Site icon laMedic.ro

Gastrina

Laboratorul Synevo

 

Informatii generale si recomandari pentru determinarea gastrinei

Gastrina este un hormon secretat de celulele G antrale si are rolul de a stimula productia de HCl gastric, motilitatea antrala, secretia de pepsina si factor intrinsec.

In circulatie gastrina este prezenta sub mai multe forme moleculare, cele mai importante fiind G-34 („big gastrin”) si G-14 („minigastrin”)3. Valorile gastrinei prezinta variatii circadiene si fluctuatii fiziologice in raport cu mesele.

Determinarea gastrinei detine un rol important in diagnosticul tumorilor Zollinger-Ellison (gastrinoame) in prezenta hiperaciditatii1.

In conditii à jeun, la persoanele sanatoase, nivelurile gastrinei circulante nu depasesc 100 pg/mL, pe cand la cele cu sindrom Zollinger-Ellison sunt semnificativ crescute peste limita superioara a normalului2.

Tumorile neuroendocrine asociate cu sindromul Zollinger-Ellison sunt caracterizate prin hiperaciditate gastrica si ulcer gastro-duodenal; se pot asocia diareea si steatoreea. Nivelurile de gastrina >500-600 pg/mL la un pacient cu hiperaciditate gastrica bazala indica adesea prezenta unui gastrinom, desi aceste valori pot fi intalnite si in unele cazuri de hiperplazie a celulelor G antrale. Un procent de 15-20% din pacientii cu sindrom Zollinger-Ellison asociaza si alte tumori endocrine cum ar fi: adenom paratiroidian, insulinoame, tumori hipofizare si suprarenaliene (sindrom Cushing), fiind incadrat in sindromul Werner (neoplazii endocrine multiple de tip I). Gastrinoamele sunt maligne in 62% din cazuri, iar 44 % din pacienti prezinta metastaze. De obicei gastrinoamele sunt localizate in pancreas, dar isi pot avea originea si la nivelul duodenului. Au fost descrise doar cateva cazuri de gastrinoame cu localizare primara la nivelul stomacului3.

Niveluri crescute de gastrina sunt intalnite si in alte conditii patologice cum ar fi: anemia pernicioasa (nivelurile de gastrina cresc proportional cu gradul hipoaciditatii gastrice), obstructia pilorica cu distensie antrala, dupa vagotomie precum si la unii pacienti cu boala ulceroasa obisnuita.

Deoarece aproximativ jumatate din pacientii cu tumori Zollinger-Ellison au niveluri bazale de gastrina <500 pg/mL (care nu permit diferentierea unui gastrinom de alte conditii asociate cu hipergastrinemie), sunt adesea necesare proceduri de confirmare2. Acestea constau in determinarea gatrinemiei in urma administrarii unor substante, secretina oferind cea mai buna acuratete a diagnosticului2. In mod normal administrarea intravenoasa de secretina reduce secretia de gastrina, dar la pacientii cu gastrinom nivelurile serice de gastrina inregistreaza o crestere paradoxala2.

  

Pregatire pacient  obligatoriu à jeun (pe nemancate) – ultima masa in urma cu 12-14 ore2.

Specimen recoltat – sange venos2.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator2

Cantitate recoltata  minim 0.5 mL ser2.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat, icteric, lipemic sau contaminat bacterian; probe care nu au sosit la laborator congelate; nu sunt acceptate probe de plasma2.

Prelucrare necesara dupa recoltare  se separa serul prin centrifugare cat mai repede dupa formarea completa a coagulului; daca proba nu poate fi analizata imediat va fi congelata la -20°C; probele recoltate in afara sediilor laboratorului vor fi transportate in recipientul destinat probelor congelate2.

Stabilitate proba  serul este stabil 1 luna la -20°C; nu decongelati/recongelati2.

Metoda – imunoenzimatica cu detectie prin chemiluminiscenta2.

Valori de referinta – 13-115 pg/mL

Factor de conversie: pg/mL x 0.47664 =pmol/L2.

Limita de detectie – 5pg/mL2.

Interpretarea rezultatelor

Valori ale gastrinemiei bazale >1000 pg/mL in prezenta unei hiperaciditati gastrice (secretie acida bazala >15 mmol/h la un pacient cu ulcer gastro-duodenal care nu a suferit interventie chirurgicala) stabilesc cu certitudine diagnosticul de sindrom Zollinger-Ellison3.

Cresteri ale gastrinei serice sunt intalnite si in urmatoarele conditii clinice:

  

Scaderi ale gastrinei serice se inregistreaza in:

Limite si interferente

False cresteri ale gastrinei serice se intalnesc la pacientii care nu au respectat conditiile de ajunare (o masa bogata in proteine induce o cresteri semnificative), persoane varstnice, diabetici insulino-dependenti sau postgastroscopie.

Cresteri: blocanti de receptori H2, steroizi, preparate de calciu1.

Anticorpii heterofili prezenti in serul pacientilor pot interactiona cu imunoglobulinele incluse in componentele kit-ului si da rezultate neconcludente2.

Bibliografie

  1. Frances Fischbach. Chemistry Studies. In A Manual of Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 393-394.
  2. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type: Catalog.
  3. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Gastrin, Serum. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication.
Exit mobile version