Centrul Medical Med-As / Dr. Simona Iolanda Ateia
CE ESTE DIABETUL ZAHARAT?
Diabetul zaharat este o boala caracterizata prin cresterea glicemiei (a „zaharului”, spus in mod popular) in sange = hiperglicemia. Mancarea pe care o consumam (cea mai mare parte) se transforma in glucoza (sau mai clar -zahar) pe care, corpul o foloseste pe post de combustibil energetic. Fara acesta nu putem sa ne mentinem in viata.
Pancreasul (organ asezat in apropierea stomacului), secreta un hormon numit insulina, care ajuta glucoza sa fie utilizata de organism. In cazul bolii diabetice – pancreasul fie nu produce suficienta insulina sau chiar deloc, de unde rezulta DIABETUL INSULINODEPENDENT-TIP 1- juvenil, fie in cazul DIABETULULUI ADULTULUI – TIP 2, cauzele sunt altele, cum ar fi imposibilitatea organismului de a folosi propria insulina. In ambele cazuri rezultatul este cresterea nivelului zaharului in sange = HIPERGLICEMIA.
CE ESTE GLICEMIA?
Glicemia indica nivelul glucozei (zaharul) din sange. In mod normal valorile glicemiei sunt cuprinse intre 70-120 mg %. In cazul Hiperglicemiei – valorile despasec 120 mg %. Hipoglicemia prezinta valori ale glicemiei sub 70 mg %.
CE TIPURI DE DIABET ZAHARAT EXISTA?
Diabetul zaharat imbraca mai multe forme, dar pe scurt majoritatea diabeticilor se incadreaza in doua tipuri principale:
DIABET INSULINODEPENDENT(sau de tip 1)- Diabet juvenil, deoarece debutul este in copilarie sau adolescenta, aparand foarte rar la adulti pana in 40 de ani. Poate apare de la sugar pana la adultul tanar. Este acea forma a diabetului in care viata copilului depinde de injectarea zilnica obligatorie a insulinei.
Acest tip de diabet se regaseste la 5%-10% din totalul cazurilor de diabet diagnosticate la nivel mondial!
Diabetul zaharat insulinodependent-DID tip 1 se caracterizeaza prin insuficienta absoluta de insulina instalata brusc prin urmatoarele simptome:
· Urinare frecventa
· Sete excesiva
· Pierdere inexplicabila în greutate
· Foame extrema
· Afectiuni ale vederii
· Mancarimi sau amorteli în membre
· Senzatie de oboseala permanenta
· Piele uscata
· Cicatrizare lenta a ranilor
· Incidenta sporita a infectiilor
DIABETUL ZAHARAT NEINSULINODEPENDENT (DNID-tip 2), in acest caz supravietuirea nu depinde de injectii cu insulina. Acest tip de diabet este al varstei adulte si apare la pacienti cu varsta avansata, obezi, cu cazuri de diabet in familie etc. Aceasta forma de diabet nu apare la copil sau adolescent (in prezent au inceput sa fie descrise unele cazuri extrem de rare la copii obezi).
!CONCLUZIE: TOTI COPIII SI ADOLESCENTII BOLNAVI DE DIABET PREZINTA DID-TIP1- SI SUNT OBLIGATI SA-SI INJECTEZE MULTIPLE DOZE DE INSULINA ZILNIC PENTRU A PUTEA TRAI.
CARE ESTE FRECVENTA DID-TIP1 LA COPIL SI ADOLESCENT IN ROMANIA?
Conform ultimelor statistici in prezent sunt aproximativ 35.000 de copii si tineri bolnavi de DID-tip 1.
CE CAUZEAZA DIABETUL DE TIP 1?
Factorii ce determina acest tip de diabet sunt doar suspectati, deoarece nu se cunoaste inca o cauza clara. Se incrimineaza prezenta unui delansator cum ar fi un virus (urlian, rubeolic-„bolile copilariei”) care stimuleaza un atac imun asupra celulelor beta din pancreas –(specializate in secretia de insulina), ducand la distrugerea pana la disparitia acestor celule. Datorita acestui fenomen pancreasul nu mai produce insulina decat in cantitati foarte mici sau deloc..
CARE ESTE TRATAMENTUL PENTRU DIABETUL JUVENIL DID TIP 1?
Deficitul total al productiei de insulina face ca DID-tip 1 sa fie dificil de controlat.Tratamentul pentru DID se face sub indrumarea unei echipe medicale certificate si are ca scop mentinerea nivelului normal de glucoza in sange.
