Laborator Synevo
Informatii generale
Testarea pentru abuzul de droguri (screening) se realizeaza pentru depistarea prezentei in organism a drogurilor ilegale. Este o metoda utilizata in multe scopuri: clinice sau de ingrijire medicala, la locul de munca (medicina muncii), postmortem (cauza de deces) sau testarea sportivilor.
Urina este proba biologica cel mai des folosita pentru testare, dar se pot utiliza si alte probe precum : sangele, parul, saliva, produsul glandelor sudoripare.
Testul utilizat in laboratorul Synevo permite o depistare rapida a urmatoarelor droguri in urina: amfetamine, barbiturice, benzodiazepine, cocaina, metadona, opiacee, fenciclidina.
Amfetaminele sunt substante stimulante ale sistemului nervos central inrudite chimic si farmacologic cu epinefrina si norepinefrina – catecolaminele din organism1.
Aceste substante sunt larg raspandite, mai ales ca inhibitori ai apetitului alimentar in cure de slabire, respectiv indicate pentru cresterea performantelor inainte de examen sau in viata profesionala (de ex. la soferii de camion)8.
Dupa ingestie, amfetaminele sunt absorbite cu usurinta din stomac si patrund rapid in circulatia sangvina. Sunt metabolizate de catre ficat prin procese de hidroxilare, demetilare (metamfetamina este demetilata in amfetamina), deaminare si conjugare. Eliminarea se face pe cale renala, atat sub forma de metaboliti cat si ca amfetamine nemodificate; procentul de amfetamine excretat depinde de pH-ul urinar.
Amfetaminele stimuleaza vigilenta si suprima apetitul prin efectele de excitare ale SNC; in acelasi timp induc o stare de energizare, incredere in sine si euforie3.
Cresterea performantelor si a capacitatii de efort se face pe seama rezervelor energetice; daca acestea nu se refac in cantitate suficienta, cu timpul se ajunge la epuizarea generala a organismului. Acest risc este cu atat mai mare, cu cat prin efectul lor central, amfetaminele si derivatii lor suprima senzatia de foame, determinand reducerea aportului alimentar.
Amfetaminele pot induce atat dependenta fizica cat si psihica8.
Supradozarea determina anorexie, insomnie, agitatie psihomotorie, anxietate marcata; efectele cardiovasculare includ cresterea tensiunii arteriale si aritmii1;3.
Barbituricele, o clasa de medicamente derivate din acidul barbituric (maloniluree), sunt sedative hipnotice care deprima activitatile SNC. In functie de durata lor de actiune sunt clasificate in barbiturice cu actiune foarte scurta, scurta, intermediara si indelungata.
Aceste medicamente sunt prescrise medical pentru a reduce tensiunea emotionala si induce somnul; sunt folosite de asemenea in unele forme de epilepsie pentru a reduce frecventa crizelor convulsive3.
Cea mai obisnuita forma de administrare este cea orala, desi pot fi administrate si in injectii intravenoase sau intramusculare. Dupa ingestie barbituricele sunt absorbite cu usurinta din stomac si patrund rapid in circulatia sangvina; distributia si concentrarea lor in anumite tesuturi depinde in mare masura de gradul lor de solubilitate in lipide si de proprietatile de legare a proteinelor. Cele mai multe din barbiturice sunt metabolizate in ficat prin oxidarea catenei laterale, azot-dealchilare si/sau desulfurarea tiobarbituricelor. Gradul de metabolizare in ficat depinde de tipul drogului: secobarbitalul este oxidat intensiv intr-o serie de metaboliti farmacologic inactivi, pe cand fenobarbitalul si barbitalul sunt excretati in urina nemodificati3.
Administrarea excesiva de barbiturice determina tulburari de coordonare a miscarilor, alterari de perceptie si gandire, euforie de dezinhibitie. Supradozarea poate induce stupoare, coma si, in cazuri extreme, deces. Asocierea alcoolului, opiaceelor si a altor deprimante ale SNC poate cauza tulburari respiratorii letale3.
Benzodiazepinele constituie o clasa de medicamente cu actiune deprimanta SNC larg utilizate in practica medicala datorita efectului anxiolitic, sedativ, miorelaxant si anticonvulsivant. Folosirea lor extinsa se bazeaza pe potentialul scazut de inducere a dependentei fizice si pe frecventa redusa a reactiilor adverse grave. Atunci cand sunt administrate izolat, chiar in doze mari, nu induc un efect inhibitor prelungit asupra SNC. Supradozarea se produce atunci cand sunt administrate in asociere cu alte clase de medicamente cu actiune centrala sau alcool1.
Dupa ingestie benzodiazepinele sunt absorbite, metabolizate si excretate in urina in proportii variabile, datorita diversitatii mari a metabolitilor3.
Cocaina, un produs natural obtinut din frunzele tufei de coca, este atat un stimulant eficient al SNC cat si un anestezic local. Efectele sale farmacologice sunt identice cu cele ale amfetaminelor, desi cocaina are o durata de actiune mai scurta1.
Cocaina se gaseste in general sub forma de pudra fina alba, cristalina, cunoscuta si sub numele de Coke, Zapada, Alba, Base, Crack, Regina Alba, Rocas, Praf de stele; poate fi inghitita, inhalata pe nas (prizata), injectata sau fumata6. Se absoarbe cu usurinta in circulatie prin membranele mucoase; efectele sale sunt intense, dar de scurta durata. Cocaina este inactivata rapid prin hidroliza legaturilor ester in benzoilecgonina, iar colinesteraza din sange o hidrolizeaza in ecgonin-metil-ester; ambii metaboliti pot fi hidrolizati ulterior in ecgonina1.
Cocaina nemetabolizata are afinitate pentru tesuturile grase si patrunde rapid in creier. Metabolitii cocainei fiind solubili in apa sunt excretati in urina impreuna cu o fractiune nemodificata. Benzoilecgonina este principalul marker urinar pentru depistarea consumului acestui drog3.
Efectele cocainei pot fi remarcate imediat dupa consum si dispar in 20-30 de minute de la folosire. Dozele mici de cocaina (sub 100mg) provoaca euforie si o stare de energizare. Consumatorul devine vorbaret, este foarte ager mintal si este temporar hipersensibil la sunete si stimuli vizuali. Cocaina inhiba apetitul si reduce nevoia de somn. Efectele psihologice pot fi insotite de tahicardie, midriaza, febra, tremur si transpiratii; aceste simptome se datoreaza inhibarii resorbtiei neuromediatorilor adrenergici in structurile de depozitare de la nivelul terminatiilor nervoase simpatice. Astfel, sub actiunea cocainei creste concentratia mediatorilor adrenergici de tipul noradrenalinei. Acestia vor determina o excitare adrenergica crescuta, deci vor creste tonusul simpatic general. Supradozarea poate duce la aparitia unor crize convulsive, miscari primitive, dar si a unor halucinatii. In final, tabloul clinic prezentat degenereaza in pierderea cunostintei care, impreuna cu depresia respiratorie si prabusirea circulatie sanguine, va duce la deces daca nu se aplica masuri medicale de terapie intensiva.
In timpul perioadei de consum apare o crestere rapida si puternica a dozelor de la 0,1 pana la 15 g, in cazuri izolate chiar pana la 30 g zilnic. Creste rapid nu numai frecventa administrarii, dar si cantitatea administrata de fiecare data.
Cocainismul reprezinta dependenta psihica intensa si tendinta de a creste doza, in lipsa dependentei fizice sau a tolerantei fata de substanta. Cocainomania este exemplul cel mai elocvent al dependentei exclusiv psihice care, in privinta efectului ei distructiv, este comparabila cu dependenta psihica si fizica data de consumul de opiacee.
Fenomenele de sevraj psihic ce apar in caz de abstinenta sunt adesea atat de puternice, incat pot duce la tentative de suicid, avand in vedere faptul ca este pastrata capacitatea de interventie a individului in timpul abstinentei – spre deosebire de cea din sindromul de abstinenta a opioidomanului8.
Marijuana este un amestec verde, maro sau gri din frunzele, tulpinile, semintele si florile uscate ale canepei (Canabis Sativa) si are aspect de tutun verzui taiat foarte fin4. Principalul component psihoactiv din aceasta planta este tetra-hidro-cannabinolul (THC), desi exista si alte substante canabinoide care pot contribui la efectele marijuanei1. Cu cat concentratia de THC este mai mare cu atat efectele drogului sunt mai puternice.
