi: contraceptive orale³.

 Bibliografie

1. ARUP Laboratories. Test Directory: Porphyrins, Urine. www.aruplab.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
2. Frances Fischbach. Urine Testing. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 266-268.
3. Frances Fischbach. Effects of the Most Commonly Used Drugs on Frequently Ordered Laboratory Tests. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Test. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 1249.
4. Frances Fischbach. Urine Studies. Urine Porphyrins and Porfobilinogen. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 7 Ed., 2004, 246-249.
5. Jacques Wallach. Boli metabolice si ereditare. In Interpretarea testelor de diagnostic. Editura Stiintelor Medicale, Romania, 7 ed., 2001, 727-734.
6. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
7. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Porphyrins, Quantitative, Urine. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
8. Lothar Thomas. Porphyria. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 Ed., 1998, 452-455.