Tratamentul consta in multiple injectii cu insulina zilnic. Tot in cadrul tratamentului AUTOMONITORIZAREA este o componenta esentiala. Aceasta insemnand masurarea glicemiei de mai multe ori pe zi respectiv inainte de mese si la 2 ore de la acestea, coreland valorile cu cantitatile de insulina injectate. Acest lucru trebuie sa-l faca insusi pacientul (copilul) sau la cei mici, parintii, deoarece nu exista nici o posibilitate de monitorizare medicala non stop. Glicemia mai trebuie masurata si ori de cate ori copilul simte ca exista semne fie de hipoglicemie sau hiperglicemie.
Tratamentul este personalizat si se adreseaza aspectelor medicale, psihosociale si ale stilului de viata. Tratamentul diabetului tip 1 necesita un regim strict care include dieta calculata cu grija, activitate fizica planificata, testarea nivelului glucozei in sange, si multiple injectii zilnice cu insulina.
CAT DUREAZA TRATAMENTUL IN DID-TIP1?
Tratamentul dureaza INTREAGA VIATA, clipa de clipa, zi de zi pana cand se va descoperi o metoda de vindecare.
ESTE DIABETUL TIP 1 O BOALA VINDECABILA?
Din pacate pana in prezent raspunsul este categoric NU. Acesti copii si tineri se mentin in viata cu ajutorul injectiilor zilnice cu insulina. Ca raspuns la povara în crestere a bolii diabetice, comunitatea celor implicatii în rezolvarea problemei diabetului au trei directii: sa previna, sa vindece si sa imbunatateasca asistenta medicala pentru diabetici în scopul prevenirii complicatiilor devastatoare asociate acestei boli.
Singurele alternative in vederea vindecarii aflate in diferite faze experimentale in acest moment sunt:
· Transplatul de pancreas –se utilizeaza extrem de rar, si numai pentru cazurile cu complicatii majore ale diabetului deoarece implica tratamente drastice cu imunosupresoare pentru tot restul vietii.
· Transplatul celulelor producatoare de insulina (islet)- un singur caz in lume reusit, pe termen lung
· Crearea unui pancreas artificial, nedifinitivata inca
· Manipulari genetice (celulele de grasime sau cele musculare care nu produc în mod normal insulina sufera o insertie a unei gene umane asociate insulinei-apoi aceste pseudocelule islet sunt transplantate pacientilor cu diabet de tipul1). –se afla in faza de experiment pe animale
Fiecare dintre aceste abordari comporta numeroase probleme, cum ar fi prevenirea rejectiei de catre sistemul imunitar, gasirea unui numar adecvat de celule producatoare de insulina, pastrarea celulelor in viata. În toate aceste domenii se fac constant progrese.
CARE SUNT COMPLICATIILE CRONICE ALE DID-TIP 1?
Practic sunt aceleasi care apar pe termen lung la orice pacient cu diabet care nu-si poate mentine glucoza sanguina la un nivel cat mai aproape de limite normale.
Aceste complicatii pe termen mediu si lung sunt:
= retinopatia diabetica (orbire)
= nefropatia diabetica (blocaj renal)
= arteriopatia diabetica (duce la amputarea piciorului)
=neuropatia diabetica
=complicatii cardiace,infarct
Acestea sunt cu atat mai frecvente cu cat controlul glicemiei este mai slab si cu cat perioada de dupa pubertate este mai mare.
La primele semne, copilul trebuie sa-si masoare glicemia si daca aceasta este mai mica de 60mg% trebuie sa manance urgent. Cei aflati in apropierea lui, in cazul pierderii cunostintei, trebuie sa ii masoare glicemia si la constatarea nivelului scazut al acesteia sa ii administreze, zahar (glucoza), de urgenta.
Asupra copilului trebuie sa se gaseasca in permanenta o bratara cu inscriptia DIABET INSULINODEPENDENT, alimente cu continut bogat in glucide, de preferat zahar, precum si un nr. de telefon al unui membru al familiei responsabil.
CU CE PROBLEME PSIHOLOGICE NE CONFRUNTAM LA SCOLARUL CU DID-TIP 1?
