Site icon laMedic.ro

Electroforeza hemoglobinei

Informatii generale

Hemoglobina reprezinta elementul esential pentru principala functie fiziologica a eritrocitului: functia respiratorie. Hemoglobina este o cromoproteina porfirinica care contine fier, in structura sa intrand o parte proteica – globina – si o parte prostetica – hemul. Globina difera ca structura de la o hemoglobina la alta, ea imprimand specificitate diverselor hemoglobine cunoscute.

In cursul dezvoltarii organismului de la embrion la adult se succeda mai multe tipuri de Hb; hemoglobinele embrionare Gower 1, Gower 2 si Portland sunt inlocuite incepand cu cea de-a 3-a luna de gestatie de catre Hb fetala (HbF), care reprezinta 70-80% din totalul Hb la nou-nascut, dupa care sinteza sa scade rapid, ajungand la sfarsitul primului an de viata la valori sub 2% din totalul Hb. Hb A si Hb A2sunt caracteristice perioadei adulte de dezvoltare; sinteza lor incepe inca  din perioada fetala, iar dupa nastere ele inlocuiesc rapid Hb F. La adultul normal, Hb A reprezinta 97-98%, HbA2 2-3%, iar HbF sub 1%1.

Lanturile polipeptidice α, β, γ si δ ale globinei alcatuiesc hemoglobinele fiziologice (fiecare molecula de hemoglobina contine doua perechi de lanturi polipeptidice), lantul α fiind comun celor trei hemoglobine:

HbA = α2 β2               

HbA2 = α2 δ2

HbF = α2 γ2.

Ca si in cazul celorlalte proteine structura spatiala a hemoglobinei precum si alte proprietati moleculare depind de tipul si secventa de aminoacizi care intra in alcatuirea hemoglobinei. Substitutia unor aminoacizi din lanturile polipeptidice ca urmare a mutatiilor genetice genereaza variante anormale de hemoglobina ce prezinta o incarcare electrica diferita si in consecinta mobilitati electroforetice diferite. Pe de alta parte, scaderea ratei de sinteza a unui tip de lant al globinei da nastere la anomalii cantitative denumite sindroame talasemice.

Metodele electroforetice sunt utilizate de rutina in screening-ul anomaliior hemoglobinei. Dintre acestea cea mai cunoscuta este electroforeza Hb in mediu alcalin (pH 8.2-8.6) folosind ca suport de migrare gelul de agaroza. La pH alcalin hemoglobina prezinta o sarcina electrica negativa si va migra catre anod. Prin aceasta metoda pot fi separate si identificate hemoglobinele fiziologice HbA, HBA2, HbF si migreaza de asemenea o serie de variante de hemoglobina, cum ar fi HbS, HbD, HbG, Hb Lepore, HbC, HbO-Arab, care genereaza majoritatea hemoglobinopatiilor cunoscute.

La rularea fiecarui set de probe este folosit un control ce contine hemoglobinele A, F, S si C. Deoarece este utilizata o coloratie pentru proteine si nu una pentru hem, anhidraza carbonica (enzima cu un continut crescut in eritrocite) va fi vizualizata suplimentar in spatele benzii A2. Pentru identificarea fractiunilor Hb pozitia benzilor obtinute este comparata cu cea a benzilor standard furnizate de materialul de control pozitia benzilor obtinute fiind comparata cu cea a benzilor standard furnizate de materialul de control (vezi fig.1). Cuantificarea relativa a benzilor obtinute se face prin scanarea densitometrica a gelului electroforetic1;3.

  ––– 

Fig. 1 Migrarea fractiunilor Hb la electroforeza in gel de agaroza la pH alcalin

Cu toate acestea electroforeza hemoglobinei in gel de agaroza la pH alcalin prezinta limitari importante:

-variatii mari in cuantificarea HbA2, ceea ce afecteaza identificarea corecta a beta-talasemiilor;

– imposibilitatea separarii HbS de HbD si a HbC de HbE si HbA2 (vezi fig.1).

Din aceste motive in laboratorul nostru se utilizeaza in prezent electroforeza capilara pentru separarea fractiunilor Hb. Prin aceasta tehnica, complet automatizata, moleculele incarcate electric sunt separate pe baza mobilitatii electroforetice proprii intr-o solutie tampon alcalina. Separarea se produce de asemenea si in functie de pH-ul solutiei electrolitice si de fluxul electroosmotic.

Sistemul electroforetic este alcatuit din tuburi capilare de silica (SiO2) cu d<100 μ care functioneaza in paralel ceea ce permite 7 analize simultane pentru cuantificarea unei fractiuni de Hb. Proba diluata cu solutia hemolizanta este injectata la capatul anodic al capilarului; se aplica apoi un voltaj inalt pentru separarea fractiunilor Hb care vor fi apoi detectate la 415 nm de catre detectorul de absorbanta plasat la capatul catodic al capilarului. Astfel, fractiunile Hb sunt detectate direct si specific la lungimea de unda caracteristica Hb. In final, pe ecranul analizorului vor fi afisate pozitiile potentiale ale fractiunilor Hb obtinute (identificate in zonele denumite Z1 →Z15) precum si cuantificarea acestora. Prin utilizarea unui tampon cu pH alcalin fractiunile Hb normale sau anormale vor fi detectate in urmatoarea ordine de la catod la anod (Z1 →Z15): δA’2 (varianta de HbA2), C, A2/O-Arab, E, S, D, G-Philadelphia, F, A, Hope, Bart, J, N-Baltimore si H.

