Vegetaţii veneriene

Boli
  1. Introducere:

1.1. Definiţie: Verucile genitale sunt manifestarea clinică a unei infecţii active cutaneo-mucoase a regiunii genitale, perigenitale şi perianale masculine şi feminine cu anumite tipuri de papiloma virusuri umane(HPV).

Transmiterea este sexuală dar şi nesexuală (mâini infectate, iatrogen, transmitere prenatală sau perinatală la copii).

1.2. Importanţă medico-socială:

  • Contagiozitate mare
  • Este considerată cea mai frecventă boală sexual transmisă în unele ţări
  • Se asociază frecvent cu alte boli sexual transmise
  1. Criterii de diagnostic:

2.1. Diagnostic clinic:

  • Condiloame acuminate: leziuni tumorale de mici dimensiuni cu aspect conopidiform, albicioase, moi, multifocale, cu tendinţă de grupare în placarde
  • Condiloame plane: la femei la nivelul cervixului sau a mucoasei intravaginale ( mai rar la bărbaţi la nivelul tecii peniene).Evidenţiabile colposcopic sub formă de leziuni exofitice plate (puncte albicioase) sau endofitice erozive.
  • Condiloame acuminate gigante: forme extinse, exofitice localizate la bărbat la nivelul glandului sau perianal (mai rar la femei). Produse de tipurile 6,11 de HPV.

2.2. Explorări diagnostice:

2.2.1. Obligatorii:

– Teste pentru depistarea prezenţei concomitente a altor boli sexual transmise (sifilis, infecţie HIV)

  

2.2.2. Opţionale:

– Testul de badijonaj cu sol.acid acetic 5% care în cazul reacţiilor pozitive evidenţiază o reţea albicioasă (se practică pentru depistarea formelor subclinice, a formelor necaracteristice eritematoase şi pentru evidenţierea zonei de extindere a infecţiei în jurul unei leziuni clinic evidente)

– Examenul histopatologic: evidenţierea celulelor cu aspect koilocitar.Nu se indică decât în cazurile ce nu răspund sau se agravează sub terapie (posibilă displazie), în caz de leziuni pigmentate, infiltrate,sau în caz de diagnostic incert.

– Identificare virală şi tipizări virale cu tehnica PCR

2.3. Forme clinice şi complicaţii:

2.3.1. Forme clinice necaracteristice:

– Balanite cronice maculo-eritematoase sau eritemato-papuloase

– Forme subclinice (aprox.14% din cazuri)

2.3.2. Complicaţii:

– Suprainfecţii microbiene, micotice

– Degenerare malignă: în infecţia cu tipurile 11,16,18 HPV ( condiloamele plane ale colului uterin neoplazia cervical intraepidermică CIN, condiloamele gigante ale penisului carcinom spinocelular)

3.Atitudine terapeutică:

Obiective – minimale: vindecarea leziunilor clinice

–  maximale: eradicarea infecţiei cu HPV (poate avea loc spontan în 1-2 ani)

3.1. Principii generale: alegerea metodei optime de tratament depinde de numeroşi factori: localizarea condiloamelor, vechimea lor, infecţia concomitentă a partenerului, statusul imun, subtipul HPV, alte infecţii genitale concomitente, etc.

  

3.2. Tratament ambulator:

  • Acidul tricloracetic(TCA): badijonale cu sol.80-90% o dată la 1-2 săptămâni
  • Podofilina: badijonaje locale cu sol. alcoolice/creme 20-33% (se spală la 3-4 ore de la aplicare) 1-2 ori/săptămână, maximum 5 săptămâni). Indicate în condiloamele acuminate genitale la bărbaţi, condiloamele perianale. La femei, în condiloamele mucoasei genitale riscul de absorbţie sistemică e mai mare, contraindicaţia în sarcină e absolută, iar aspectul histopatologic al leziunilor se schimbă pe perioade de luni de zile făcând dificilă depistarea

evoluţiei spre displazie.

  • Podofilotoxina: badijonaje locale cu sol.0,5% sau cremă 0,15%, cu efecte locale iritative mai reduse decât ale Podofilinei. Aplicabile la domiciliu de către pacient. Se practică 2 aplicaţii pe zi (dimineaţa şi seara), timp de 3 zile, urmate de 4 zile de pauză, se continuă aplicaţiile 2 săptămâni după vindecarea clinică. Indicaţii

identice cu ale Podofilinei.

  • Crioterapia: cu azot lichid o dată la 1-2 săptămâni

– se poate aplica şi la gravide şi pe leziunile de CIN cu grad redus.

 Electrocauterizarea

  • Excizia chirurgicală
  • Excizia cu laser CO2
  • 5 Fluorouracilul: aplicaţii locale periodice(1-2 ori/săptămână).Indicat în leziunile vaginale şi vulvare extinse.
  • Imiquimod: imunomodulator topic, cremă 5%, aplicaţii de 3 ori/săptămână, maximum 16 săptămâni. Aplicabilă la domiciliu de către pacient.
  • Cidofovir: antiviral cu aplicaţie topică sau în injecţii intralezionale
  • Terapii locale de utilitate redusă: sol.acid salicilic 4-5%, glutaraldehidă 10-20%, injecţii intralezionale cu Bleomicină, Interferon α_.
  • Terapii generale:

– pentru leziuni extinse, recidivante,pe teren de imunodepresie severă, pentru tratamentului infecţiei latente cu HP

– Isoprinosine, retinoizi, Interferon α, imunostimulare nespecifică cu Levamisol, BCG.

3.3. Măsuri profilactice: – prezervativele: indiferent de metoda de tratament se va recomanda pacienţilor utilizarea lor la contactul sexual 3-6 luni de la vindecarea clinică. Prezervativele nu asigură o protecţie totală, infecţia putându-se produce prin contactul cutanat cu zona perigenitală. Ele asigură totuşi protecţia împotriva infecţiei cervixului uterin cu tipurile HPV oncogene.

– în curs de dezvoltare vaccinoterapia cu scop profilactic şi terapeutic (în special cu HPV tipul 16, cel mai frecvent asociat cu cancerul de col uterin)

3.4. Criterii de internare şi dirijare:

  • Formele clinice gigante, forme rezistente la terapiile aplicate,forme apărute pe teren de imunodepresie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *