Synevo
CEA este o glicoproteina cu greutate moleculara de 180kD, care are o componenta carbohidrat variabila (45-60%). La fel ca AFP (alfa-fetoproteina), CEA apartine grupului antigenelor oncofetale care sunt produse in perioada embrionara si fetala. In timpul dezvoltarii embrionului, CEA se formeaza in pancreas si in tractul gastrointestinal ca un antigen de suprafata celulara. Sinteza CEA este supresata dupa nastere si, in consecinta, valorile acestuia sunt scazute la adultul sanatos (apare in cantiati foarte mici in tesutul intestinal, pancreatic si hepatic).
Cresteri semnificative ale concentratiei CEA sunt intalnite in diverse neoplazii (cancer colorectal, pancreatic, gastric, pulmonar, mamar, cervical, ovarian)1;2;4-6.
Determinarea CEA in lichidul cefalorahidian poate fi utila in diagnosticarea unor tumori primare si secundare ale sistemului nervos central, iar dozarea lui in lichidul pleural este utila in diagnosticul pleureziilor paraneoplazice din carcinoame pulmonare, mamare, digestive si ovariene (in asociere cu CA 125)6.
Recomandari pentru determinarea CEA – monitorizarea pacientilor (raspuns la tratament, posibil indicator al recurentei tumorale si al prognosticului) cu diferite neoplazii (cancer colorectal, mamar, pulmonar, gastric, pancreatic, ovarian)1;2;4-6.
Pregatire pacient – à jeun (pe nemancate)3.
Specimen recoltat – sange venos3.
Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator3.
Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat in maxim 2 ore; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C, la -20°C sau la -70°C3.
Volum proba – minim 0.5 mL ser3.
Cauze de respingere a probei
- specimen hemolizat;
- specimen expus la temperatura ridicata;
- specimen contaminat bacterian3.
Stabilitate proba – serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C; timp indelungat la -20°C sau la-70°C; nu decongelati/recongelati3.
Metoda – imunochimica cu detectie prin electrochemilumiscenta (ECLIA)3.
Valori de referinta – <3.4 ng/mL (nefumatori); <4.3 ng/mL (fumatori)3.
Limita de detectie – 0.20 ng/mL3.
Limite si interferente
CEA nu poate fi folosit in scop de screening4-6.
Cresteri usoare sau moderate (rar peste 10 ng/mL) sunt intalnite la fumatori si in unele afectiuni benigne ale intestinului (colita ulceroasa, boala Crohn, polipoze), pancreasului (pancreatite), ficatului (ciroza hepatica, hepatita cronica), rinichilor (insuficienta renala), plamanilor (emfizem pulmonar) si glandelor mamare.
- Interferente analitice
Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:
– tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;
– titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu;
– anticorpii monoclonali proveniti de la soarece administrati la unii pacienti in scop diagnostic sau terapeutic3.
Datorita heterogenitatii strucurale marcate, valorile obtinute prin diverse tehnici sunt foarte variate si nu pot fi convertite de la o tehnica la alta. De aceea se recomanda utilizarea aceleiasi metode de determinare a CEA in monitorizarea evolutiei unei boli maligne4;5.
Bibliografie
- Dobreanu M. Aspecte metabolice in proliferari maligne-markeri tumorali. In Biochimie clinica-Implicatii practice. 2006; 257-276.
- Henry JB. Immunoassay and Related techniques;Tumor markers. In Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods. 1998; 283-297.
- Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
- Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Carcinoembryonic Antigen (CEA) (Serial Monitor). www.labcorp.com. 2003. Ref Type: Internet Communication.
- The National Academy of Clinical Biochemistry. Practice Guidelines and Recommendations for Use of Tumor markers in the Clini .(Laboratory Medicine Practice Guidelines), 2002: 26-29.
- Wallach Jaques. Markeri tumorali. In Interpretarea testelor de diagnostic. 2001; 1188-1203.