Proteina S (activitate)

Laborator Synevo

 

Informatii generale

Proteina S este o glicoproteina dependenta de vitamina K sintetizata in ficat, celule endoteliale si megakariocite. Aproximativ 60% din cantitatea circulanta de proteina S este legata de proteina de legare a fractiunii C4b a complementului (C4b-binding protein). Restul cantitatii de proteina se gaseste sub forma libera, capabila sa actioneze ca un cofactor non-enzimatic al proteinei C activate. Proteina S intensifica inactivarea factorilor Va si VIIIa la nivelul suprafetelor fosfolipidice si de asemenea exercita un rol in efectul fibrinolitic al proteinei C activate. Studiile recente indica o posibila implicare a fractiunii legate a proteinei S in activitatea anticoagulanta independenta de proteina C activata^1;2.

Deficitul de proteina S se asociaza cu tromboza venoasa recurenta, cu sau fara embolism pulmonar, survenita la pacienti tineri^1;2;5.

Exista 3 tipuri de deficit de proteina S:

– tipul I: proteina S este normala functional, dar se gaseste intr-o cantitate insuficienta pentru a controla cascada coagularii (sunt scazute atat forma libera cat si cea legata, iar activitatea este redusa);

– tipul II: cantitate normala de proteina S, care este insa incapabila sa-si exercite functia (activitate redusa) ca urmare a unor defecte moleculare;

– tipul III: cantitate redusa de proteina S libera asociata cu o activitate scazuta, in prezenta unei cantitati normale de proteina S totala⁵.

Deficitul dobandit de proteina S poate fi intalnit in sarcina, administrarea contraceptivelor orale, afectiuni hepatice, nefropatie diabetica, tromboza venelor cerebrale, purpura trombotica trombocitopenica precum si in alte afectiuni autoimune si inflamatorii in care se inregistreaza o crestere a proteinei de legare a fractiunii C4b si concomitent o scadere a fractiunii libere¹.

Recomandari pentru determinarea proteinei S

• investigarea unor complicatii tromboembolice neexplicabile, in special la pacienti <50 ani si cu istoric familial pozitiv de evenimente trombotice;
• inaintea administrarii contraceptivelor orale la paciente cu  episoade trombotice in antecedente sau cu istoric familial pozitiv³.

Pregatire pacient – à jeun; daca pacientul se afla sub terapie cu anticoagulante orale, acestea vor fi intrerupte cu 2 saptamani inaintea recoltarii; de asemenea, tratamentul cu heparina va fi intrerupt cu 2 zile inaintea recoltarii^3;4.

Specimen recoltat – sange venos³. 

Recipient de recoltare – vacutainer cu citrat de Na 0.105 M (1/9) (capac bleu/verde)³.

Cantitatea recoltata – cat permite vacuumul³.

Cauze de respingere a probei

-specimen hemolizat

-specimen coagulat

-vacutainer care nu este plin

-specimen contaminat cu heparina³

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa plasma prin centrifugare si se lucreaza imediat;  daca acest lucru nu este posibil, plasma se poate stoca la -20°C; probele de plasma recoltate in alte centre decat laboratorul Grozovici vor fi transportate in recipientul destinat probelor congelate³.

Stabilitate proba – plasma separata este stabila 4 ore la 18-25°C; 1 luna la -20C⁴; se va evita decongelarea/recongelarea³.

Metoda – test de coagulare care masoara activitatea proteinei S³. 

Valori de referinta –  65-145%³.

Interpretarea rezultatelor

Testul detecteaza toate cele 3 tipuri de deficit, dar nu permite diferentierea lor. De aceea, in cazul obtinerii unei activitati scazute a proteinei S se recomanda testarea antigenului proteinei S totale si proteinei S libere³.

Limite si interferente 

Nou-nascutii prezinta o activitate scazuta a proteinei S⁴.

Sarcina, folosirea contraceptivelor orale, tratamentul cu heparina sau proba contaminata cu heparina (recoltare de pe cateter heparinizat) se pot asocia de asemenea cu o reducere a activitatii proteinei S^1;4.

Prezenta inhibitorilor de trombina (hirudin sau argatroban), anticoagulantilor lupici sau altor anticorpi antifosfolipidici in plasma testata poate determina o supraestimare a activitatii proteinei S. Pe de alta parte, rezistenta la proteina C activata (datorata mutatiei factorului V Leiden) poate induce masurarea unei activitati scazute a proteinei S^3;4.

Bibliografie

1. Frances Fischbach. Blood Studies; Hematology and Coagulation. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 ed. 2009, 179-181.
2. Ian Jennings, Peter Cooper. Screening for Thrombophilia: A Laboratory Perspective. In British Journal of Biomedical Science, 2010. www.findarticles.com.
3. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog.
4. Laboratory Corporation of America.Directory of Services and Interpretive Guide. Protein S Functional www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
5. Protein S Deficiency. www.med.uiuc.edu/hematology.