Centrul de Diagnostic si Tratament „Dr. Victor Babes” / Dr. Voinea Cristina Medic primar Medicina de laborator
Alfa feto proteina (AFP) este o glicoproteina produsa de tesuturile fetale (ficat, sac Yolk, epiteliu intestinal) si de tumorile diferentiate din structuri embrionare. In cursul dezvoltarii fetale, nivelele de alfa feto proteina (AFP) cresc in ser si in lichidul amniotic; avand in vedere ca aceasta proteina traverseaza placenta, ea apare si in serul matern.
Alfa feto proteina (AFP) contine un singur lant polipeptidic, are o greutate moleculara de aproximativ 70 kDa si migreaza electroforetic in zona 1 globulinelor. Partea de carbohidrat reprezinta numai 2,5 % din structura sa. In 1956, alfa feto proteina (AFP) a fost descoperita in serul fetal (Bergstrand, Czar), in 1963 – la soareci cu hepatom (Abelen), iar in 1964 a fost descrisa pentru prima data drept un marker tumoral (Tatarinov).
Proprietatile fizico-chimice si secventa de aminoacizi sunt similare cu cele ale albuminei; astfel se pare ca alfa feto proteina (AFP) indeplineste o functie de transport pentru alte molecule – estrogeni, acizi grasi. De asemenea, AFP are un efect imunosupresiv in timpul sarcinii.
Valorile normale ale alfa feto proteinei (AFP) sunt mai mici de 10 ng/ml. Cresteri fiziologice ale AFP survin la copii sub 1 an si la femei insarcinate, incepand din saptamana a 10-a, cu un maximum de 400 – 500 ng/ml in saptamanile 32 – 36, urmat de o scadere usoara pana la nastere (250 ng/ml) si dupa nastere, cu un timp de injumatatire de 4 zile.
Cresteri usoare si tranzitorii ale alfa feto proteinei (AFP) apar si in diverse afectiuni benigne : hepatite acute virale, toxice, hepatite cronice, boala Crohn, polipoze. Cresteri constante, dar sub 500ng/ml apar in ciroze hepatice.
Utilizarea alfa feto proteinei (AFP) drept marker tumoral consta, in special, in detectia si monitorizarea evolutiei carcinomului hepatocelular, care se dezvolta secundar cirozei hepatice si hepatitelor cronice. In aceste grupe de risc, determinarea AFP este foarte necesara pentru diagnosticul precoce al cancerelor hepatice, fiind utilizata drept metoda de screening. Aproximativ 60 % dintre persoanele cu carcinom hepatocelular au valori crescute ale AFP, 50 % cu valori mai mari de100 ng/ml, 30 % cu valori mai mari de 1000 ng/ml si 20 % cu valori mai mari de 10000 ng/ml. Concentratia de AFP se coreleaza cu marimea tumorii. Nu exista o corelatie intre concentratia de AFP si progresia, stadiul sau gradul de malignitate al tumorii, dar determinarea AFP permite depistarea persoanelor cu risc crescut de a dezvolta carcinom hepatocelular primar. In carcinomul colangiocelular (cu originea in epiteliul biliar), AFP are valori normale; in aceste situatii este recomandata determinarea CA 19-9.
Concentratia de alfa feto proteina (AFP) creste si in tumori maligne disembrioplazice de testicul, ovar sau extragonadale, inregistrandu-se valori de peste 40 ng/ml in 75 % din cazuri. In carcinoamele testiculare non-seminomatoase, sensibilitatea AFP este de 50 – 80 %, iar combinatia AFP si ß-hCG creste sensibilitatea testarii la 86 %. Cresterea post operatorie a AFP si/sau hCG indica progresia afectiunii cu cateva luni inaintea altor proceduri diagnostice, dand posibilitatea reevaluarii terapeutice. Valori preoperatorii crescute ale AFP si/sau hCG indica un prognostic prost.
Nivele crescute de AFP au fost depistate si in alte neoplazii gastro-intestinale (carcinom gastric, colorectal, biliar, pancreatic), in carcinomul pulmonar sau in caz de metastaze hepatice.
Diferentierea intre carcinomul hepatic primar, metastaze hepatice si alte carcinoame se face prin determinarea simultana a alfa feto proteinei si antigenul carcino-embrionar (CEA). Valori scazute ale AFP in prezenta unor concentratii mari de antigen carcino-embrionar (CEA) indica existenta metastazelor hepatice, avand o valoare predictiva pozitiva > 90 %; in carcinomul hepato-celular, CEA poate fi crescut in 20 – 60 % din cazuri, cu valori de 3 – 10 ng/ml, rar peste 20 ng/ml.
Determinarea alfa feto proteinei in cursul sarcinii ajuta la diagnosticul unor malformatii fetale : defecte ale tubului neural, anomalii renale, omfalocel, moarte intrauterina, situatii ce duc la valori ale AFP peste valorile normale pentru varsta respectiva a sarcinii. Valori scazute ale AFP in serul matern pot fi prezente in mola hidatiforma, sindrom Down, avort spontan.
Valori crescute ale alfa feto proteinei in lichidul amniotic sunt inregistrate in spina bifida, anencefalie, nefrita congenitala, teratom sarco-coccigeal, atrezie duodenala, moarte intrauterina, atrezie esofagiana, tetralogie Fallot, hidrocefalie, izoimunizare severa in sistemul Rh.