Cea mai obisnuita modalitate de consum a marijuanei este fumatul in forma pura sau amestecata cu tutun. Uneori este fumata intr-o pipa speciala, dar de cele mai multe ori intr-o tigara rasucita numita “joint”7. Este posibila si ingestia drogului, fie prin incorporarea in mancare, fie sub forma unui extract lichid (ceai)3.
Marijuana este absorbita rapid din plamani in circulatie, cu instalarea imediata a efectelor; in cazul ingestiei efectele apar mai lent, dar sunt mai indelungate.
Substantele canabinoide naturale si produsii lor de metabolism sunt liposolubile, fiind stocate in tesuturile grase ale organismului, inclusiv la nivel cerebral, o perioada de timp indelungata de la consum.
Metabolitii canabisului sunt prezenti in sange, bila, fecale si urina; in urina pot fi detectati intr-un interval de cateva ore de la expunere. Datorita liposolubilitatii persista mult timp in tesuturile grase, de unde sunt eliberati lent si excretati in urina in decurs de cateva zile, saptamani sau chiar luni de la ultima expunere, in functie de intensitatea si frecventa utilizarii. Metabolitul 11-nor-Δ9 THC-9-acid carboxilic este principalul marker urinar al consumului de marijuana3.
Efectele acute ale consumului includ: alterarea memoriei, confuzie temporala, afectarea performantelor motorii si depersonalizare4.
Efectele substantelor active din canabis depind in mod decisiv de personalitatea si mediul social al consumatorului. Unii oameni nu simt nimic daca fumeaza marijuana iar altii se pot relaxa si pot avea un sentiment inaltator.
Se descriu diferite faze ale starii tipice de euforie (engl. “cannabis high”, “social high”). Printre efectele initiale se numara adesea o stare de agitatie, insotita ocazional de stare de tensiune si anxietate, stari ce vor fi urmate in curand de o senzatie placuta de siguranta si ocrotire. Urmeaza stari introspective si echilibrate, de un calm deosebit. Alteori pot aparea oscilatii ale starii de spirit, rasul nemotivat alternand cu tacerea contemplativa. Este caracteristica intensificarea perceptiei mediului extern si intern. In cazul consumului in grup, aceste modificari pot determina o traire mai intensa a relatiilor de grup.
Ameteala dupa canabis nu are aceeasi evolutie in toate cazurile, exista si stari euforice atipice. Uneori consumul de canabis poate simula, agrava sau declansa psihoze schizofreniforme8.
Consumul cronic poate induce in plus efecte la nivel cardiovascular si pulmonar4.
Dependenta fizica de substantele active din canabis poate aparea in urma consumului indelungat si depinde de doza utilizata, de regularitatea consumului, de organismul consumatorului etc. Aparent nu exista simptome de sevraj fizic pur dupa oprirea consumului.
Exista riscul de a dobandi dependenta psihica in timp si prin consum regulat8.
Morfina, un produs natural obtinut din macul alb, este un analgezic narcotic folosit pentru a ameliora durerea severa. Extrasa din opiumul rezultat prin uscarea laptelui de mac, morfina poate fi rafinata chimic ulterior in heroina, un derivat diacetilat cu potenta mai mare.
Aceste opiacee cu structura chimica similara reduc sensibilitatea fata de stimulii fizici si psihologici, diminua durerea, teama si anxietatea1.
Opiaceele sunt administrate de obicei intravenos sau subcutanat, dar pot fi si fumate sau prizate. Dupa patrunderea in circulatie, tind sa se concentreze in plamani, splina, rinichi si ficat; concentratii mai mici se gasesc in musculatura si sistemul nervos central. Exista mai multe cai de detoxifiere a organismului de opiacee printre care se numara dealchilarea, adaugarea de grupari hidroxil, degardarea hidrolitica si conjugarea cu acidul glucuronic. Morfina este excretata in urina sub forma glucuronidata, libera nemodificata si alti metaboliti minori. Desi unii metaboliti ai opiaceelor apar in bila si fecale, excretia urinara reprezinta principala cale de eliminare3.