La scolar, care incepe sa inteleaga importanta planificarii meselor si respectarea regulilor alimentare si de tratament, pot aparea totusi cateva probleme:
-copilul lipseste de acasa si este ocupat cu orele de instruire scolara. Intre colegi se confrunta cu situatia de a rezista unor tentatii alimentare, sau cu provocarile colegilor mai putin informati privind starea sa de sanatate.
-poate sa apara situatia unor confruntari intre colegi privind provocari de masurare a fortei fizice.
-exista si curiozitatea de a experimenta efectul unor „scapari” de la regimul strict pe care il respecta.
Din aceste cauze scolarul se afla intr-o permanenta lupta interioara.
Una din cauze o constituie sentimentul de frustrare care apare prin comparatia cu colegii sanatosi care pot duce o viata normala. Foarte important este suportul familiei, scolii si chiar suportul specializat-psihologic
Scolarul diabetic poate prezenta chiar tulburari de comportament datorate cauzelor mentionate. El poate deveni iritabil, impulsiv si poate scade adaptarea la mediul scolar, poate fi indisciplinat, poate avea tendinta de izolare, sau stari depresive.
Tulburarile psihologice pot fi tratate cu ajutorul echipei medicale si in special a psihologului. Psihologul scolar trebuie implicat si informat asupra prezentei in scoala a unui copil diabetic.
CE PRESUPUNE INGRIJIREA COPILULUI CU DID-TIP 1?
· monitorizarea corespunzatoare a glicemiei. Frecventa corecta a determinarii glicemiei este de minim 6 ori/zi, precum si la nevoie.
· administrarea corecta a insulinei, dupa schema si indicatiile medicului curant. Cantitatea, tipul si frecventa administrarii insulinei depinde de valorile glicemiei, alimentatie (numarul caloriilor ingerate) si efortul fizic efectuat (numarul caloriilor consumate)
· combaterea sedentarismului si stabilirea unui program regulat de exercitii fizice
· stabilirea unei diete corespunzatoare, recomandate de un medic nutritionist. Diabeticii trebuie sa evite consumarea unor anumite alimente (dulciuri concentrate, grasimi, alcool, sucuri artificiale, etc). Nutritionistul va stabili o dieta cu un anumit numar de calorii si care contine alimente (predominant fructe, legume, lactate, carne slaba), ingerate regulat dupa un orar cu 5 mese zilnic (3 mese principale si 2 gustari).
· control medical regulat, pentru reevaluare clinico-biologica, identificarea eventualelor complicatii si tratarea corespunzatoare a acestora
· educarea corespunzatoare a copiiilor cu diabet zaharat, astfel ca odata cu inaintarea in varsta sa poata sa aibe singuri grija de ei insisi, sa se integreze mai usor in societate si sa duca o viata cat mai normala.
CARE ESTE ROLUL EDUCATORILOR IN VIATA SCOLARULUI CU DID-TIP1?
In afara rolului de instructor si educator, cadrul didactic care se confrunta cu un scolar diabetic, are o dubla responsabilitate:
-aceea de a se informa si
– aceea de a urmari atent starea copilului in timpul orelor.
Este frecvent intalnita situatia in care din lipsa cunoasterii, copilului nu i se permite sa-si masoare glicemia sau sa manance in timpul orei. Acest lucru este extrem de grav deoarece copilul insusi este constient de starea sa, si de teama pedepsei, nu anunta ca se simte rau.
Rezultatele pot fi tragice, copilul poate sa-si piarda cunostinta si sa intre in coma in cateva minute.
Toate cadrele didactice care au ore la o clasa in care se afla un copil diabetic ar trebui sa fie informate detaliat despre starea de sanatate a acestuia.
Cabinetul medical scolar, precum si psihologul scolii de asemenea ar trebui sa cunoasca acest lucru.
Totodata toate cadrele didactice care predau la o clasa in care se afla un copil diabetic ar trebui sa fie instruite de catre medicul scolii cum trebuie procedat in cazul unei hipoglicemii.
CONCLUZIE:
Toti factorii implicati:
-echipa medicala
-familia
-scoala
-societatea
au obligatia de a-si da consensul in asigurarea unor conditii cat mai bune de viata si activitate pentru copilul diabetic.
Si acesti copii au dreptul la viata ! Ei trebuie ajutati sa se mentina sanatosi pana in momentul in care stiinta va face pasul decisiv pentru descoperirea unei cure.
Material realizat cu sprijinul: Dr. Simona Iolanda Ateia, medic medicina generala, Centrul Medical Med-As