Site icon laMedic.ro

Anticorpi antinucleari imunofluorescenta

Informatii generale si recomandari pentru efectuarea testului

Identificarea anticorpilor antinucleari (ANA) reprezinta o parte importanta a imunologiei clinice.

Anticorpii antinucleari sunt anticorpi indreptati impotriva antigenelor nucleare si au fost descrisi intr-o multitudine de afectiuni autoimune sistemice si organ-specifice.

Testul ANA isi are originea in fenomenul L.E care a fost evidentiat pentru prima oara in 1948 de catre Haargraves, Richmond si Morton. Totusi, determinarea celulelor lupice s-a dovedit a fi un test putin sensibil si dificil de standardizat.

In 1950, Coons si Kaplan au utilizat anticorpi specifici marcati cu fluoresceina pentru identificarea antigenelor tisulare. In 1957, Holborow, Weir si Johnson au folosit pentru prima data tehnica imunofluorescentei pentru a demonstra ca serul pacientilor LE pozitivi contine anticorpi care produc o fluorescenta nucleara omogena pe tesuturile umane. In 1961, Beck a descris  si alte tipuri de fluorescenta nucleara in serul pacientilor cu diferite afectiuni reumatice utilizand sectiuni de ficat de sobolan.

Substratul ANA traditional a fost reprezentat mult timp de sectiuni de ficat, rinichi sau stomac de sobolan. Inlocuirea acestui substrat a fost realizata cu mult succes de linia celulara Hep-2 (human epithelial type 2 cells) izolata initial de la un carcinom laringian uman, aceasta permitand recunoasterea a peste 30 pattern-uri nucleare si citoplasmatice determinate de peste 100 autoanticorpi diferiti. Avantajele utilizarii celulelor Hep-2 fata de substratul animal sunt:

Astfel, substratul Hep-2 permite recunoasterea autoanticorpilor indreptati impotriva antigenelor din toate etapele  mitozei (profaza, metafaza, anafaza, telofaza), ceea ce nu este posibil utilizand substratul animal1.

Cele mai importante aspecte nucleare descrise la examenul prin  imunofluorescenta indirecta sunt:

In figurile de mai jos sunt ilustrate cateva din pattern-urile nucleare descrise:

––

In concluzie, pattern-ul fluorescentei nucleare reflecta specificitatea pentru diferite afectiuni. Astfel, imunofluorescenta indirecta permite diagnosticul primar in cazuri clinice incerte, monitorizarea tratamentului (prin titrul ANA) si poate furniza informatii decisive pentru investigatiile ulterioare1;2;5.

Pregatire pacient  à jeun (pe nemancate) sau postprandial (dupa mese)3.

Specimen recoltat  sange venos3. 

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator3.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare3.

Volum proba – minim 0.5 mL ser3.

Cauze de respingere a probei – ser intens hemolizat, lipemic sau puternic contaminat bacterian3.

Stabilitate proba  serul separat este stabil 7 zile  la 4°C; timp mai indelungat la -20 °C3.

Metoda – imunofluorescenta indirecta3.

Valori de referinta si interpretarea rezultatelor

<1/100: Negativ3.

Rezultatele se exprima sub forma unui titru (dilutia pana la care poate fi detectata fluorescenta).

In cazul unui rezultat pozitiv alaturi de titru este mentionat si aspectul obtinut in imunofluorescenta.

Aproximativ 98% dintre pacientii cu LES activ vor prezenta un rezultat pozitiv la screening-ul ANA prin imunofluorescenta. Cu toate acestea a fost identificat un grup de pacienti cu boala lupica “ANA negativi”. Aspectele nuclear omogen si/sau nuclear omogen inelar se coreleaza cu LES, activitatea bolii si cu nefrita lupica.

Aspectul de tip centromer se coreleaza in mod tipic cu sindromul CREST (confirmare prin determinare cantitativa imunoenzimatica).

Aspectele de tip nuclear patat se asociaza cu prezenta anticorpilor fata de antigenele nucleare extractibile (ENA): U1-RNP, Sm, SS-A, SS-B, Scl-70 si Jo-14.

In unele cazuri, pe substratul Hep-2 se pot obtine diverse pattern-uri de fluorescenta citoplasmatica:

-patat fin, cu pete fluorescente dispersate, de dimensiuni mici, in majoritatea cazurilor pe un fond omogen sau patat fin dens; antigenele sunt reprezentate de aminoacil-t-ARN-sintetaze, in special Jo-1; se asociaza cu polimiozita/dermatomiozita;

-patat fin dens, cu fluorescenta granulara difuza, aproape omogena, in intreaga citoplasma; antigenele includ rRNP – fosfoproteine ribozomale; este intalnit la pacientii cu LES care prezinta manifestari SNC;

-polar, cu fluorescenta perinucleara grosiera, cu granule dispuse in gramezi la un pol al celulei ce corespund lamelelor aparatului Golgi; se intalneste rareori in LES, in sindromul Sjögren, boala mixta de tesut conjunctiv, granulomatoza Wegener, infectii virale (EBV, HIV);

-reticular grosier, cu fluorescenta difuza reticulara si granulara grosiera ce cuprinde aproape intreaga citoplasma; antigenele sunt proteine din membrana interna a mitocondriilor (in special M2); se asociaza cu ciroza biliara primitiva;

-reticular fin, cu fluorescenta difuza reticulara si granulara fina corespunzatoare reticulului endoplasmatic; se asociaza cu afectiuni hepatice cronice;

-fibrilar, cu o fluorescenta lineara a fibrelor de stres din citoschelet; antigenele implicate sunt reprezentate de actina si miozina; se intalneste in hepatita autoimuna, ciroza biliara primitiva, boala mixta de tesut conjunctiv;

-segmentar, cu fluorescenta unor segmente mici de fibre; antigenele sunt α-actinina, vinculina, tropomiozina; se asociaza cu miastenia gravis, boala Crohn, colita ulceroasa.

In figurile de mai jos sunt ilustrate cateva din pattern-urile citoplasmatice descrise:

––

In toate aceste cazuri este necesara confirmarea rezultatului pe substraturi specifice sau determinarea prin metode imunoenzimatice2.

Limite si interferente 

Persoanele peste 80 ani prezinta o incidenta crescuta (50%) de ANA in titruri joase4

Bibliografie

  1. A.R. Bradwell, R.G. Hushes ,E.L. Harden. Atlas of Hep-2 patterns, Second Edition, 2003.
  2. Carlos Alberto von Mühlen, Robert M. Nakamura. Clinical and laboratory Evaluation of Systemic Rheumatic Diseases. In Henry´s Clinical Diagnosis and Management By Laboratory Methods, Ed.Saunders, 2007, 924-928.
  1. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type: Catalog
  2. Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Antinuclear Antibodies. www.labcorp.com 2010. Ref Type: Internet Communication
  3. Rudolf Mierau, Ekkehard Genth. Autoantibodies in Systemic Rheumatic Diseases. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and Assessment of Clinical Laboratory Results. Lothar Thomas. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt /Main, Germany,1 ed. 1998, 807-833.
Exit mobile version