Electroforegramele rezultate vor fi inspectate vizual pentru a stabili daca s-a obtinut un profil normal sau modificat (vezi fig.2,3).

–––-

Fig. 2  Electroforegrama Hb cu aspect normal (adult)

 –––

Fig. 3  Electroforegrama Hb cu aspect normal (copil de 3 saptamani)

  

Avantajele utilizarii electroforezei capilare sunt urmatoarele:

-cuantificare mai buna a HbA2 pentru identificarea beta-talasemiilor minore (datorita mai multor analize simultane);

-diferentierea HbS de HbD precum si a HbC de HbE si HbA2 (aceste fractiuni co-migreaza la electroforeza Hb in gel de agaroza in mediu alcalin);

-deoarece nu este vizualizata anhidraza carbonica pe eletroforegrama este posibila identificarea variantelor de HbA2 in zona Z1 (detectarea unei variante de HbA2 este importanta pentru diagnosticul corect al beta-talasemiilor minore deoarece se insumeaza la HbA2 normala)2.

Recomandari pentru efectuarea electroforezei de hemoglobina – diagnosticul hemoglobinopatiilor si sindroamelor talasemice a caror suspiciune este indicata de:

Indicele Mentzer = VEM/nr. de eritrocite (x106)

                        >14       sugestiv pentru deficit de fier;

                        12-14    echivoc

                        <12       sugestiv pentru tara talasemica.

Indicele RDW = Indicele Mentzer x RDW (largirea distributiei eritrocitare).

                          < 220:    sugestiv pentru talasemie;

                          ≥ 220:    sugestiv pentru anemia feripriva4.

Pregatire pacient  à jeun (pe nemancate) sau postprandial (dupa mese)2.

Specimen recoltat  sange venos2.

Cauze de respingerea probei  specimen coagulat sau care a depasit perioada de stabilitate2.

Recipient de recoltare – vacutainer cu K3 EDTA2.

Cantitate recoltata – cat permite vacuumul2.

Stabilitate proba  sangele integral este stabil 7 zile la 2-8°C; in nici un caz vacutainerul cu sange recoltat pe K3 EDTA nu se introduce in congelator!!! (se produce hemoliza)2.

Metoda – electroforeza capilara; la fiecare rulare a probelor se utilizeaza un control HbA2 normal2.

Valori de referinta

Pentru cele 3 fractiuni fiziologice se inregistreaza variatii in functie de varsta2:

  

Varsta

HbA

HbA2

HbF

<2 luni

17.7-54

≤1.3

46-81

2-3 luni

37.1-70.6

0.4-1.9

29-61

3-4 luni

41-84

1-3

15-56

4-5 luni

68.2-88.6

2-2.8

9.4-29

5-6 luni

74.9-95.6

2.1-3.1

2.3-3.2

6-9 luni

83.5-95.8

1.9-3.5

2.3-1.3

9-13 luni

91.7-96.7

2-3.3

1.3-5

≥13 luni

96.7-97.8

2.2-3.2

≤0.5

 

Interpretarea rezultatelor

––––

Fig. 4  Electroforegrama unui pacient cu beta-talasemie minor

 

––––-

Fig. 5 Eletroforegrama unui pacient cu forma heterozigota de siclemie

 

–––––

 Fig. 6 Electroforegrama unui pacient cu forma heterozigotade hemoglobinopatie C

 

––––

Fig. 7 Electroforegrama unui pacient cu “boala Hb H”

 

Limite si interferente

 Transfuziile de sange pot dilua o eventuala hemoglobina anormala, pentru o perioada de 3-4 luni, interferand cu rezultatele electroforezei5.

Hiposideremia poate determina obtinerea de valori fals scazute pentru Hb A2; daca exista o neconcordanta intre rezultatul obtinut pentru HbA2 si suspiciunea clinica de betatalasemie minor, pacientul va fi tratat cu fier, pana la normalizarea sideremiei, apoi se va repeta electroforeza de hemoglobina3.

In probele de sange  care au depasit perioada de stabilitate se produce o degradare progresiva a fractiunilor Hb ceea ce poate afecta profilul electroforetic2.

Bibliografie

  1. Predescu C. Sindroamele talasemice. In Tratat de Medicina Interna, Hematologie, partea I (Coordonator Dan Colita). Ed. Med. Buc., 1997; 779-802.
  1. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2013. Ref Type: Catalog.
  2. Bain B, J. Haemoglobinopathy Diagnosis. Blackwell Science, 2001, 20-25.
  3. Glader B. Anemia: General Considerations. In Wintrobe`s Clinical Hematology. Lippincott Williams & Wilkins, Philadelphia, 11th edition, 2004, 962.
  1. Thomas L. Hemoglopinopathies. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany, 1 ed., 1998; 489-493.
Exit mobile version