Heroina are practic acelasi spectru de actiune ca si morfina, in schimb are un efect analgezic de 5 pana la 10 ori mai puternic. In acelasi timp, heroina este si puternic euforizanta. La fel ca morfina, estompeaza activitatea intelectuala a omului si influenteaza starea sa psihica in sensul eliminarii fricii si proastei dispozitii. Sub influenta heroinei oamenii par a fi foarte fericiti, iar nevoile lor sunt complet satisfacute. Adesea consumatorii relateaza un episod de “flash” (engl. trasnet), un flux dinamic, de placere ce cuprinde intreg corpul imediat dupa injectarea in circulatia sanguina. Totalitatea efectelor resimtite de catre cei care consuma aceste droguri se mai numeste “kick” (energie, avant, putere mobilizatoare). Termenii sugereaza functia puternica de amplificare a senzatiilor prin care aceste opiacee pot domina comportamentul persoanei dependente, mai ales daca sunt administrate injectabil. Supradozarea poate duce in cazuri extreme la deces ca urmare a insuficientei respiratorii8.
Opiaceele induc o stare de dependenta fizica intensa; simptomele de sevraj se pot instala in cateva ore de la ultima doza si pot continua o perioada de 5-10 zile. Consumatorul incearca sa-si administreze din nou drogul, atat pentru a elimina efectele neplacute ale sevrajului cat si pentru a obtine euforia dorita. Intervalul de timp de la administrarea drogului pana la instalarea efectelor pozitive depinde de frecventa consumului, cantitatea, rata metabolica, timpul de injumatatire si rata de excretie a drogului, precum si de varsta, greutatea, activitatea si dieta consumatorului1;8.
Metadona este un opioid produs pe cale sintetica, folosit ca analgezic, antitusiv sau ca medicament de substitutie, ce se prescrie in cazul dependentei majore de opiacee.
Este un agonist al receptorilor opioizi cu proprietati farmacologice similare morfinei. Efectul metadonei apare la 30 – 60 minute dupa administrarea orala si la 10 – 20 minute dupa administrarea parenterala si dureaza intre 12 si 48 ore, in functie de doza administrata si variabilitatea individuala a procesului de metabolizare. Timpul de injumatatire este de 15 – 55 ore, facand posibila o singura administrare pe zi. Excretia metadonei si metabolitiilor sai are loc in principal pe cale renala6;7.
Datorita instalarii insidioase a efectului, in cazul administrarii orale, nu se produce asa-numitul “kick”, ceea ce determina o lipsa a sentimentului euforic. Daca insa se administreaza intravenos, efectul este similar unei doze de heroina injectata.
Administrata in doze mici, metadona ocupa receptorul opioid pentru perioade lungi de timp blocand efectele morfinei si eliminand efectul euforic, pe care dependentii de heroina il cauta. Metadona permite astfel, incetarea consumului de heroina sau alte opiacee, fara ca sindromul de sevraj sa apara, in conditiile unei atente supravegheri medicale, psihologice si sociale.
In general, este bine tolerata, insa unii pacienti pot prezenta anumite tulburari, dintre care cele mai importante sunt: transpiratia excesiva, constipatia, greturile, tulburarile de somn si de sensibilitate gustativa.
Efectele adverse ce apar dupa administrare repetata includ sedarea marcata, deprimarea respiratorie si a SNC-ului, greata si varsaturi, bradicardie, hipotensiune arteriala, cresterea presiunii intracraniene, mioza, eliberarea de hormon antidiuretic, precum si dependenta fizica si psihologica. Metadona determina dependenta, insa sindromul de abstinenta este mai putin intens decat in cazul morfinei6.
Fenciclidina, cunoscuta sub denumirea de “praful ingerilor” sau PCP, este un halucinogen, ce a fost folosit in anii 50 ca anestezic. Aceasta a fost scosa din uz, deoarece cauza pacientilor anesteziati halucinatii si delir. PCP este disponibila intr-o serie de forme: praf alb, capsule sau comprimate, ce pot fi inghitite, fumate (singure sau in combinatie cu marijuana), prizate sau injectate.
Efectele depind de doza de medicament administrata, modul de utilizare, precum si variatiile individuale. Dozele mici actioneaza ca un stimulent, accelerand functiile organismului. Efectele fenciclidinei, variaza de la depresie (uneori stari catatonice) la euforie, furie violenta si halucinatii, oferind un comportament bizar. Pentru multi utilizatori, PCP modifica modul in care acestia percep lucrurile din jurul lor si pe ei insisi. De asemenea, fenciclidina determina cresterea frecventei cardiace si a tensiunii arteriale, eritem facial, transpiratii, ameteli si parestezii. Atunci cand sunt luate in doze mari, pot provoca somnolenta, convulsii, coma si moarte prin insuficienta pulmonara sau cardiaca si hemoragii cerebrale.
