Site icon laMedic.ro

Proteina S (activitate)

Laborator Synevo

 

Informatii generale

Proteina S este o glicoproteina dependenta de vitamina K sintetizata in ficat, celule endoteliale si megakariocite. Aproximativ 60% din cantitatea circulanta de proteina S este legata de proteina de legare a fractiunii C4b a complementului (C4b-binding protein). Restul cantitatii de proteina se gaseste sub forma libera, capabila sa actioneze ca un cofactor non-enzimatic al proteinei C activate. Proteina S intensifica inactivarea factorilor Va si VIIIa la nivelul suprafetelor fosfolipidice si de asemenea exercita un rol in efectul fibrinolitic al proteinei C activate. Studiile recente indica o posibila implicare a fractiunii legate a proteinei S in activitatea anticoagulanta independenta de proteina C activata1;2.

Deficitul de proteina S se asociaza cu tromboza venoasa recurenta, cu sau fara embolism pulmonar, survenita la pacienti tineri1;2;5.

Exista 3 tipuri de deficit de proteina S:

– tipul I: proteina S este normala functional, dar se gaseste intr-o cantitate insuficienta pentru a controla cascada coagularii (sunt scazute atat forma libera cat si cea legata, iar activitatea este redusa);

– tipul II: cantitate normala de proteina S, care este insa incapabila sa-si exercite functia (activitate redusa) ca urmare a unor defecte moleculare;

– tipul III: cantitate redusa de proteina S libera asociata cu o activitate scazuta, in prezenta unei cantitati normale de proteina S totala5.

Deficitul dobandit de proteina S poate fi intalnit in sarcina, administrarea contraceptivelor orale, afectiuni hepatice, nefropatie diabetica, tromboza venelor cerebrale, purpura trombotica trombocitopenica precum si in alte afectiuni autoimune si inflamatorii in care se inregistreaza o crestere a proteinei de legare a fractiunii C4b si concomitent o scadere a fractiunii libere1.

Recomandari pentru determinarea proteinei S

Pregatire pacient – à jeun; daca pacientul se afla sub terapie cu anticoagulante orale, acestea vor fi intrerupte cu 2 saptamani inaintea recoltarii; de asemenea, tratamentul cu heparina va fi intrerupt cu 2 zile inaintea recoltarii3;4.

Specimen recoltat  sange venos3. 

Recipient de recoltare – vacutainer cu citrat de Na 0.105 M (1/9) (capac bleu/verde)3.

Cantitatea recoltata – cat permite vacuumul3.

Cauze de respingere a probei

-specimen hemolizat

-specimen coagulat

-vacutainer care nu este plin

-specimen contaminat cu heparina3

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa plasma prin centrifugare si se lucreaza imediat;  daca acest lucru nu este posibil, plasma se poate stoca la -20°C; probele de plasma recoltate in alte centre decat laboratorul Grozovici vor fi transportate in recipientul destinat probelor congelate3.

Stabilitate proba – plasma separata este stabila 4 ore la 18-25°C; 1 luna la -20C4; se va evita decongelarea/recongelarea3.

Metoda – test de coagulare care masoara activitatea proteinei S3. 

Valori de referinta –  65-145%3.

Interpretarea rezultatelor

Testul detecteaza toate cele 3 tipuri de deficit, dar nu permite diferentierea lor. De aceea, in cazul obtinerii unei activitati scazute a proteinei S se recomanda testarea antigenului proteinei S totale si proteinei S libere3.

Limite si interferente 

Nou-nascutii prezinta o activitate scazuta a proteinei S4.

Sarcina, folosirea contraceptivelor orale, tratamentul cu heparina sau proba contaminata cu heparina (recoltare de pe cateter heparinizat) se pot asocia de asemenea cu o reducere a activitatii proteinei S1;4.

Prezenta inhibitorilor de trombina (hirudin sau argatroban), anticoagulantilor lupici sau altor anticorpi antifosfolipidici in plasma testata poate determina o supraestimare a activitatii proteinei S. Pe de alta parte, rezistenta la proteina C activata (datorata mutatiei factorului V Leiden) poate induce masurarea unei activitati scazute a proteinei S3;4.

Bibliografie

  1. Frances Fischbach. Blood Studies; Hematology and Coagulation. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 ed. 2009, 179-181.
  2. Ian Jennings, Peter Cooper. Screening for Thrombophilia: A Laboratory Perspective. In British Journal of Biomedical Science, 2010. www.findarticles.com.
  3. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
  4. Laboratory Corporation of America.Directory of Services and Interpretive Guide. Protein S Functional www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
  5. Protein S Deficiency. www.med.uiuc.edu/hematology.
Exit mobile version