PCP poate fi detectat in urina la 4-6 ore de la administrare si persista 7-14 zile in functie de rata de metabolizare, varsta, greutatea, activitatea si dieta consumatorului6.
Specimen recoltat – o proba de urina spontana5.
Recipient de recoltare – eprubeta pentru urina5.
Cantitatea recoltata – 10 mL5.
Prelucrare necesara dupa recoltare – nu este necesara adaugarea de aditivi sau substante conservante; pH-ul probelor de urina trebuie sa se mentina in intervalul fiziologic 5-85.
Stabilitate proba – probele de urina sunt stabile 3 zile la 2-8°C; daca nu este posibila testarea lor in acest interval de timp probele vor fi congelate5.
Metoda – imunocromatografica. Este o metoda imunologica calitativa de evidentiere a substantelor toxice sau metabolitilor acestora in urina. Testul foloseste conjugate proteice cu substantele toxice mentionate mai sus, ce intra in competitie cu drogurile din urina pentru anumite situsuri de pe anticorpii specifici. Daca drogurile sunt prezente in urina in concentratii mai mici decat cut-off-ul, situsurile anticorpilor specifici nu sunt saturate si anticorpii vor reactiona cu conjugatele proteice. Complexele astfel formate sunt vizualizate in zona care contine banda testului sub forma unei linii colorate. Prezenta drogurilor peste limita cut-off-ului va satura situsurile specifice de pe anticorpi si nu va determina aparitia unei benzi colorate. In test este inclusa si o banda de control.
Test negativ – linia de control (C) + linie colorata (T); indica o concentratie urinara mai mica decat cut-off-ul.
Test pozitiv – doar linia de control (C); indica o concentratie urinara mai mare decat cut-off-ul5.
Valori de referinta – negativ pentru fiecare din cele 8 droguri testate.
Rezultatele pozitive semnifica prezenta unei concentratii de substante toxice mai mari decat cut-off-ul5.
|
Test |
Cut-off (ng/mL) |
|
Amfetamine |
1 |
|
Barbiturice |
300 |
|
Benzodiazepine |
300 |
|
Cocaina |
300 |
|
Canabis |
50 |
|
Metadona |
300 |
|
Opiacee |
300 |
|
Fenciclidina |
25 |
Limite si interferente – Un rezultat pozitiv indica prezenta substantelor toxice in proba, dar nu furnizeaza informatii despre gradul intoxicarii, modul de administrare sau concentratia urinara.
Este posibil ca ingestia de alimente care contin seminte de mac sa determine rezultate pozitive la testarea opiaceelor ca urmare a continutului natural in morfina al semintelor de mac.
Se recomanda ca toate rezultatele pozitive sa fie confirmate printr-o metoda mai specifica: gaz-cromatografie/spectrometrie de masa.
Un rezultat negativ nu indica neaparat lipsa consumului de substante nocive, acestea putand fi la un nivel sub limita de detectie a metodei5.
Bibliografie
- Blum K. Handbook of Abusable Drugs. 1st ed. New York, NZ: Gardner Press Inc 1984.
- Clark WG, Brater DC, Johnson AR, eds. Goth”s Medical Pharmacology 12th ed. St. Louise: CV Mosby Company 1998.
- Hawks RL, Chiang CN, eds. Urine testing for drugs of abuse. National Institute on Drug Abuse (NIDA), Research Monograph 73:1986.
- Klonoff H. Marijuana and driving in real life situations. in Science 1974; 186:317-324.
- Laborator Synevo. Referinte specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2007. Ref Type: Catalog.
- Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Bilirubin, Total and Direct, Serum. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication
- Mayo Clinic/Mayo Medical LaboratoriesTest Catalogs and Guides. Methadone Confirmation, Urine. www.mayomedicallaboratories.com. Ref Type: Internet Communication.
- www.dependenta.ro/droguri. Amfetamine. Reference type: Internet Communication.